398 matches
-
evidențiindu-se caracterele principale, de regulă ușor vizibile, sub formă de articole, care se numerotează. Cheia se numește dicotomică deoarece toate caracterele, grupate pe articole, se împart, pe rând, numai în 2 grupe, care se exclud reciproc, deci sunt caractere antitetice. (Beldie Al., 1977) Există tabele cu chei dicotomice separate pentru fiecare taxon. Într-o determinare se pleacă de la cheia dicotomică pentru determinarea încrengăturilor și un număr ne va trimite la pagina la care se află cheia pentru determinarea claselor din
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
votul majorității calificate combinat cu o procedură de consultare. Problema va rămîne totuși fără soluție. În acest caz, tensiunea franco-germană a fost foarte vie. Franța era ferm pentru interzicerea totală a donațiilor, în timp ce Germania se opunea poziției franceze 231. Pozițiile antitetice ale Franței și Germaniei pot fi explicate în lumina propriei lor experiențe naționale. Condițiile instituționale naționale sînt la originea acestui dezacord. Fiecare stat membru are reguli diferite privind viața partidelor politice. Inevitabil, acestea s-au făcut simțite cu ocazia dezbaterilor
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
primordială a utilizat semnele verbale ale "limbii unice" (vezi mitul Turnului Babel) cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, acesta trebuie să fi fost similar cu acela al omului primitiv, caracterizat prin intuitivitate, polivalență logică, inversarea relației de cauzalitate, viziune antitetică asupra lumii [Stănciulescu, 1995:72-82]. Astfel: • Predominanța intuitivității decurge din participarea intuitivă a lui Adam la elaborarea lexicului, prin generarea unor cuvintelor-nume pe cale "naturală", motivată, respectiv prin definirea lor în consens cu referențialul, așa cum pare să sugereze fragmentul: "Și Domnul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în realitate, ceea ce îi va determina omului căderea din lumea valorilor axiologice, echivalată cu o "moarte" spirituală, nu este cunoașterea ca atare (nici măcar a cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și nepotolită diversitate" [ibidem:62]. Nici una dintre cele două alternative nu exclude dialectica opuselor, acceptată însă într-o manieră recesivă, cum numește Mircea Florian disimetria esențială a structurilor lumii: "disimetria constă în împrejurarea universală că existența este structurată în termeni antitetici sau polari, în care unul domină, stă înainte, iar celălalt este recesiv, vine din urmă (de la recidere), fără ca prin această poziție subalternă termenul recesiv să fie degradat" [Florian,1983:42]. Dualitatea dintre Dumnezeu și expresia exterioară a creației sale este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe ruptură, pe cezură. Spiritul poeziei nipone este Însă, În ciuda acestor indicii formale, dedicat profund legăturilor (verigilor). Tocmai de aceea, În compunerea poemului-În-lanț, ceea ce noi numim strofă este botezat legătură. Pauza dintre versete și denumirea lor drept legături ilustrează unitatea antitetică dintre diferență și legătură. Diferență și legătură Poemul-În-lanț progresează prin diferență. Există o continuitate, un sens delicat și firav care Înaintează sinuos prin succesiunea secvențelor. Maeștrii genului știau să conducă firul acestei evoluții ca pe un adevărat ritual liric. Poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ab initio, a actului cultural. Enunțul concluziv "cultura nu începe ca joc și nici din joc, ci în joc" poartă în sine semnificația profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Se întâmplă, foarte rar, să-l surprindem pe Arghezi într-o situație pacifistă nedisimulată, și acest lucru are legătură, fără îndoială, cu înțelegerea principiului feminin și cu încercarea de a-i conserva esența naturală. Gândind evoluția mentalității femeii în termeni antitetici, feminitate vs. feminism, iar acesta din urmă fiind perceput ca o grefă artificială și inutilă aplicată feminității, poetul-moralist deschide brutal ofensiva împotriva ideii de emancipare (= liberalizare a moravurilor). Prin urmare, în ipostaza de victimă a noilor curente de opinie venite
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trebuie să se izbească în mod necesar orice rațiune umană în mersul ei înainte"110. La fel și în cazul audioviziunii pure, unde nu putem spera decât să facem argumentele inofensive, "dar niciodată să le distrugem". Partea bună a acestei antitetici "în care rațiunea cade de la sine și inevitabil" este că fiecare, fie că e pentru sau împotriva televiziunii, este sigur că nu spune pe deplin o prostie. Partea proastă este absența unui criteriu capabil să-i departajeze o dată pentru totdeauna
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este o trăsătură imanentă a prezentului"555. Din perspectiva ce orientează discursul acestei cărți, o astfel de considerație se constituie într-o încercare sintetică de conciliere a celor două concepte, ideologia și utopia, care, în tradiție mannheimiană, au fost tratate antitetic. Elementul de legătură este regăsit, ca și în concepția lui Ricoeur, în realitate. Totuși, asumând în mod clasic pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și medic = yi-sen. Cert este că, în epoca Ciou (Ciu) încep să se clarifice orientările filosofico-medicale de durată. Cinci elemente lemnul, focul, pământul, metalul și apa sunt relaționate dinamic planetelor, organelor corpului uman, întregii existențe prin cele două surse energetice antitetice: yin și yang, pozitive și negative. Daoiștii, căutători ai elixirului vital, al unei licori buvabile ce duce, prin gestația „Embrionului sacru“, la renașterea organismului, regenerarea, nemurirea sa. Procesul desăvârșirii dura 9 ani. Aceste practici alchimiste se găsesc în cartea Dao
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și reflecției pe care le presupunea, inevitabil, o asemenea perspectivă; iar dacă, pe parcursul unui roman, funcția era asumată de mai multe personaje, ea putea trece de la unul la altul, ca ștafeta Într-o cursă, cu oarecare regularitate de planificare. Metoda antitetică era perfect exemplificată de Trilby, În care autorul-narator, asemenea lui Thackeray, scotea marionetele din cutie și le făcea să salte și Îți comunica, pe un ton de meditație Împărtășită, exact ce gândeau În fiecare secundă, acordându-le note pentru motivațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
votul majorității calificate combinat cu o procedură de consultare. Problema va rămîne totuși fără soluție. În acest caz, tensiunea franco-germană a fost foarte vie. Franța era ferm pentru interzicerea totală a donațiilor, în timp ce Germania se opunea poziției franceze 231. Pozițiile antitetice ale Franței și Germaniei pot fi explicate în lumina propriei lor experiențe naționale. Condițiile instituționale naționale sînt la originea acestui dezacord. Fiecare stat membru are reguli diferite privind viața partidelor politice. Inevitabil, acestea s-au făcut simțite cu ocazia dezbaterilor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
să folosească înșelăciunea și exagerarea pentru a face ca totul să pară în regulă pe hîrtie. Deși societățile comuniste aveau multe din atributele unei societăți moderne, printre care consumul mare de energie electrică și învățămînt tehnic, ele aveau și instituții antitetice ideii de modernitate în sensul weberian. Diferența dintre pretențiile comuniste de a emancipa poporul și realitățile unui regim cu vocație totalitară i-a determinat pe critici să descrie sistemul ca fiind "suprareal" (Z, 1990: 298 ș.u.). Absența pieței a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a realizat doar ca o concesiune tactică, înțeleasă ca o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contemporani. Aranjate alfabetic, articolele care îl alcătuiesc creează un caleidoscop al societății americane, pe cât de divers, pe atât de frumos colorat. Impresionantă este nu numai varietatea spectrului socio-politico-istorico-cultural, dar și excelentele legături intertextuale, trimiterile la concepte similare, conexe, comparative sau antitetice. Ori trimiterile la bibliografie. În felul acesta, Dicționarul este mai mult decât un simplu instrument de lucru; el devine o modalitate rapidă de informare și de formare a unor repere culturale fundamentale pentru cunoașterea și înțelegerea în context a lumii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
calificat de Eminescu drept "părintele demagogiei române". Interesant că opțiunea lui Nietzsche pentru epigon vine din dialectica eternei reîntoarceri, care abandonează, totuși, ideea hegeliană de progres. Știut e că și Eminescu e un antihegelian, dialectica lui fiind, în realitate, o antitetică. E una dintre acele întâlniri stranii dintre Eminescu și Nietzsche, dovadă că ei gândeau la fel, dar în ecuații ontologice total diferite. O "ecuație" sofistică, la Nietzsche, în spiritul adevărului, la poetul nostru. "Filosofia dimineții" la german (a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Fără s-o știe, Virgil Nemoianu dezvoltă o idee nonliberală, aparent conservatoare, de găsit și la Eminescu și prefigurată în intuițiile filosofiei nonhegeliene ale lui Ion Heliade Rădulescu, cel din Echilibrul între antiteze. De altfel, Eminescu a tins către o antitetică (vădit antihegeliană), cu precedente în Kant, care dobândește o remarcabilă continuitate transmodernistă în gândirea lui Ștefan Lupașcu. Paradoxal, Nemoianu e mai aproape de teoria socio-politică a lui Eminescu prin grija cu care încarcă termenul reacționar de potențialități pozitive. Gândirea modernă, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de ideologie. Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness. Aparent, Virgil Nemoianu propune depășirea dialecticii de tip hegelian, funcțională în imaginarul modernist al istoriei ca progres, în favoarea unei antitetici cu o destul de veche tradiție în gândirea românească, de la Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu până la Eminescu, Blaga și Ștefan Lupașcu. El pare a ține cont de maxima-cheie a gândirii eminesciene: Antitezele sunt viața. Virgil Nemoianu particularizează antitezele spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în opoziție. Miză cel puțin dublă la Virgil Nemoianu, căci ținta era să se stimuleze disidențele în țările Estului, iar în Occident legitimarea politicii corecturilor, având în centru ascensiunea diverselor minorități. În partea bună a teoriei sale, Nemoianu consonează cu antitetica lui Ștefan Lupașcu, dar fără a pătrunde, din păcate, în complexitatea arhitectonică a celor trei materii. În orice caz, el admite coexistența antitezelor într-o reacțiune reciprocă benefică: "Principalul și secundarul coexistă. Principalul domină secundarul. Secundarul ia poziția antagonistă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a paria pe secundar. Din această clipă, el alunecă din filosofie în ideologie, deși continuă să rămână într-o bună speculație erudită, vecină cu filosofia. La gânditorii de geniu, precum Eminescu sau Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar prăbuși. Demersul lui Nemoianu rămâne interesant prin miza finală, pariul secundarului. Îl vom urmări pornind de la actul hermeneutic în jurul romanului Doctor Faustus de Thomas Mann. Adrian Leverkühn ar întrupa secundarul, iar Serenus Zeitblom principalul. Cu această identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă, o armă de luptă împotriva naționalului. Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
foarte încurcată necorelare a antitezelor, pentru care Eminescu a găsit o denumire emblematică: antiteze monstruoase. A sparge echilibrul antitezelor și a înclina balanța partizană către una dintre ele e o tranșare pur ideologică, având consecințe catastrofale pentru antiteza anihilată. În antitetica lui Ștefan Lupașcu se atrage serios atenția asupra primejdiei, cum o face, altminteri, și Eminescu. Nu numai majoritățile pot avea tentația eliminării minorităților (cu consecințe precum cele din Germania lui Hitler), ci și acestea pot, la rându-le, mutila majorități
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului. Astăzi, singura reacțiune validă împotriva omogenizării planetare în favoarea diversităților o pot da națiunile, identitățile culturale, altfel spus, și identitățile individuale. E de învățătură că, după ce a trecut prin iluziile postistoriei (adică ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]