1,016 matches
-
Bratu Iulian Un meci de liga a doua din Grecia a oferit o fază antologică. După ce au lovit de trei ori bara în aceiași fază, jucătorii echipei Veria FC (echipament roș-albastru) au finalizat faza cu o minge trimisă în peluză. Echipele Veria FC (echipament roș-albastru) și PAE Agrotikos Asteras (în verde) au oferit o fază
Nu ai mai văzut așa ceva: fază de cascadorii râsului în fotbal. Video by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75336_a_76661]
-
piesele propriu-zise, nu s-ar fi pretat unei montări în această măsură aproape imperativă. Romanul Ziua mâniei (ce titlu formidabil !) ar trebui reconsiderat și transferat, în dauna altora, supraestimate, spre fruntea clasamentului. Capitolele de arhondologie sunt, fără jocuri de pronunție, antologice. Cât despre celelalte romane, nu cred se cuvine să mimez, la reeditare, în fața unui public avizat, surpriza. Agopian e un prozator de clasă, chiar atunci când își regizează, dintr-o perversitate a răscumpărării, raptul. Prudența în dansul cu istoria vădește, am
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
sintetizator, în formulări definitorii. în Scrisori către Vasile Alecsandri, de pildă, Ion Ghica "se relevă ca un talentat prozator, stăpânind o veritabilă artă a evocării, a descrierii plastice a unui autrefois pitoresc, dar și foarte realist, a portretului nu odată antologic. "Portretele lui Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu și Nicolae Filimon au devenit "repere fundamentale în biografiile ce se vor alcătui în posteritate." După Jurnalul lui C. A. Rosetti, care folosește "expresia nudă, cu o deplină sinceritate și sub impulsul spontan al
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
vis să ajungă la mare (frumos autoportret interior ne oferă aici Monica Lovinescu!) și funcționarul cu capul gol pe dinăuntru de la ghișeul unde se primesc cererile pentru schimbarea personalității. Femeia nu obține, evident, decât un refuz. Piesa este, într-adevăr, antologică; și poate fi citită în tandem cu textul cu numărul 12, în care o altă femeie, obișnuită să uite mult și repede, se pomenește că nu poate opri de la ștergere nici cel de-al patruzeci și nouălea chip de bărbat
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
luate laolaltă. Desigur, cel mai pur dintre toate era eterul. Dar, pentru a ajunge în această stare, Oliver avea de parcurs un drum dificil, plin de încercări"); oamenii sînt înlocuiți în actele lor de halucinațiile propriului subconștient (cum în scena antologică în care Noimann și Mathilda asistă, ca la un spectacol, la scena de amor între costumul bej al doctorului și rochia de seară a soției sale), e un continuu transfer al halucinațiilor dintre o minte și alta, de la Oliver la
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
poet mediocru devine poet remarcabil, uneori extraordinar. La poeții autentici, asemenea descoperire tardivă a propriei esențe se întîmplă rar - și ea nu se întîmplase pînă atunci niciodată în literatura română. Miracolul a continuat și pe altă latură: imediat ce ajunge poet antologic, adică după anul 1890, Macedonski devine singurul scriitor român al momentului care propune un tip de inspirație și de vers opuse celor lui Eminescu. Refuzînd eminescianismul, Macedonski imaginează atunci o lume poetică, fără legături cu romantismul și întoarsă în mod
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Cosmin Ciotloș Nu cred să existe vreo carte a Ilenei Mălăn-cioiu (antologică ori inedită) care să-mi fi scăpat. Pe câteva le-am descoperit, adolescent fiind, în rafturile părinților. Ce nu era acolo, dintre aparițiile mai vechi, am reușit să reconstitui singur în timp din anticariate ori din colecțiile bibliotecilor. Mi-amintesc
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
adevărul integral și am preferat despărțirea. Am suferit ca un cîine, dar nimeni, niciodată, nu mă va face să cred că am greșit." (p. 22) Dan C. Mihăilescu stăpînește arta citatului lapidar și sugestiv, volumul fiind o colecție de vorbe antologice desprinse din scrisorile și caietele lui Cioran. Parcurgîndu-le, trăiești senzația aceea de dezarmare pe care litera lui Cioran, de o directețe psihologică de săgeată, o provoacă de obicei în mintea cititorului. Frazele lui au efectul unor împunsături care stupefiază tocmai
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
mica sa capodoperă, prozatorul-estet urmărește instinctiv evoluția din acei ani ai picturii europene: culorile fluide sunt înlocuite de un desen colțuros, în tonalități brutale și decise; caricatura se impune pînă la hidos, iar expresionismul își face apariția. In bucățile sale antologice, Delavrancea înlocuiește abstracta „analiză psihologică" cu o invazie a concretului truculent. Vocația picturală îi rămîne întreagă, fie în regim ironic și comic, fie în regim liric. „Se scutură din salcîmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gîndește
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
mele arte // Ca să plutim în voia întîmplării / Pînă ce templul va luci departe, / Ca un mărgăritar deasupra mării..." Deși cultivată de Anghel mai ales în a doua parte a vieții, proza a reprezentat vocația primordială a autorului. Piesele cu adevărat antologice, puțin numeroase, încap în două mici volume, dar originalitatea lor este frapantă, iar valoarea lor deosebită a putut fi apreciată doar mai tîrziu, pentru că, la data apariției, trecuseră aproape neobservate. Anghel a schițat exerciții prozastice încă din tinerețe, dar s-
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
de chihlimbar a sunat, și trupul și-a pierdut conturul și a dispărut fără a mai privi în urmă... " (Ceasornicul bunicii). Cele mai specifice bucăți în proză ale lui Anghel se găsesc în primul volum; Oglinda fermecată, al doilea volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Niculina Iacob, un istoric literar dedicat temeinic trecutului cultural ardelean și Niculina Iacob, filolog cu cercetări aprofundate de istoria limbii române literare, conferențiar universitar la Universitatea bucovineană „Ștefan cel Mare ” din Suceava. Ioan Chindris, Niculina Iacob, Samuil Micu in marturii antologice, Galaxia Gutenberg, 2010. Multe din operele reprezentanților Școlii Ardelene au rămas în manuscris. Ale lui Samuil Micu, cele mai multe. N. Iorga îl socotea pe Samuil Micu „cel mai talentat scriitor” dintre reprezentanții Școlii Ardelene. Crestomația alcătuită de Ioan Chindriș și Niculina
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
cu încântare un articol de Andrei Pleșu, intitulat „O sminteală”. Limpezimea demonstrației, acuitatea cu care observă viața publică de la noi, finețea desenului ce portretizează creând tipologii, formulările inspirate și care-ți rămân în memorie, toate fac din acest text unul antologic. Subiectul micului eseu este „dl. Mihai Gâdea”, realizator tv și șef la una dintre Antenele domnului Voiculescu: „Devenit moderator și, din câte aud, director, dl. Gâdea a pierdut legătura cu sine însuși. În limbaj teologic (dl. Gâdea este, ca formație
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
pus providența ca să viem împreună și să ne dăm împrumutat mână de ajutor”. Cuvântările lui Timotei Cipariu au - pe lângă valoarea lor literară - pentru că multe fragmente sunt pagini de literatură autentică, altele, cum sunt cele despre „tezaurul neprețuit” limba românească, odă antologică închinată limbii române, veritabil poem în proză, - și o netrecătoare actualitate prin elogiul culturii care poate impune un popor mic în familia popoarelor civilizate, prin apărarea unității neamului românesc dincolo de barierele confesionale, prin dragostea față de limba românească - semn indelebil al
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
e simplă: o fată miroase a fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De cele mai multe ori, bărbații sînt "masculi", iar femeile, "trăpașe"; erotismul e fin distilat, are o limită vizibilă/invizibilă, cum e privirea (și imaginarul) personajului antologic din proza Pielea ei de tarpan sălbatic. Portretul se pierde într-o idee, referentul rămîne mereu lumea lui Vasari (un personaj seamănă cu Van Gogh, un altul cu Picasso, majoritatea cu pictorul-narator al jurnalelor lui Val Gheorghiu); chiar și autoportretul
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
cărei pregătire primește o bursă la Paris în vederea studierii activității și a relațiilor scriitorului în anii petrecuți în capitala Franței. Ca și în cazul lui Galaction, mereu neobositul istoric literar va edita întreaga, voluminoasa operă a celui ce scrisese poemul antologic Mihnea și baba. Prtin anii 1969-1970, fostul membru al Institutului de Istorie și Teorie literară este numit redactor-șef al Editurii Minerva, unde va lucra două decenii. încă de când fusese director adjunct la Muzeul Literaturii Române inițiase o anchetă printre
Documente literare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6719_a_8044]
-
se tace sau se privește. Cu un mi-nim de mișcări, de pași, de gesturi, mizînd enorm pe ce se găsește și dincolo de mas-ca/măști, Horațiu Mălăele îi dă o bogăție fantastică de chipuri, de ipostaze lui Hlestacov al său. Imagini antologice într-o cheie comică sau tristă, melancolica (momentul din acel aparté pe care îl are cu Bobcinschi și Dobcinschi), scene că un flash, ca într-un stop-cadru, cascadele de gag-uri, măsură care îi stă prin preajmă ca să nu strice
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
de cercetător e de o cruzime care nu ascultă de regula lui „crede și nu cerceta". Paulescu crede și cercetează milimetru cu milimetru organismul uman, ceea ce nu-l împiedică să spună că Scio Deum esse („știu că Dumnezeu este"). E antologică scena din 1901 de la Teatrul Odeon din Paris, cînd Paulescu și maestrul său Lanceleaux, aflați într-o lojă aglomerată, scot dintr-o geantă inima unui pacient care decedase cu cîteva ore înainte și, sub ochii îngroziți ai vecinilor, încep să
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
o amplaseză, simbolic, aici, la început, desprinsă ca dintr-un film mut. O fotografie-cadru pentru tot spectacolul. Șirul de prostii și de gag-uri ale groparului, grotescul și hilarul cresc ca un boul de neige. Sub ochii Reginei „îndurerate". Imagine antologică. Cu o tăietură brutală, se schimbă situația și atmosfera. Sîntem la nuntă! Pe o structură metalică ce încadrează „cimitirul" ca un arc de triumf, se deplaseză din spatele scenei, pe o platformă, o masă și ceremonia ei. Se oprește exact deasupra
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
pentru a doua oară, după Eminescu, rol titular în formarea unui poet român de anvergură. Există un Iosif - poet ardelean și colaborator la «Sămănătorul»; multe bucăți se revendică din această zonă a creației lui, aproape toate mediocre ori previzibile, deoarece antologicul Șt. O. Iosif trebuie căutat în altă parte, acolo unde prima moștenire se află epuizată și apoi depășită. În vastul teritoriu ardelean-semănătorist, poetul pleacă de multe ori de la topos-ul satului lăsat în urmă, al depărtării de familia rămasă în
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Dima Nu sunt foarte mulți aceia care știu că prozatorul Borges a fost, de la începutul carierei sale până la sfârșitul acesteia, dublat de un fascinant poet. Împărtășim aceeași opinie cu cea a distinsului traducător și eseist Andrei Ionescu, din prefața volumului antologic* pe care l-a realizat din creația marelui argentinian: „Este foarte semnificativ faptul că activitatea lui literară a început și s-a încheiat cu poezia. Mai mult, se poate spune că opera lui literară este, în mod esențial, poezie. Când
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
culpa”, opinează adversarii și criticii săi. Deconspirîndu-se avant la lettre (înaintea lansării oficiale a autobiografiei sale în librării), în paginile cotidianului „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, prin publicarea capitolului conținînd dureroasa mărturisire, el a dat undă verde nu doar unei dezbateri rămase antologică în analele presei, ci a sporit și cifra de vînzare a cărții. Autoritatea morală a lui Grass însă, a avut de suferit. Un autor care tăinuiește timp de decenii un capitol al propriei sale biografii, spre a-l exhiba abia
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]