725 matches
-
Pe 2 septembrie 1955, Vasili Stalin a fost judecat într-un proces cu ușile închise, fără a avea dreptul la apărare. La finalul procesului, Vasili Stalin a primit o condamnare de 8 ani de închisoare și muncă disciplinară pentru "propagandă antisovietică" (articolul 58-10 al Codului penal) și "abuz în serviciu" (articolul 193-17). Vasili a fost încarcerat la Închisoarea Centrală din Vladimir (aproximativ 160 km nord-est de Moscova). Aici a fost înregistrat cu numele Vasili Pavlovici Vasiliev. El a cerut să fie
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
de muncă corespunzător. Enervat că rezolvarea cererii sale întârzie, Vasili s-a dus pe 15 aprilie la consulatul Chinei și a cerut o viză pentru tratament medical. În timpul acestei vizite la ambasada RP Chineze, el ar fi făcut „declarații calomnioase antisovietice”. În acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice a fost foarte promptă de această dată. La 16 aprilie 1960, Vasili Stalin a fost arestat din nou de către ofiței KGB pentru „continuarea
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice a fost foarte promptă de această dată. La 16 aprilie 1960, Vasili Stalin a fost arestat din nou de către ofiței KGB pentru „continuarea activităților antisovietice”. A fost închis la penitenciarul Lefotovo pentru „executarea restului de pedeapsă”. După executarea restului de pedeapsă, el a fost eliberat pe 28 aprilie 1961. La eliberare, i s-a interzis să se reîntoarcă în Moscova sau să stabilească în Georgia
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Partidului Țărănesc al Muncii, partid a cărui existență este respinsă de istoricii moderni. La 9 iulie 1941 un Tribunal Militar l-a condamnat la moarte pe Vavilov sub acuzația de participare la activitatea Partidului Țărănesc al Muncii și pentru activitate antisovietică. Acest proces, la care au participat trei judecători militari, apărarea fiind absentă, ar fi durat doar câteva minute. Cererea sa de grațiere către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a fost respinsă. Între octombrie 1941 și ianuarie 1943 Vavilov a fost
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
date împotriva Germaniei naziste, cât și cei care vor pieri că prizonieri în lagărele de pe întinsul Uniunii Sovietice. Între cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos căzuți în cel de-al doilea război mondial, 35 au pierit pe frontul antisovietic și în lagărele staliniste, iar 7 după declanșarea ostilităților cu Germania. În memoria acestor eroi, după anul 1990, în localitatea Crăciunelu de Jos a fost înălțata o troița. În ultimele două decenii, din morive electorale, în sat a fost "construit
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
militare și devenind ofițer. A publicat în 1939 volumul "Mareșalul Pilsudski: omul de stat și comandantul suprem al forțelor poloneze în războiul polono-rus din anul 1920", la finalul căruia atrage atenția asupra pericolului comunist la adresa Europei. A luptat pe frontul antisovietic în cel de-al Doilea Război Mondial, având funcția de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie (comandate de generalul Nicolae Mazarini), fiind luat prizonier de Armata Roșie după bătălia de la Cotul Donului, la 22 noiembrie 1942, la Serafimovici
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
ucraineni au considerat că momentul este propice pentru instaurarea unui stat ucrainean independent. La începutul războiului, germanii i-au încurajat într-o oarecare măsură pe naționaliștii ucrainei, făcând promisiuni pentru proclamarea unei „Ucraine Mari”, în încercarea de a folosi sentimentele antisovietice, antipoloneze și antievreiești. A fost înființată o poliție auxiliară ucraineană și o unitate ucraineană în cadrul Waffen SS. Până în cele din urmă, după perioada inițială de toleranță limitată, atitudinea autorităților germane de ocupație s-a modificat brusc, iar mișcările naționaliste ucrainene
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
strâns acești refugiați în Austria, (luptători cazaci, ustași, croați, ruși albi și numeriși membri ai familiilor lor). Cetățenii croați au fost trimiși în Slovenia, unde în multe cazuri ei au fost victimele unor execuții sumare. În cazul cazacilor, numeroși luptători antisovietici și familiile lor au fost predați sovieticilor la Linz, marea majoritate împărtășind o soartă asemănătoarea cu a croaților și a ustașilor. Termenul "trădarea occidentală" (în limba cehă: "Zrada Západu") a fost folosit după Conferința de la München din 1938, când Cehoslovacia
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ai acestor secte și în special liderii lor erau pedepsiți conform prevederilor codului penal, fiecare caz în parte fiind tratat separat. Pe 1 martie 1953 Consiliul de Miniștri al URSS a promulgat decretul "Cu privire la expulzarea participanților activi ai sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și a membrilor familiilor acestora nr 1290-467" (Постановление Совета Министров СССР о выселении активных участников антисоветской нелегальной секты иеговистов и членов их семей №1290-467 от 3 марта 1951 года). Ca urmare a acestui decret, în 1951, 9.400
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
n.1910) și Parascovia Siminel (n.1902). În anul 1940 Otacul avea 783 de oameni. Mai mulți otăceni (peste 30) au fost reprimați și deportați în 1940-1949 pentru participare la partide politice românești, ca culaci și pentru activitate și propagandă antisovietică. Ion a lui Luca Beți (Băț), Afanasie a lui Iacob Bârcă nu sa-u mai întors la baștină, iar Luca lui Petru Beți (Băț) a fost deportat în regiunea Irkutsk la vârsta de 79 de ani ca culac. Când au venit
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/antisovietică), că "l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat „cauza”", etc.
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
Basarabia în 1918-1940 și 1941-1944. În interpretarea bolșevică acest sistem a avut rolul de a "întuneca" și "româniza" populația băștinașă moldovenească. Se iau măsuri extraordinare: interzicerea activităților instituțiilor naționale, se naționalizează întregul fond de cărți, se "curăță" bibliotecile de literatură antisovietică și sunt distruse cărțile românești. Se începe asigurarea cu cadre noi a instituțiilor cultural-educative sovietice, pe baza originii sociale și a loialității față de regim, mai puțin conta pregătirea intelectuală. Datorită refugierii în România sau a eliminării cadrelor naționale, a decimării
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
, cunoscut și cu numele conspirativ de Dimitrie Grosu (? - 16 noiembrie 1950), a fost un țăran basarabean, originar din satul Mândrești, raionul Chișcăreni (sau județul Orhei). a fost conducătorul unui grup antisovietic (Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu), care a activat între anii 1945 și 1950 pe teritoriul raioanelor Chișcăreni, Telenești, Sângerei și Călărași. Există foarte puține date biografice despre Filimon Bodiu, majoritatea informațiilor despre el provenind din arhivele A.M.S.N.R.M. și
Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300834_a_302163]
-
, cunoscut și cu numele conspirativ de Dimitrie Grosu (? - 16 noiembrie 1950), a fost un țăran basarabean, originar din satul Mândrești, raionul Chișcăreni (sau județul Orhei). a fost conducătorul unui grup antisovietic (Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu), care a activat între anii 1945 și 1950 pe teritoriul raioanelor Chișcăreni, Telenești, Sângerei și Călărași. Există foarte puține date biografice despre Filimon Bodiu, majoritatea informațiilor despre el provenind din arhivele A.M.S.N.R.M. și ale fostului
Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300834_a_302163]
-
1945 și 1950 pe teritoriul raioanelor Chișcăreni, Telenești, Sângerei și Călărași. Există foarte puține date biografice despre Filimon Bodiu, majoritatea informațiilor despre el provenind din arhivele A.M.S.N.R.M. și ale fostului KGB. Cercetătorii care au scris despre activitatea acestui ilegalist antisovietic menționează în primul rând abilitățile de conducător, "calitățile personale deosebite", "susținerea de care s-a bucurat din partea țăranilor" și inteligența cu care acesta reușea să se ascundă de urmăritorii săi, în condițiile terorii polițienești instaurate în Basarabia sovietică. Deși grupul
Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300834_a_302163]
-
l-a permis. După căderea de la putere, Hrușciov a obținut o copie a romanului și a citit-o (anterior citise doar câteva extrase) și a spus: „nu trebuia să-l interzicem. Trebuia să-l citesc și eu. Nu e nimic antisovietic în el.” Hrușciov credea că URSS poate atinge standardele de viață ale Occidentului, și nu se temea să-i lase pe cetățenii sovietici să vadă realizările occidentale. Stalin primise doar câțiva turiști în URSS, și lăsase foarte puțini sovietici să
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956. Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali, liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor. Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia, și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză, Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia. Deși sovieticilor li s-a refuzat accesul în plenul Comitetului Central polonez în care se țineau
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Cercetări Penale) și șeful de cabinet al ministrului de interne, Teohari Georgescu. A activat și ceva mai devreme înființata Brigadă Mobilă de pe lângă Direcția Generală a Poliției, care s-a ocupat cu deportarea sașilor și șvabilor în URSS, reprimarea grupurilor înarmate antisovietice, trierea repatriaților, în care poziție, împreună cu generalul Alexandru Nicolschi, a deportat zeci de mii de persoane în colonii de muncă forțată. În paralel cu activitatea din cadrul Securității, deținea și funcția de membru al Direcției Organizatorice a CC al PMR (1949-1952
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte țări din Europa Răsăriteană - Polonia, România sau Ucraina apuseană. Uniunea Sovietică a trecut în 1940 - 1941 la ocupația militară a celor trei state baltice independente și, după o perioadă ocupației naziste
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
lor. În special în perioada de până la moartea lui Stalin, represiunile sovietice au făcut ca aproximativ 170.000 de cetățeni ai statelor baltice să caute să se ascundă de autorități, de multe ori folosind drept ascunzătoare și bază a rezitenței antisovietice regiunile împădurite din zonele rurale. Unitățile de rezistență au variat din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de guerilă, până la grupuri mari, bine organizate, capabile să se angajeze în încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
elimine numeroase guerile baltice și să le taie contactele cu serviciile secrete occidentale. Luptele dintre forțele sovietice și „frățiile pădurii” au durat peste zece ani și a dus la moartea a peste 50.000 de oameni. Estimările cu privire la efectivele luptătorilor antisovietici din fiecare țară variază funcție de sursă. Misiunas și Rein Taagepera estimează un număr de 10.000 - 15.000 de luptători în Letonia și aproximativ 170.000 pentru toate țările baltice. August Sabbe, ultimul „frate al pădurii” din Estonia a fost
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
ale poporului”, (numite de lituanieni ca "stribai", din rusescul: "изстребители" -"distrugătorii") au folosit tactici de șoc pentru descurajarea rezistenței, așa cum a fost expunerea în milocul satelor a cadavrelor parizanilor executați. Pranas Končius (nume de cod "Adomas"), a fost ultimul partizan antisovietic ucis în luptă de forțel sovietice pe 6 iulie 1965. (Există autori care afirmă că el s-ar fi sinucis o săptămână mai târziu, pentru a nu cădea prizonier). În anul 2.000, Pranas Končius a fost decorat post mortem
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
să obțină succese importante în lupta cu „frățiile pădurii”. Informațiile pe care le obținuseră spionii sovietici din vest i-au permis KGB-ululi șă-și infiltreze oamenii în rândurile mișcării de rezistență. Acțiunile militare violente au eliminat o bună parte a luptătorilor antisovietici din regiunea baltică. Mulți dintre „frații pădurii” care au supraviețuit luptelor, au depus armele atunci când, după moartea lui Stalin din 1953, autoritățile sovietice au oferit o amnistie tuturor celor care capitulau. În păduri a rămas un număr redus de guerile
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
din regiunea baltică. Mulți dintre „frații pădurii” care au supraviețuit luptelor, au depus armele atunci când, după moartea lui Stalin din 1953, autoritățile sovietice au oferit o amnistie tuturor celor care capitulau. În păduri a rămas un număr redus de guerile antisovietice, care au supraviețuit luptelor, nu au fost capturați și nu s-au predat. Prezența lor a fost semanlată chiar și în deceniul al nouălea, în anii în care deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace pașnice
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
de drumuri în acest domeniu. În 1999, parlamentul lituanian - Seimas - a adopata în mod oficial declarația de independență care fusese făcută pe 16 februarie 1949 (la a 31-a aniversare proclamației de independență din 1918) de elementele unificate ale rezistenței antisovietice. „Frații pădurii” letoni și lituanieni care au supraviețuit până la proclamarea independenței au primit mici pensii din partea statului. În Lituania, a treia duminică din mai este sărbătoarea „Zilei partizanilor”. În anul 2005 mai trăiau cam 350 de veterani lituanieni ai „frăției
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]