514 matches
-
de fapt, opera lui Eminescu e una, după cum marea masă subacvatică și ghețarul vizibil de la suprafață sunt unul și același bloc. Realitatea e că nu doar pentru marele public, dar și pentru majoritatea intelectualilor, Eminescu este și azi numai poetul antumelor. Puterea acestora de circulație e covârșitoare în raport cu a postumelor, a căror audiență se limitează și se va limita probabil și de acum încolo la un cerc mai mult sau mai puțin restrâns de „specialiști”. De aici nu reiese nici o judecată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a căror audiență se limitează și se va limita probabil și de acum încolo la un cerc mai mult sau mai puțin restrâns de „specialiști”. De aici nu reiese nici o judecată de valoare, într-un sens sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere al lui Ibrăileanu rămâne valabil, bineînțeles nu în ce privește concluzia, inadmisibilă azi, a eludării postumelor de la receptarea estetică, ci în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis realizată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere al lui Ibrăileanu rămâne valabil, bineînțeles nu în ce privește concluzia, inadmisibilă azi, a eludării postumelor de la receptarea estetică, ci în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis realizată a unei opere care e, totuși, cum spuneam, împreună cu postumele, un tot solidar, rotund și concentric, în ciuda hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar inevitabilă ca ispită a închipuirii, că poetul nu ar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rotund și concentric, în ciuda hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar inevitabilă ca ispită a închipuirii, că poetul nu ar fi murit atât de timpuriu, și o mare parte din materialul rămas ar fi trecut desigur în antume, e greu de imaginat ce formă ar fi căpătat în stadiul ultim mai ales acele poeme lungi aruncate în fugă pe hârtie și rămase în stare brută, dar străbătute de suflul geniului (relevam mai înainte observația lui Călinescu că multe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și-ar fi putut pierde prin amendare formală frăgezimea originară, dar, fără îndoială, poetul însuși ar fi simțit aceasta, era prea mare artist ca să nu știe riscurile excesului de „artă” ; dovadă cele câteva „stângăcii” păstrate, desigur deliberat, în unele dintre antume) ; e însă mai mult decât probabil că partea „realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se face simțită amplitudinea „valurilor de fund”. Separația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare artist ca să nu știe riscurile excesului de „artă” ; dovadă cele câteva „stângăcii” păstrate, desigur deliberat, în unele dintre antume) ; e însă mai mult decât probabil că partea „realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se face simțită amplitudinea „valurilor de fund”. Separația radicală (falsă, după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că partea „realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se face simțită amplitudinea „valurilor de fund”. Separația radicală (falsă, după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
valurilor de fund”. Separația radicală (falsă, după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire ideea că antumele ar însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire ideea că antumele ar însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
până Alexandru Paleologu 134 la Jakob Boehme și la acel fundament originar, irațional, Urgrund sau Ungrund, în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urmărit în toată opera lui cu probabilitate consultată de poet, și am constatat că Eminescu este mai schopenhauerian decât se bănuiește ”. Din fervoare și exces de consecvență, Negoițescu nu rezistă tentației simplificatoare de a suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așezarea comentatorului în însuși universul operei comentate, ̀ n speță al postumelor, cu care are astfel un raport existențial ; el se orientează în acest univers cu mijloacele ce decurg din însăși intuirea lui. De aici rezultă și exclusivismul său, minimalizarea antumelor, pe care, firește, ne e peste putință să o acceptăm; ar însemna să consimțim la mutilarea operei lui Eminescu, să admitem sacrificarea părții intrate consecutiv și hotărâtor în conștiința românească ; ar ̀ nsemna să răsturnăm în sens invers rezultatul efortului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Eminescu, să admitem sacrificarea părții intrate consecutiv și hotărâtor în conștiința românească ; ar ̀ nsemna să răsturnăm în sens invers rezultatul efortului epocal al lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a relevat pe Eminescu întreg ; ar fi absurd (și, din fericire, practic imposibil) să părăsim acum ce avusesem înainte. Dihotomia neptunic/plutonic propusă de I. Negoițescu e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tot ce ține de structura cealaltă. Alternativa nu e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara regulă a oricărei judecăți particulare (cum sunt cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara regulă a oricărei judecăți particulare (cum sunt cele ce decid asupra valorii și categoriei unui obiect
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și nu reiese textual de nicăieri, dar fundamental există. El e sâmburele oricărei mari poezii, care, chiar când aparent e „discursivă”, crește din acest germene primar ; versurile strict discursive nu sunt, de altminteri, niciodată poezie. El există, deci, și în antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și neglego, acesta din urmă nefiind de fapt neglijență, ci adecvata tratare dezinvoltă și sumară cuvenită planurilor secundare, tratare ce echilibrează și menține economia corectă a compoziției. E interesant și revelatoriu faptul că poetul și-a intitulat ultimele două cărți antume Operele imperfecte și Noduri și semne (aceasta neînsemnând desigur că penultima ar fi secundară iar ultima esențială, dar cele două titluri au împreună un sens proclamator în ordinea unei arte poetice declarate post-factum). Din primele poeme, versurile lui Nichita Stănescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
relevante, manuscrisele eminesciene nedefinitivate nu îl reprezintă și trebuie mers la textele finite, la „fructul copt al tuturor puterilor sale sufletești, culminând în funcțiile conștiinței active și clare”. Aici opinia coincide cu a lui G. Ibrăileanu, care nu credita decât antumele eminesciene. Perfecțiunea, în genere, e raportată la travaliul înverșunat, esteticianul întâlnindu-se astfel - în chiar momentul de apogeu al avangardei - cu Ion Barbu, partizan al creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
căprioarei, iar în 1956, în „Gazeta literară”, poemul Primele iubiri. Și-a văzut poeziile tipărite în cele mai importante reviste de cultură ale vremii. În 1956 îi sunt editate două cărți de versuri - Primele iubiri și Puiul de cerb -, singurele antume. Pregătește și a treia carte, Lupta cu inerția, care va apărea după moartea lui, în 1958. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 este victima unui accident de tramvai și se stinge după aproape două săptămâni de agonie. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
altă oportunitate atât de evidentă. 8 Am ales intenționat la sfârșit acest minunat caz deoarece el nu poate fi pe deplin înțeles decât de cineva care a studiat atent, cu creionul în mână, întregul Tratat. 1 Pilde preluate din opera antumă a lui Gheorghe Schwartz. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]