2,251 matches
-
de referințe culturale, textul mustește de citate, aluzii, clin d'oeil-uri ce trimit cu gândul la autori și opere celebre, visul, fantasticul, absurdul și chiar nebunia sunt singurele în măsură să dea relief unor existențe plate și să spargă monotonia apăsătoare a cenușiului generalizat), chiar dacă, o anumită dezinvoltură stilistică poate trimite cu gândul spre proza primilor anilor '90. Unui cititor familiarizat cu romanele scrise de Nora Iuga în anii din urmă, (re)citirea Săpunul-ui lui Leopold Bloom îi oferă un sentiment
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
sau, dimpotrivă, molatece. Corpuri și lumini ciudate care se fîțîie încolo și-ncoace, în zeci și zeci de pătrățele. Toate, la discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
al literelor vrâncene, pornite dintr-un focar odobeștean, unde nu numai vinul își are dioptriile sale, dar și slova "gătită" ca o mireasă pentru oaspeții ei literari de pretutindeni [...] Ținta noastră e precisă: să smulgem dintr-un anonimat provincial și apăsător nume înalte în competiția valorilor contemporane [...] Teza noastră modestă e să fim adevărați și convingători. Și nu un depozit de texte. Să fim, cum se spunea odinioară, o publicație cu Ťtendințăť iar tendința noastră este esteticul ș...ț Bunule cititor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate transforma coșmarul din față într-o amintire. De aici ambivalența atitudinii directoare și glisarea versurilor între două registre: unul mai apăsător, în care camerele infraroșu și instrumentele de măsură, monitoarele și laboratoarele supraveghează individul ori experimentează pe el; și unul de reconversie psihologică, în care exact aceleași mașini reci recompun decorul contemporan, urban. Cea care spune "eu" în aceste poeme (și
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
durata nopții auziseră împușcături dinspre oraș, așa cum auziseră și înainte de momentul în care cei doi prizonieri cu ceasurile de mână au fost scoși din celulă, iar cuvântul „ostatic“ începu să prindă contur în mintea fiecăruia din ei, ca un nor apăsător care, prin forța propriei densități și a vântului, ia forma unor litere. În închisoare se nasc idei ciudate, iar primarul și mecanicul de locomotivă se apropiară și mai mult, de parcă îi cuprinsese teama că germanii îi alegeau în mod intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
poți simți în siguranță, dar și foarte singur. Odată, dorința de a-și aminti, de a se convinge că existase cu adevărat o viață din care provenea și la care se va întoarce într-o bună zi devenise atât de apăsătoare încât simți nevoia să rupă tăcerea. Se trase mai aproape de unul dintre funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ultima rază de lumină se prelinse pe tavanul celulei. Prizonierii se pregătiră imediat de culcare. Își bătură pernele, apoi le îmbrățișară ca pe niște copii. Filozofii spun că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și, cu siguranță, în acest întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-o multitudine de ipostaze: un camion ce trecea pe bulevardul Montparnasse, o fată care primea o sărutare, un consiliu municipal care-și alegea primarul, iar în mintea a trei bărbați viitorul rămânea la fel de implacabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mamei că nu se poate să rămână „ăsta“ șef de stat până termin eu liceul. Pur și simplu nu se poate. În orașul meu s-a auzit la Europa Liberă despre Timișoara și mai apoi despre București. Era o liniște apăsătoare în jur. Pe 22 am ieșit în centru, la plimbare. și am văzut mulțimea și TAB-urile armatei cu militari și milițieni care zâmbeau sau întorceau capul cu jenă când era înjurat Ceaușescu. Am privit la televizor revoluția, la un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
goală!” Și? Au ieșit trântind ușa... În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Costăchel privea când la Petrache, când la Măriuca, care își frângea mâinile... Ei, ce ați rămas așa? Spuneți ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care era destul de mare, nu aveai pe unde trece
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dat a înțelege că avea noutăți. Mi-a zis doar atât: Șefule, deocamdată investigăm! Dar cine știe...!? Mă întreb și eu de ce e nevoie să-l luăm și pe Mihăiță cu noi? - Alex, dragule, situația a devenit mai mult decât apăsătoare. Cum ți-am mai spus, așteptarea aceasta, care este un adevărat calvar, m-a îmbolnăvit! Cât o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
semnele unui joc subtil. Rromii nu erau prezenți. Fiind parte din proces, ei cunoșteau tot atât de bine ca și familia Georgescu data stabilită cu mult timp înainte. De vreme ce aceștia nu se aflau în sala de așteptare, în aer plutea o incertitudine apăsătoare. Se părea că imprevizibilul, cu o mână discretă, zăvorâse ușa, făcând ca una din părți să nu fie prezentă în fața completului de judecată în acea zi. În consecință, derularea procesului devenea practic imposibilă. Orice amânare putea constitui un pas spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cele din urmă să spună: și apoi, apoi mă însor... Aceste cuvinte căzură ca o bombă care, o dată declanșată, dărâmă întreg edificiul familiei însumat în creșterea și educarea acestui copil, toate visele lor de bine. Se așternu o tăcere apăsătoare, timp în care Mihăiță gândi în sinea lui: Știam demult că Vișinel nu era atras să urmeze cursuri universitare. El își fixase un drum al său din care nu putea nimeni să-l abată. Ina se întreba și ea: Oare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra puzderia infinită de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
BUFNIȚA OARBĂ UN KAFKA AL ORIENTULUI? Despre Iran, țară care, precum Grecia, rivala sa de altădată, trăiește sub apăsătoarea obsesie a unui trecut strălucitor, se știu relativ puține lucruri în România, ca și în bătrâna Europă, de altfel. Identificând islamismul cu lumea arabă, „uităm“ că acest teritoriu, mai restrâns astăzi decât pe vremuri, e o țară în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]