888 matches
-
canapeaua confortabilă. O mână drăgăstoasă mi-a înconjurat gâtul și un sărut cu miros de fructe exotice am simțit pe buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat, care căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
de acumulare ce poate fi asemuit cu "o mica mare montana"cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură și să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei, în rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa a lacului
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
se mișcă. Perfuzia s-a terminat. - Doamna asistentă, vă rog să veniți puțin. Nu-mi răspunde nimeni. Doamna din dreapta mea mă privește. - Nu cred că te-a auzit. Mai strigă. - Doamna asistentă, vă rog să veniți puțin. Aud pașii aceia apăsați și nervoși. - Ce vrei fată? Ce vrei? Aici ești la reanimare nu pe stradă. Ce țipi așa? Ia vezi! - S-a terminat perfuzia și doresc să merg la bucătărie să vorbesc cu doamna Marioara. Suntem rude și nu știe că
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
un soi de teamă Că n-o să-l termin de jucat. Când vraja jocului mă cheamă, Uitând de ieri, azi am iertat . Dar talpa mea butucănoasă, Nu mai încape în pătrat Și plec sărind în altă casă Călcând cu stângul apăsat. Într-un final, când dusă-i clipa, Mă cheamă Dumnezeu la El Ca să îmi vindece aripa Și să jucăm șotron. Nițel. Autor: Alin-Adrian Ciolompea Referință Bibliografică: Șotron / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25
ȘOTRON de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368761_a_370090]
-
ninge atât de des că poarta cerului nici nu se mai închide, lăsând să se prelingă, fără vreun înțeles, deasupra tuturor, poeme și colinde. Din zâmbetul luminii se-adună nori hoinari în stoluri argintate mânate de speranță și-n pasul apăsat al urșilor polari, se pierde tot trecutul și n-are importanță! Ca într-o Atlantidă, zăpada mă ascunde de răscoliri străine, de vânturi, de furtuni, doar soarele cuminte și alb poate pătrunde s-aducă scânteierea ninsorilor-minuni. Referință Bibliografică: NINSORILE MELE
NINSORILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349635_a_350964]
-
că este o greșeală!”, am început, fiindcă într-adevăr asta credeam și, în plus, nu văd ce altceva i-aș fi putut spune, după salutul de ”bună ziua!” dat oarecum în silă. Nu este nicio greșeală”, îmi răspunse pe un ton apăsat. ”Noi nu facem greșeli”, rosti la fel de răspicat și, ca pentru a-și întări spusele, bătu ușor cu palma în masă. Atunci? Pentru ce m-ați chemat?”. Eram sincer nedumerit. ”Frecventați clubul Pink?”, mă întrebă. Era numele clubului unde o urmăream
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
era sortită eșecului. „E vina mea... Nu am vrut să știi că sunt căsătorită”, îmi spuse față, pe un ton ciudat. Mi-am îmbrăcat hainele și am ieșit pe ușă, confuz. „Nu vei mai face niciodată asta!!”, am auzit vocea apăsata a bărbatului, dar ceea ce m-a făcut să mă întorc înapoi imediat a fost un horcăit înfundat, de muribund. Am dat navală în cameră și am văzut o imagine de coșmar: iubita mea zăcea întinsă în pat, cu gâtul tăiat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ca puhoaiele turce, noi suntem prieteni, dar, bieți copilași Te privim și ne arde, smochin plăpânjor, ce bine îți stă înmugurit; E sigur că Mirele-ți va apare să-ți ridice ocara, popor pedepsit. Istoria doare, prezentul vorbește în grai apăsat, lămurit, Ierusalimul încă dormitează, dar în pustie smochinu-a-nfrunzit, Noi te-am văzut. Urările noastre de bine, cetate a Marelui Împărat Pace-ntre zidurile tale, Shalom, cetate ce zaci încă-n păcat ! Te urgisește încă mânia ce cuprinde în horă rabini
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Iar aia nu-i hârțoagă, ci sfânta Evanghelie. Mai mult decât slujba, la catolici îmi plăcea că mă puteam urca să suflu în foalele orgii. Chiar la baza turlei se afla un fel de pedală care trebuia de repetate ori apăsată, ca aerul, acumulat în niște foale, să acționeze orga. Acolo se strângeau băieții care se plictiseau asistând la slujbă. Era locul unde puteau râde nestânjeniți și spune bancuri. L-am dus și pe Culiță acolo. - Tii, bre, exclamase, mare trăsnaie
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
de metal prețios. Purta o rochiță roșie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea și grația corpului tânăr și armonios construit de natură, cu un bust bine conturat și dezvoltat, ce tresărea continuu în ritmul pasului său apăsat și hotărât. În păr avea un micuț buchețel din flori roșii realizate de un designer talentat, care îi dădea o notă exotică și se asorta plăcut cu rochița sa elegantă. La vederea fetei, Cris a rămas uimit. Nu-i venea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
canapeaua confortabilă. O mână drăgăstoasă mi-a înconjurat gâtul și un sărut cu miros de fructe exotice am simțit pe buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat, care căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
de metal prețios. Purta o rochiță roșie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea și grația corpului tânăr și armonios construit de natură, cu un bust bine conturat și dezvoltat, ce tresărea continuu în ritmul pasului său apăsat și hotărât. În păr avea un micuț buchețel din flori roșii realizate de un designer talentat, care îi dădea o notă exotică și se asorta plăcut cu rochița sa elegantă. La vederea fetei, Cris a rămas uimit. Nu-i venea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
Ce zici - sunt o bună povestitoare?”, întrebă sarcastic Soraya, încheindu-și, cu mișcări delicate, halatul. Rashid nu a mai avut puterea de a răspunde. De-abia și-a oprit un tremur nervos în colțul buzelor și a ieșit, cu pași apăsați, din încăpere. Epilog. Legenda spune că Soraya a petrecut încă mulți ani la Palat, găsind, de fiecare dată, argumentul sau povestirea necesare pentru a-l convinge pe nesăbuitul șah să le țină în viață în continuare, atât pe ea, cât
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung la căsuța din vale, Unde timpul curge nepăsător, Unde viața își
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
albi și tari și plini de esența gândurilor tale degetele aleargă nebune să te caute printre rânduri și zâmbetul -fluid în copilăria inimii umple golește iar umple faldurile năbădăioasei liberă să cânt accentuez un sunet și rămân cu clapa sărutului apăsată până când ecoul timpului tău răspunde frânturii de iubire din inima firii acolada neliniștii se întrerupe într-o buclă adaugă tu cealaltă buclă apoi ne vom hrăni cu poftă direct din fereastra deschisă veșnic de Iubirea Lui printre cuvinte călărești răsăritul
GÂND DE DIMINEAŢĂ 19 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365068_a_366397]
-
se încrustaseră câteva rânduri referitoare la anonimatul existent: “trecătorule, oricare.../ce-ai pornit-o la plimbare/ sau mai bine ți-ai ales/ ca acum în ceas de seară/ să-ți rezolvi vreun interes/ mergi cu pasul șovăielnic/ ori grăbit sau apăsat/ în mulțimea ce se mișcă/ ca desenul animat/ hai și pune-ți o întrebare,/ cine ești cu adevărat?/ ești un simplu oarecare/ din mulțimea ce se mișcă/ ca desenul animat.” Erau pur și simplu gândurile lui, nimic mai mult altceva
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
Doamne, cum de nu mi-am dat seama, că toate acestea clipe sunt pentru mine? Cum am putut să trec, și-n egoismul meu, să nu vad tot ce-i frumos și mă înconjoară? Ridic capul și merg cu pas apăsat, pe care-l aud doar eu și-mi umplu plămânii de mirosul teilor și las vântul și soarele de primăvară să mă îmbrățișeze, și binecuvintez aceste clipe ... Citește mai mult CLIPA PENTRU TINEdeFlorența KAPPELSimt mirosul teilor înfloriți, vântul îmi răcorește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Doamne, cum de nu mi-am dat seama, că toate acestea clipe sunt pentru mine? Cum am putut să trec, și-n egoismul meu, să nu vad tot ce-i frumos și mă înconjoară? Ridic capul și merg cu pas apăsat, pe care-l aud doar eu și-mi umplu plămânii de mirosul teilorși las vântul și soarele de primăvară să mă îmbrățișeze, și binecuvintez aceste clipe ... IX. VIATA CA UN ZID, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 916 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Toate Articolele Autorului M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile precum o criminală în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe nebune și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt cu dispreț în mine. Aceeași lacrimă sărută zilnic macabra zi încercând să fie domesticită libertate știută de toți și doar
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
lume de tot felul și de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei..., Autogara. Aici e un han modern. „Hangiță” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și restaurantele. Ele sunt la tot pasul, la marginea a toate drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puține-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
ierți că de durere poate nici nu și-a dat seama că te-a mușcat, - îl ruga fetița cu lacrimi în ochi. - Pedepsește-ne pe noi în locul său! - adăugă băiatul printre suspine. Stăpânul cu o figură gravă înainta cu pași apăsați și nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
la Zăvoia, cu alți prieteni. Valeria îi vindea tablourile iar bunicul avea mare încredere în ea. Îi depunea banii într-un cont, acolo. Nu știu însă ce sumă deținea. Gândul comisarului fugi spre biografia pictorului. - Perfect! Pronunță pe un ton apăsat, comisarul. Ai numărul de telefon al scriitorului? - Da. - Cu siguranță vom afla amănunte din manuscrisul acestuia. Depinde pe ce aspecte s-a bazat mai mult. În curând apăru menajera. Și ea făcea parte dintre protagoniștii dosarului abia început. Când dădu
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
strânși în masă pentru a se ridica încet și vizibil pus pe harță, Ilie a luat în mână hârtia cu pricina, a ridicat-o și a fluturat-o amenințător aproape de ochii lui Fănel, căruia i-a vorbit cu voce egală, apăsată, rostind rar cuvintele: - Șefule, semnată ori nesemnată, hârtia asta niciodată nu va arăta altă sumă... Accepți, banii sunt aici, în sertar. Dacă nu-i vrei, treaba ta! Contractul de vânzare-cumpărare l-ai semnat, nu uita. Să nu crezi că... - Așa-
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
care o rabdă și cei care o petrec. Unii au legate de picioare pietre de moară, cu lanțuri greu de rupt! Sunt ca niște cocostârci triști, sunt suflete pustii, ca niște cumpene bătute de vânt la marginile câmpiilor! Tot mai apăsați și mai părăsiți de sus, n-ar mai vrea decât să aibă cu ce-și crește copii și cu ce să-și cumpere bătrânii medicamentele râvnite ca pietrele rare! S-a ajuns să se trăiască de azi pe mâine, tot
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]