394 matches
-
stilistice exerciții de identificare a cuvintelor/expresiilor folosite cu sens figurat în anumite texte; exerciții de plasare în contexte diferite a sensului propriu/figurat al unor cuvinte/expresii; exerciții de completare a unor enunțuri date cu structuri comparative, metaforice, personificante, antitetice etc.; exerciții de creare de rime; exerciții de ,,redactare"/realizare de texte funcționale (adaptate vârstei: scrisoare, invitație, felicitare), respectiv de texte nonliterare (reclamă, afiș) etc.; (c) exerciții subsumate domeniului literaturii pentru copii: exerciții de ,,citire" a unor imagini, planșe, semne
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
votul majorității calificate combinat cu o procedură de consultare. Problema va rămîne totuși fără soluție. În acest caz, tensiunea franco-germană a fost foarte vie. Franța era ferm pentru interzicerea totală a donațiilor, în timp ce Germania se opunea poziției franceze 231. Pozițiile antitetice ale Franței și Germaniei pot fi explicate în lumina propriei lor experiențe naționale. Condițiile instituționale naționale sînt la originea acestui dezacord. Fiecare stat membru are reguli diferite privind viața partidelor politice. Inevitabil, acestea s-au făcut simțite cu ocazia dezbaterilor
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
nedreptate, Dar se desfată de adevăr, Toate le acoperă, Toate le crede, Toate le speră, Toate le îndură. Dragostea nu se va sfârși niciodată". (1 Cor., 13, 4-8) Puterea dragostei poate într-adevăr să ne schimbe viața? Câteva simple afirmații antitetice ale unui autor ce îmi rămâne necunoscut pot explica în ce măsură dragostea, înțeleasă ca atitudine de fond, poate schimba viața: Datoria fără dragoste ne face plicticoși; Datoria împlinită în dragoste ne face echilibrați. Responsabilitatea fără dragoste ne face nechibzuiți; Responsabilitatea exercitată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ales prin părțile Ardealului, acum când ierbicidele nu mai sunt la Îndemână, are prilejul să-și Încânte ochiul și sufletul cu imaginea lanului de grâu Împestrițat cu roșul aprins al macilor. O imagine remarcată adesea de artiști. E o alăturare antitetică din punct de vedere ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mitice, am afla că antinomia negentropică nu caracterizează originea, ci apare Într’o etapă, desigur aceea În care lumea iese din neant, Începând să se schimbe, adică să trăiască. Unul dintre Îngeri, Lucifer, se revoltă, adică se trezește și devine antiteticul diavol. Aș putea spune că e vorba de un salt calitativ ce separă unicitatea, o stare În care nu negentropia, adică Viața, ci altceva avea sens, de o altă stare, o lume ce-o trăim, În care negentropia capătă sens
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări din irealitatea imediată ș.a.). Cele două direcții nu sunt conceptualizate, dar îndărătul lor pot fi identificate câteva perechi antitetice: colectivism/individualism, rural/urban, sacru/profan, mit/istorie, autohtonism/sincronism. În ciuda acestei imprecizii conceptuale și a tendinței discrete de a minimaliza filiera „sincronistă”, cartea se distinge prin finețea unor interpretări valorizând sugestii din etnologie și antropologie (exercitate mai ales asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune și devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în miturile antitetice cele mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de piață nu poate fi considerată un model de viață bun. Totuși, sunt ele suficiente pentru a invalida în mod radical principiul? Întrucât omul nu este Unul, filosofia fericirii trebuie să lase loc unor norme sau unor principii de viață antitetice. Trebuie să recunoaștem legitimitatea frivolității hedoniste și, în același timp, necesitatea construirii sinelui prin gândire și acțiune. Filosofia anticilor căuta să formeze un om înțelept care să rămână identic cu el însuși, dorind mereu același lucru în coerența cu sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie și vrednicie de odinioară ar contrasta însă cu ignoranța neamului („încungiurat de norul neștiinții”) de pe un teritoriu altădată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane reprezentative („apostolul”, dascălul, dăscălița), rudele (cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
ca un apartenent profund la lumea bazată pe „dura lex, sed lex”, comentează în acest studiu, „Decalogul și Codul penal românesc”, ipostaza de „Homo obediensis” a ființării noastre, noi fiind existenți în două „câmpuri” de acțiune pe timpul vieții, radicale și antitetice, primul divin și celălalt satanic, amândouă având câte o geneză și o perspectivă normativă. E vorba de acele Coduri de norme etico-sociale, unul emanat din meta-realul etern al Religiei - „Decalogul” - iar următorul, din existența efemeră a societății umane - „Codul penal
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
domeniile de activitate, inclusiv din literatură. Textele literare respectă cu fidelitate programul ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă. În deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului trecut există o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
varietate a anomaliei, un stadiu al acesteia, ceva ce se situează dincolo („postprocesual”) de patologic, fiind o consecință a acestuia; e) conceptul de sănătate, care este un concept mult mai larg de normalitate, aparținând medicinei și aflat într-o situație antitetică cu cel de boală; el definește un tip ideal de structură și funcție organică; f) conceptul de boală, care este anormalitatea în sens lărgit, aparținând sferei medicinei. Schenk distinge cinci tipuri de norme: a) norma statistică, ce se apreciază după
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
accetta la morte per salvare se stesso nel mondo facendosi proprietario proclamato da se medesimo e signore immaginifico del suo mondo, comunque ridotto a prigione di un'inaccessibile e tetra "cultură ideologică", nuovo avvenimento di realtà illuministica, ottenebrata dalla dialettica antitetica e conflittuale, prigione nella quale comunque îl guardiano potrà "sperare" di rinchiudere per sorvegliare, quale aguzzino, molti suoi simili 20. La circolarità și è cosi realizzata, egli ha autoprodotto se stesso risolvendo quel dilemma che non lo voleva în realtà
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte importantă a filosofilor de orientare logică, aporetica fiind chiar o cale sau metodă a gândirii, menită a cerceta problemele antitetic, prin relevarea punctelor de vedere opuse, prin dezvoltarea antinomiilor, prin întoarcerea rațiunii asupra a ceea ce pare să o blocheze, asupra limitelor sale. Metoda dogmatică se aseamănă oarecum cu aporetica, însă numai până la punctul în care aceasta începe să caute soluții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
idee cu existență de sine stătătoare și caută să-i determine caracterele, firește fără să recurgă la experiență, pur rațional. Rezultatul a fost, spune P.P. Negulescu, "că determinările acestea au luat forme contradictorii, care au încurcat gândirea filosofică într-o "antitetică" cu atât mai penibilă cu cât, fiind naturală, era inevitabilă. Din cauza ei, în adevăr, rațiunea omenească a fost silită să facă, cu privire la Univers, afirmații care, deși se excludeau reciproc, erau totuși deopotrivă de necesare. Acelor contradicții fatale le-a dat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Din cauza ei, în adevăr, rațiunea omenească a fost silită să facă, cu privire la Univers, afirmații care, deși se excludeau reciproc, erau totuși deopotrivă de necesare. Acelor contradicții fatale le-a dat Kant numele de "antinomii""265. Angajându-se să cerceteze această antitetică a rațiunii pure, într-un demers de tip critic pe care îl numește "dialectică transcendentală", Kant își pune problema 266 care sunt antinomiile rațiunii, care sunt cauzele lor și dacă acestea sunt cu adevărat justificate. Nu voi prezenta aici sistemul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2.5. Blaga și gândirea dialectică Dacă pentru gânditorii "excelând de obicei în facultăți analitice", de felul eleaților, "problema filosofiei se desenează în sensul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și a afirmațiilor antinomice. Contradicția! Ea este totdeauna taina sufletului, taina rugăciunii și dragostei. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai clare sunt contradicțiile. Acolo, în Ierusalimul Ceresc, ele nu există. Însă aici contradicțiile există în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
forma următoarelor "implicații contradicționale de bază"483: eA ēP ; ēT eT unde indicii A, P și T ai simbolurilor e și ē semnifică actualizarea, potențializarea, respectiv starea nici actuală nici potențială (sau semiactuală și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
John, Introducere în filosofia occidentală, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. Singer, Peter, Hegel, Editura Humanitas, București, 1996. Sofronie, Arhimandrit, Rugăciunea experiența Vieții Veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Stăniloae, Dumitru, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Editura Elion, București, 2001. Surdu, Alexandru, "Antitetică, dialectică negativă și antiologie la Platon", în Probleme de logică, vol. X (Identitate, contradicție, temporalitate), Editura Academiei Române, București, 1993. Surdu, Alexandru, "Aspecte moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000. Surdu, Alexandru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
greacă, același lucru este exprimat prin termenul antiphasis (Cf. Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București, 2005, p. 492). 40 Antony Flew, op. cit., p. 78. 41 Alexandru Surdu, "Antitetică, dialectică negativă și antiologie la Platon", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 88. 42 Ibidem, p. 90. 43 Ibidem, p. 94. 44 Cf. Catarina Dutilh Novaes, op. cit., p. 492. 45 Antony Flew, op. cit., p. 78. 46 Altele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și sulforeducătoarele se situează printre primele organisme apărute pe Pământ [32], adaptate la mediul reducător de atunci. Prezența cromatului inhibă aceste bacterii [3]. Cât se poate de firesc: este vorba de un oxidant care le creează exact condițiile de mediu antitetice celor reducătoare. Desigur, algele, baza trofică a biocenozei, vor fi cât se poate de „fericite“; astfel încât transformarea acestei constatări - parțiale din punct de vedere ecologic - într’o soluție de combatere a foulingului biologic este cât se poate de nefericită. În
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de două genuri de alge verzi, Chara, respectiv Nitella, aparținând însă aceleiași clase, Charophyceae. Chara, care trăiește în medii bazice [84], adică reducătoare [7], este înzestrată cu un înveliș de celule corticale, deci cu un strat protector față de mediul exterior antitetic talului său oxidant; Nitella, care trăiește în medii acide [84], adică oxidante [7], nu este înzestrată cu un înveliș de celule corticale protectoare. În contextul celor arătate, ciupercile sunt adaptate unui mediu mai oxidat, ceea ce le permite, chiar fără a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]