30,538 matches
-
13 Jilava, un loc în care durerea grăiește din spatele zidurilor pline de igrasie: Dacă vrei să trăiești, bagă paie sub haine! La origini, fortul de la Jilava a fost unul dintre cele 18 forturi construite în timpul regelui Carol I, pentru a apăra Bucureștiul, ca un scut puternic al vetrei strămoșești, în timpuri de grele încercări. Forturile nu aveau să fie folosite niciodată în timpul unui conflict armat. La aceasta au contribuit atât stadiul lucrărilor de construcție și de înarmare, cât și căderea fortificațiilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
devină cea mai importantă stație de radio din România, cu cel mai puternic emițător din sud-estul Europei, locul prin care treceau toate comunicațiile radio de la conducere către popor. Au vrut să pună mâna pe ea legionarii și naziștii, a fost apărată, bombardată și ocupată. Stația de radioemisie de la Bod a înseamnat chiar istoria radioului în România. La microfonul radioului s-a lansat și Maria Tănase, la 20 februarie 1938, acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, apoi a susținut în direct
Radio România, de 85 de ani în (e)misiune [Corola-blog/BlogPost/94320_a_95612]
-
Berenger în finalul piesei, destinul salvator pe care și-l asumă, împotriva tuturor năruirilor din jurul său: “Am să mă apar împotriva tuturor, am să mă apar! Pușcă, unde mi-e pușcă? Am să mă apar împotriva lumii întregi, mă voi apăra, mă voi apăra! Sunt ultimul om și voi rămâne așa până la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!”. Scenă această - transcrisa admirabil de actorul Valentin Mihali, aflat la apogeul carierei sale artistice - atinge, ca vitalitate, forța lăuntrica, rectitudine dusă
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
piesei, destinul salvator pe care și-l asumă, împotriva tuturor năruirilor din jurul său: “Am să mă apar împotriva tuturor, am să mă apar! Pușcă, unde mi-e pușcă? Am să mă apar împotriva lumii întregi, mă voi apăra, mă voi apăra! Sunt ultimul om și voi rămâne așa până la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!”. Scenă această - transcrisa admirabil de actorul Valentin Mihali, aflat la apogeul carierei sale artistice - atinge, ca vitalitate, forța lăuntrica, rectitudine dusă până la vehemență neiertătoare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la Istanbul și mă mir Că tocmai mie mi-e dat să aflu de-această-ntâmplare O voce albă, ca o lume brusc apărând Anunță știrile cu nepăsare... Și nu știe nimeni că, de fapt abia fulguie, ca și cum Îngerii-și țin cu greu răsuflarea Să nu spulbere-ntre noi însutite corăbii Încărcate cu miere și fum. Cine m-ar crede că până și astă
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
spânzurați, sau dacă-și uitaseră flintele atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major Se înalță un zmeu Din mâini de îndrăgostiți - Șef peste îngeri Eterna poveste Poemul nescris, Pătimaș, carismatic, Al meu Făt Frumos.
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
o lume în care să nu se mai poată întîmpla așa ceva? Încotro să se ducă, Doamne, copilul tău Iov? Am meritat toate astea, pentru că asta a fost Voia Ta, eu nu sînt în stare să judec. Dar acum încotro? Apără-mi, Doamne, copilul, și zdrobește-i pe cei care i-au făcut rău. Să nu rămînă nici umbra unui gînd neatinsă de durere în mintea lor. Să nu treacă o clipă din viața lor fără chin. Și arată-mi drumul
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
bucur alături de Tine. Cum poți fi atît de bun cu mine? Cum poți fi atît de bun la nesfîrșit? Cum poți să ai atîta răbdare cu așa niște nenorociți? Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, învață-mă ce să fac, apără-mă. Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, coboară-Te în inima mea de fiecare dată. Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, fă semnul vieții deasupra mea și azi. Mesaj pentru Zvera Tu ești la Făgăraș. Te vor crește în minciună
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
Bogdan Ghiu Dragă Prietene Se mai produc Se mai comercializează pe la voi acele pixuri absolut senzaționale cu care la nevoie ai putea chiar omorî măcar tortura oricum apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt * iisuse leagă-mă la ochi cu rănile tale și cu insomniile tale și cu decepțiile tale cu privire la fiara din om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește tabla pe acoperișul mănăstirii. POCNET DIN DEGETE
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
trăiască fără el, stătea cu nasul în paharul de pepsi. Probabil și peștii-pilot îl urăsc pe rechin, gîndi ministrul, doct la zoologie. Năimiții erau antialcoolici amîndoi. La masă, alături de ei, era și gorila cu pistol care avea misiunea să-l apere. Putea să-l apere de orice, dar nu și de obligația de a o pipăi pe nehalită. N-avea nici un chef, i-ar fi prins bine o infuzie de gerovital testicular, dar încă nu se brevetase. Ministrul o făcu și
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
cu nasul în paharul de pepsi. Probabil și peștii-pilot îl urăsc pe rechin, gîndi ministrul, doct la zoologie. Năimiții erau antialcoolici amîndoi. La masă, alături de ei, era și gorila cu pistol care avea misiunea să-l apere. Putea să-l apere de orice, dar nu și de obligația de a o pipăi pe nehalită. N-avea nici un chef, i-ar fi prins bine o infuzie de gerovital testicular, dar încă nu se brevetase. Ministrul o făcu și pe asta cu stîngăcie
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
s-au încâlcit și răul a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere, voievozii nu mai ctitoresc, și uite, afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere, voievozii nu mai ctitoresc, și uite, afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
care mă depășește razant și se așează pe gard la câțiva metri distanță. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]