303 matches
-
Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de denominație existent în limbă, sunt utilizate într-o operă literară fără a trimite la un prototip omonim, sau despre care nu știm să aibă un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
indo-european din numele Sânzienelor se regăsește și în numele Ileana (ca și în celelalte forme pe care le folosește Eliade, respectiv Lena și Leana), așadar, același radical (nucleul mitic al numelui) care desemnează soarele stă la baza celor două cuvinte, a antroponimului și a sărbătorii, pe care le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). Pentru Matei Călinescu numele personajelor din Noaptea de Sânziene devin inteligibile prin utilizarea mitologiei solstițiale, iar faptul că numele personajului feminin din acest roman este purtat și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest personaj feminin, văzut ca o întrupare a unui a etern feminin românesc irecognoscibil, duc la ideea unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel- (desemnare a soarelui) atât în corpul fonetic al numelui personajului principal, cât și în numele sărbătorii, alăturare regăsită în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). 4.2. Litomantul Eliade sau figura din covor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adăuga faptul că procedeul folosit în exprimarea statutului aristocratic prin patronim, este dublat de semnificația prenumelui, Eugen, al cărui sens originar este "de neam bun, nobil", conferind celui ales o origine sacră; Eugenios se încadrează într-o largă serie de antroponime, cunoscute la multe popoare vechi, care se refereau inițial la originea nobilă a purtătorului 214. Numele Lenorei funcționează ca "designator intertextual"215, prin referința livrescă la o logodnică părăsită de cel care aparține unei lumi iremediabil opuse; dacă în balada
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marea putere a Iluziei. 4.5.3. Brânduș, copilul din flori, și "fata căpitanului" Numele băiatului de doisprezece ani, Brânduș din nuvela Fata căpitanului este - folosind o sintagmă din nuvela În curte la Dionis - un "nume fanic"; încadrat în seria antroponimelor provenite din nume de plante, format de la femininul Brândușa, prin derivare regresivă (substantivul comun este, probabil, un cuvânt autohton traco-dacic)243 traduce condiția copilului "găsit" sau "din flori". Natura excepțională a destinului său ("nu mi-e frică de durere, pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
doar a triumfa asupra oboselii fizice, ci mai ales a da dovadă de putere spirituală. Pentru că a învinge somnul este "cea mai dură probă inițiatică", a rămâne "treaz" echivalează cu o transmutare a condiției umane"336. 4.7. Toponime și antroponime epifanice. "Eșecul referinței" Despre nuvela Podul, Eliade își mărturisea în Jurnal dorința de a se fi înțeles ideea, aceea a "camuflajului misterelor în evenimentele realității imediate", enunțată, de altfel, de unul dintre personaje: "pe mine mă interesează în primul rând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
artistic", dar "greu de citit"415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu acest timp sacru face posibilă extinderea acestei grile de interpretare și la alte proze, cum ar fi În curte la Dionis și Pe strada Mântuleasa. Faptul că același radical care desemnează soarele este prezent atât în corpul fonetic al antroponimului, cât și în cel al sărbătorii, și că le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânziana), precum și raportarea la cercetările mai vechi de mitologie și folclor despre mitul soarelui și al lunii susțin relaționarea numelui cu acest mit și proiectează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism transpare, designatori puternic motivați (procedeu folosit în basme) sunt utilizate de către Eliade în cazul antroponimului cu nume de floare pentru a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Miturile creației. Lecturi semiotice, Editura "Performantica", Iași, 1995. Steinhardt, Nicolae, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparație cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Editura Minerva, București, 1978. Șerbănescu, Andra, "Antroponimele în discursul lingvistic", în Studii și cercetări lingvistice, nr. 4, 1992. Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de scris, București, 2005. Teiuș, Sabina, "Despre conceptul de nume propriu și sfera onomasticii", în Limba română, nr. 6, 1967
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
137 Pe baza cercetărilor consacrate ale lui Ștefan Pașca, Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului, Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică. etc., Dana Luminița-Teleoacă enumeră antroponimele care pot fi puse în relație cu sărbătoarea Paștelui "mai numeroase în raport cu toponimele și în mare parte împrumuturi grecești și slave": Pasca, var. Pască; Pascalu Pascali; Pascaliu; Paschievici; Pascotă; Pasculescu, var. Păsculescu; Pashal; Paskov; Pasti(ia); Păscălin(e); Păscăloiu; Păsculeț
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare a antroponimului literar cu trimitere clară la referent (Meșterul Manole). Zafiu, Rodica, "Păcatele Limbii: "Românache", "străinache"", în România literară, nr. 10/2001, articol disponibil la adresa web: http://www.romlit. ro/romnache strinache, accesat la data 27 ianuarie 2016. 640 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
card, "călcâiul lui Ahile" pentru vânzările online din România!", făcându-se apel la clișee care aparțin moștenirii culturale a Europei. Argumentul continuității este strategia cea mai des folosită în intertext, structurată de două și chiar trei categorii de mărci argumentative: antroponimul pe de o parte, citatul /maxima prin intermediul căreia se stabliește legătura cu cititorul, pe de altă parte, urmată de concluzia "vocii" consacrate public: Eugen Nicolăescu: Lupul își schimbă părul, dar năravul ba! B... nu a învățat nimic din lecția suspendării
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lui Stelian Dumistrăcel, figura de construcție (adiectio-adăugarea) constă în interpunerea ("războinicului") prin dislocare, în corpul propriu-zis al expresiei. "Călcâiul războinicului" este o metaforă deosebit de activă, care a eliminat din limbajul politic, pentru o anumită perioadă și într-un anumit context, antroponimul/ identitatea. Și alte exemple sunt ilustrative: "Între Baba Cloanța și Ileana Cosânzeana, pedeliștii au ales Lupu'...". B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"; Lupul singuratic". În exemplele date remarcăm frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac" - a devenit o procedură de focalizare în titlul articolului de presă. Sub aspectul mijloacelor lingvistice, tehnica este susținută de verbe puternic marcate semantic/ de formele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
comentarii 1 Bizanț. Denumirea statului bizantin este o formă cultă apărută în Occident (fr. Byzance, germ. Byzanz, engl. Byzantium), de la Byzantion, forma latină a numelui anticei colonii grecești aflată pe locul Constantinopolului (numele coloniei Bψζαντιον fiind o formă grecizată de la antroponimul trac Byzas (Bψζασ). Titulatura oficială a statului bizantin pînă la căderea lui a fost Imperiul romanilor (βασιλεια των Рωμαιν) sau România. După veacuri de relativă izolare, expedițiile cruciate au stabilit, pentru întîia oară de la prăbușirea jumătății apusene a Imperiului Roman
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Acestea au fost premisele ca, o dată cu apariția și dezvoltarea unor științe ca biologia și paleontologia, în secolul al XVIII-lea, speciile vegetale și animale să primească denumiri latinești de identificare, deși deseori asemenea denumiri porneau de la nume topice sau de la antroponime care nu erau cunoscute lumii romane. Modelul creat atunci a rămas funcțional pînă astăzi, încît orice nouă specie identificată primește o denumire latină, care devine emblema internațională de recunoaștere. Uneori, perpetuarea folosirii latinei în școală și în scrierea lucrărilor științifice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
burgundice. După aceea, vin graiurile italiene, în special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte propriu-zise, limbile romanice occidentale posedă un mare număr de toponime și antroponime de origine germanică, precum și cîteva sufixe. Româna prezintă în ceea ce privește elementele lexicale de origine veche germanică o situație aparte, specialiștii con-siderînd, în marea lor majoritate, că aici nu există asemenea elemente, deși cele două ramuri ale goților și gepizii au trăit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
păstrat vreo douăzeci de caiete și carnete, conținând observații sociale, etice, psihologice și culturale, inclusiv profiluri de personaje și subiecte de dezvoltat; interesat de nuanțe expresive, prozatorul artist înregistrează sintagme, formule gata-făcute și reflecții; alcătuiește liste de toponime și colectează antroponime. Despre scrierile la care medita Faurul tăcere precaută! "Nu socot nici interesant, nici folositor gândea el în 1928 să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceea ce am realizat. Între aceste ultime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de-a doua circumscriere în dimensiunea arboricolă este o haină de lemn. Menirea ei este să acopere frumusețea și bogăția fetei izgonite, pentru inducerea stării rituale de anulare a identității umane. Un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, redă, prin antroponimul ales de neofit, abandonul în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor, cum s-a afirmat în cazul orașului Huși, atunci târgul medieval Huși ar fi trebuit să aibă omonime ori nume asemănătoare și în alte zone din spațiul românesc, unde s-au stabilit. Deci, ipoteza originii numelui orașului de la un antroponim Husul, sub aspect logic, este mai credibilă, până când lingviști și istorici vor aduce noi argumente și, eventual, vor formula o nouă ipoteză. Totuși, în România se cunosc localități cu acest nume sau cu nume asemănătoare, așezări în care nu au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu arcul din vârful dealului Coțoi, în direcția nord, și unde se opri săgeata, porunci să se ridice o biserică. Legenda se regăsește în zona Putna (Suceava). Dobrina. Denumirea acestui deal poate proveni de la rus. dobre (bun), dar și de la antroponimul Dobre, aici în forma feminină; zonă de pădure în marginea orașului, la distanță de 5 km. Dodești (azi Viișoara, com. Dodești). Sat lângă Crasna, în comuna Băsești. Numele nu este unic, mai este menționat satul Dodești (com. Băsești) lângă Jâgălia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Victor Pop 287 Vâlcea 297 Emilian Apostolescu 299 Ioan Șt. Popa 310 Marin Urzică 324 Constantin Veleanu 329 Vrancea 345 Costică Budu 347 Nicolae Burlui 353 Nicolae Munteanu 360 Teofil Vasile Neculăiță 368 Fotografii 373 Prezentarea autorilor 379 Index de antroponime 381 Index de toponime 387 Confesiuni din noaptea detențieitc "Confesiuni din noaptea detenției" Colegii mei mai tineri, de profesie istorici, Încearcă o trăire unică În felul ei, aceea de a Înregistra mărturii din fostul spațiu concentraționar, experiențe carcerale ale celor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o pădure pe o întindere de 136 ha”. Urcăm spre Fetești, sat ce aparține comunei Scobinți, așezat pe dealul Fetești(cu altitudini de peste 100 m), în dreapta râului Bahlui. Este o așezare atestata în anul 1646, al cărei nume provine de la antroponimul Fetea. Legenda spune că acest Fetea avea o vie, frumos îngrijita, cu soiuri alese, din care s-a obținut vestită Feteasca. Un document de la Moise Movila Vodă, datat 9 iulie 1631, foarte expresiv în ceea ce privește proprietatea particulară a domnului, de care
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]