1,520 matches
-
Eroii din mit sunt bine individualizați, prin prezentarea exactă a familiei din care provin și a poziției lor sociale. O privire atentă asupra acestor serii de opoziții arată că ele nu se regăsesc În toate tipurile de narațiuni studiate de antropologi, folcloriști sau istorici ai religiilor. Astfel, legendele prezintă și ele Întâmplări care conduc la schimbări radicale În ordinea cosmosului. Epopeile sunt construite prin acțiuni complicate și au eroi cu un statut social și cu o ascendență eroică detailate pe larg
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aproape Întotdeauna, sub o formă identică sau transformată, aceleași scheme epice, aceleași personaje, aceleași motive se regăsesc În miturile și poveștile unei populații. (C. Lévi-Strauss, 1973, p. 153) În general, această perspectivă strict textuală nu este considerată exhaustivă de majoritatea antropologilor - experiența dialogului cu cei care performau sau participau la performarea unei povestiri mitice le-a arătat că temele (unitățile de conținut) și criteriile formale nu au un caracter decisiv. Ceea ce Înseamnă că aceeași schemă epică poate fi uneori percepută și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul că Îndeplinește o funcție socială. Așa cum remarca un specialist În mitologia greacă, „antropologii funcționaliști consideră că textul ca atare este lipsit de sens atunci când este desprins din țesătura organizării sociale sau din activitățile practice și valorile morale ale comunității” (P. Friedrich, 1978, p. 55). Această poziție implică o viziune teoretică asupra obiectului de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comun („sacru”) nu datorită unor experiențe practice sau unor evaluări raționate, argumentative, ci unei „decizii” valorizatoare, transmisă din generație În generație. Această atitudine (pe care unii cercetători o numesc „religioasă”) oferă criteriul prin care atât membrii comunității studiate, cât și antropologii diferențiază mitul de alte forme narative - mythos-ul grec, adaox, liliu sau itan se deosebesc de basme, cântece epice, legende, fabule și alte forme de povestire, oricum ar fi ele numite, nu printr-un conținut aparte, ci prin funcții sociale aparte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasificare nu sunt omogene, tipologiile universului ritual nu se bucură de unanimitatea savanților, iar În literatura de specialitate apar mereu noi clasificări și termeni pentru anumite manifestări (considerate) rituale. Conceptul Înglobant este cel de rit (sau ritual), dar există și antropologi care consideră ritul un caz particular al unor alte noțiuni, Înglobante: social dramas (V. Turner), public events (D. Handelman) sau performances (R. Schechner). Pentru majoritatea autorilor, conceptul de rit este sinonim cu cel de ceremonie - cu toate acestea, există și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
serioasă, oricum ar fi aceasta definită” (p. 25); o) comunicarea fără informație: „Ritualul este o comunicare ce acționează Într-un mod aparte, din punctul de vedere al teoriilor informației” (p. 27). Tipologia riturilortc "Tipologia riturilor" Schemele de clasificare propuse de antropologi au Încercat să depășească această eterogenitate, nu o dată dezarmantă, a manifestărilor rituale și să grupeze diferitele tipuri de ritualuri În jurul unor axe cu valoare generalizatoare. Aceste eforturi pot fi organizate În jurul a două mari sfere tematice: a) stabilirea speciilor și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valoare generalizatoare. Aceste eforturi pot fi organizate În jurul a două mari sfere tematice: a) stabilirea speciilor și subspeciilor de ritualuri; b) stabilirea unor categorii integratoare, cu o putere de generalizare mai mare, capabile să explice prin aceasta specificul acțiunilor rituale. Antropologii lucrează cu mai multe subclase de ritualuri, considerate autonome În plan conceptual (au definiții clare) și omogene În planul realităților etnografice (includ manifestări care, În ciuda diferențelor de epoci și culturi, sunt evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
confirmare (care marchează ordinea și categoriile existente) și riturile de transformare (care marchează străpungerea barierelor și trecerea de la o formă de structurare a vieții sau societății la alta nouă). R. Da Matta (1977, pp. 260-261) dezvoltă o distincție propusă de antropologul englez M. Gluckman și acentuează dihotomia dintre riturile de Întărire (atrag atenția asupra regulilor care guvernează organizarea socială, le confirmă simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se Întemeiază fie pe obiectul manifestării (riturile sunt mai legate de sfera religiosului, ceremoniile de aceea a laicității), fie pe funcția manifestării (riturile implică și contestarea ordinii, ceremoniile sunt mai ales conservatoare). Cea mai cunoscută pledoarie pentru prima idee aparține antropologului englez Max Gluckman (1977), care susține că termenul ritual ar trebui să se refere la acele manifestări ce implică participarea unor puteri oculte, În timp ce ceremonie ar reprezenta o categorie mai adecvată pentru activitățile formale cu conținut laic. Aceeași distincție este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
congruența dintre sfera ceremonială și alte forme de acțiune umană. Această ultimă tendință este justificată și de Încercările de evitare a capcanelor unor distincții, clasificări și terminologii considerate - fie din pricina folosirii excesive, fie din pricina controverselor - mai puțin elocvente. Astfel, unii antropologi au Încercat să impună alte concepte sau sintagme pentru a denumi asemenea manifestări sociale. Pentru acești autori, fiindcă ritul și ceremonia nu pot fi concepte integratoare, nu pot Încadra Într-o categorie Înglobantă varietatea de fenomene sociale identificate de etnografi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonia nu pot fi concepte integratoare, nu pot Încadra Într-o categorie Înglobantă varietatea de fenomene sociale identificate de etnografi. Ele trebuie Înlocuite cu alte concepte, mai generale, referitoare la manifestări umane mai complexe. Cea mai elaborată construcție teoretică aparține antropologului englez Victor Turner, care a instituit sintagma social dramas. Ea ar integra toate manifestările sociale legate de o ruptură În ordinea vieții individuale, a existenței sociale, a ritmurilor naturale. Social dramas sunt compuse din patru momente: ruptura (apariția acelor evenimente
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițional și așteptat de a face anumite lucruri” (R. Sweterlitsch, 1997, vol. I, p. 168). Folcloriștii, care folosesc intens acest concept, disting mai multe clase de obiceiuri, asociate ciclurilor vieții, ciclurilor anotimpurilor, evenimentelor deosebite din viața comunității etc. În schimb, antropologii evită acest termen, nu numai pentru că pare a fi un concept asociat exclusiv enclavelor arhaice din culturile occidentale (culturile țărănești), ci și pentru că el pare a conota o judecată de valoare etnocentrică: Cuvântul custom („cutumă”) derivă din latinescul suescere, cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
respectarea orarului de Începere a serviciului, a regulilor de protecție a muncii, a obligațiilor de plată a impozitelor, a datoriei de a face temele școlare, a programării de la cabinetul medical (toate Întemeiate pe teamă și reverență) sunt rituri. Din perspectiva antropologului, riturile sunt diferite de simplele obișnuințe. În esență, așa cum demonstrează Claude Rivière (1996, pp. 232-233), axele de separe sunt date de: a) structura acțiunilor: altfel spus, diferențele de anvergură Între actele performate - obișnuințele sunt unități de acțiune elementare, riturile sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu funcție de comunicare; b) aceste comportamente nu sunt funcțional diferite de riturile umane. Ei propun, În consecință, utilizarea termenului ritual pentru comportamentele animale și a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27). Unii antropologi au Îmbrățișat și dezvoltat ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și etologii sunt Însă conștienți că riturile umane, chiar dacă genetic Înrădăcinate În ritualizările animale, nu pot fi considerate identice cu acestea: primele sunt transmise genetic, celelalte prin mecanisme culturale. Primele sunt inconștiente, celelalte sunt practicate În mod conștient. Primele rămân
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost să se considere că acest anima poate avea o activitate independentă și să se creadă că fenomenele naturii se datorează acțiunii acestei puteri, care se comportă și are sentimente asemenea ființelor umane. Sintetizând ideile lui Tylor și ale altor antropologi evoluționiști, Marvin Harris (2001, p. 202) afirmă: Animismul există oriunde apare o credință În suflet, spirite, demoni, duhuri rele și bune sau categorii similare. Tylor fixează rădăcina acestor concepte În credința omului În existența sufletului. Această credință, care se Întâlnește
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
agenți aduc nenoroc și pacoste, urmărindu-l până la sfârșit și zădărnicindu-i cele mai susținute eforturi și cea mai bine fundamentată știință. Pentru a controla aceste influențe, și numai pe acestea, el folosește magia (B. Malinowski, 1993, pp. 31-32). Pentru antropologul englez, esența problemei nu stă În mentalități sau credințe (concepte marcate de etnocentrismul gânditorilor europeni), ci În regulile de organizare socială, din care derivă funcțiile practice ale formelor culturale: Linia de demarcație poate fi trasată, de asemenea, În diviziunea socială
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
separată de practica religioasă și transformată În sistem simbolic de sine stătător. Prelungind această distincție am putea include În acestă a doua categorie și cultele magice (voodoo, cargo cult, ghost dance, macumba, neopăgânismul) - și ele constructe culturale complexe. În comunitatea antropologilor și a specialiștilor În istoria religiilor, nu numai defințiile și tipologiile sunt imprecise, contestate și reconfigurate permanent: nu există un acord nici În ceea ce privește elementele componente ale sistemului magic. Unii autori folosesc adesea termenii magie și vrăjitorie ca sinonimi. Alții disting
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe diferite axe de clasificare: magia populară și magia intelectuală (după complexitatea sistemului de reprezentări care legitimează actul magic) și magia spirituală și magia cu ajutorul demonilor (după agentul actului magic). Mult mai frecvent evocată este Însă o distincție clasică (datorată antropologului englez E.E. Evans-Pritchard, 1976), care separă sorcery și witchcraft: Caracteristicile tipice ale sorcery, fie ea reală sau imaginară, pot include mai mult decât faptul că este o acțiune conștientă, intenționată, performată de specialiști În arta riturilor magice. Acești specialiști sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exercita controlul acolo unde formele practice de control sunt inoperante. Vrăjitoria, prin urmare, este plasată În non-structură. Vrăjitorii sunt echivalentul social al gândacilor și păianjenilor care trăiesc În crăpături sau În colțurile dintre ziduri. (M. Douglas, 1965, p. 102) Cercetările antropologilor și ale istoricilor permit identificarea unor note antistructurale, comune pentru persoanele bănuite sau acuzate de vrăjitorie: a) străini, oameni pe care anumite evenimente istorice i-au adus lângă sau În interiorul unei comunități; b) outsider-i, persoane fără un statut social
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Delumeau, 1986, vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceasta). Vindecarea poate să reprezinte un act magic individual sau un rit colectiv. În primul caz este vorba despre o relație biunivocă vindecător-pacient. În al doilea caz, o comunitate acționează ca „agent al vindecării”, Într-un mod pe care mulți antropologi Îl compară cu terapiile de grup moderne. În această ultimă situație, grupul Îndeplinește două funcții. Astfel, el poate să se implice În vindecare atunci când riturile magice presupun dansuri și acte magice colective: complexul ritual al călușului oferă un asemenea exemplu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la societățile de vânători-culegători și se estompează (este Înlocuit de magia vindecătorilor sau de casta preoților) la civilizațiile de agricultori. În plus, elemente arheologice provenind din paleolitic par să dovedească existența cultelor șamanice În perioadele de Început ale umanității. Alți antropologi privesc cu scepticism această generalizare, arătând că probele arheologice nu sunt concludente și că societățile de vânători studiate de etnografi erau deja de mult timp În contact cu alte civilizații de la care ar fi putut Împrumuta anumite elemente șamanice. Termenul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neoșamani”: persoane care, prin lectura unor texte din bibliografia antropologică sau parapsihologică și prin exerciții repetate de obținere a ASC, au ajuns să-și controleze stările de transă și să exercite „ședințe” șamanice. Exemplul cel mai cunoscut este acela al antropologului Michael Harner, care, după studii etnografice În Peru, a Înființat „The Foundation for Shamanic Studies” și practică acum șamanismul În mod activ. Un alt caz, intens mediatizat și În egală măsură contestat de antropologi, este cel al lui Carlos Castenada
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]