226,569 matches
-
spune, la un moment dat, poetul). Cei care însă știu, vor găsi multă emoție în aceste poeme și chiar vor detecta un firav sentiment de revoltă, e-adevărat, sufocat sub stratul gros de sarcasm și damnare. Poemele lui Vasile Gârneț aparțin, de fapt, unei întregi generații, acelei generații care trăiește zilnic dilema de a pleca din țară, de a nu ști ce-i de făcut sau, dimpotrivă, de a nu se mai întoarce acasă niciodată. O generație condamnată să ezite, ca
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
de a reabilita narativul pur, Cărtărescu o face și el, dar există o nuanță care îl departajează și de aceștia, și de alți scriitori de "basme moderne" (Tolkien și Peter Beagle). La ei povestea se articulează dintr-o anumită nostalgie: aparține exclusiv acelui domeniu (pierdut) al copilăriei și se resimte - în fundalul povestirii - iluzoriul unei întoarceri la un paradis mereu fictiv (sau "Never such innocence again" în cuvintele lui Larkin). La Cărtărescu, scrierea acestei cărți pentru copii e complet eliberată de
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Nicolae Manolescu Distincția din titlul editorialului meu, și pe care am propus-o drept temă Întîlnirii "României literare" din 26 februarie (v. pag. 3), aparține, se știe, lui E. Lovinescu. Spirit urban și moderat, Lovinescu a urmărit să împiedice confuzia, curentă ieri, ca și azi, între disputele literare serioase și cele izvorîte din pure porniri emoționale. A definit așadar polemica o confruntare de idei și
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
În fine, mai există și categoria scriitorului ";independent", al celui care ";nu se situează nici în afara și nici nu se va înregimenta necondiționat la vreun program, nici cu ochii închiși, nici cu ochii deschiși" (p. 124). Este categoria căreia îi aparține însuși autorul, alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu, Ileana Mălăncioiu, Liviu Ioan Stoiciu. Este clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
și exemple de formule excesive ale succesiunii de genitive. În genere, atrag atenția lanțurile cuprinzînd cel puțin trei genitive, dintre care fiecare e atributul termenului precedent: "o reflectare a efectului prezenței agenților" (Evenimentul zilei = EZ 1079, 1996, 4); exemplul următor aparține unui text clar parodic, așa cum o indică nu numai numărul determinărilor, ci și redundanța lor semantică: "Relansarea accelerării intensificării procesului de iuțire mai rapidă a luptei anticorupție" (Academia Cațavencu 20, 1999, 8). Succesiunea a două genitive e frecventă și normală
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
de întîrzierea istoriilor literare se face vinovată relativa sărăcie documentară. Revizuirile critice, despre care am mai vorbit, n-au adesea la bază cercetări ale arhivelor și, uneori, nici ale bibliotecilor. Interesul este că, dintre toate sintezele, cele mai serios documentate aparțin unor comentatoare din străinătate: Literatura și politica de Anneli Ute Gabanyi și Compromis și rezistență de Katherine Verdery. Aș menționa și cele opt volume ale Anei Selejan (de la Trădarea intelectualilor la Literatura în totalitarism, 1959-1960, cu, totuși, rezerva că materialul
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
noi ramuri ș.a.m.d. La scara întregii cunoașteri, spectacolul acestei ștafete, care nu are un început bine determinat și despre care nu se știe până când va continua, este impresionant; actorii acestui spectacol provin din perioade diferite ale istoriei și aparțin unor popoare dintre cele mai diferite, dar s-au lăsat toți prinși într-un joc a cărui legitimitate rezultă din ceea ce îi leagă dintotdeauna pe oameni: nevoia de a înțelege universul care ne înconjoară și lumea în care trăim. Institutul
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
arta românească în revistele internaționale. Nu este de mirare că suntem atât de puțin cunoscuți (și recunoscuți) în lume în aceste domenii." Precizăm că din cele peste 100.000 de reviste științifice care apar în lume numai vreo 4000, considerate aparținând fluxului principal (deci cu impact superior), figurează în baza de date a I.S.I. și a S.C.I.; ele sunt deocamdată slab frecventate de cercetătorii români. De aici, și slaba prezență românească în dicționare, enciclopedii, istorii și alte lucrări de sinteză. Solomon
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
potrivește puțin cu "chipul știut", cu excepția împrejurării în care vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții, integrând într-însa moartea, ca atare, nu-i opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
înclinați spre teoretizare, spre reflecție speculativă. Pentru conservatori, esențială este noțiunea de "calitate", atît de greu de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți de părere că scriitorii sau istoricii care scriu despre artă încalcă un teritoriu care nu le aparține, că pretind a fi competenți într-un domeniu care îi depășește? Nu le reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve pe Diderot, adesea pe Baudelaire, uneori și pe Malraux. Dar fiecare cu locul
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
adevărat grave, dovedind ignorarea unor reguli de bază (adesea întemeiate pe structura gramaticală); altele sînt în parte justificate de oscilațiile istorice ale ortografiei românești. Omiterea cratimei sau scrierea aberantă a unuia sau a mai multor i în final de cuvînt aparțin desigur primei categorii; în cea de-a doua se plasează unele forme de neutralizare fonetică, în care diferența dintre două sunete nu mai e relevantă, iar notarea lor relativ convențională a putut chiar varia în timp: ca în cazul lui
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii, o clădire care impresionează doar prin masivitate; în rest un prost gust remarcabil, un baroc socialist iarăși fără nici-o legătură cu tradiția românească sau cu universul cultural căruia România i-a aparținut prin tradiție istorică și vocație profundă până la căderea ei sub stăpânirea sovietică. Clădirea se numește Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului sunt expresia a două perioade ale epocii comuniste din istoria României. În prima, anii stalinismului, România s-a
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Constantin Țoiu Clima dulce și iresponsabilă îndeamnă la lux, desfrâu și trai fără muncă. (În legătură cu sinuciderea în masă a unei secte dintr-o insulă caldă... Guyana parcă...) Propoziția... nu mai știu cui aparține. Dar, cum am obiceiul bine înrădăcinat să pun ghilimele când citez un autor, deduc că vorbele ar putea să-mi aparțină. În asemenea cazuri, o stare dublă mă cuprinde... De uimire că așa ceva aș fi putut să scriu eu; precum și
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
și trai fără muncă. (În legătură cu sinuciderea în masă a unei secte dintr-o insulă caldă... Guyana parcă...) Propoziția... nu mai știu cui aparține. Dar, cum am obiceiul bine înrădăcinat să pun ghilimele când citez un autor, deduc că vorbele ar putea să-mi aparțină. În asemenea cazuri, o stare dublă mă cuprinde... De uimire că așa ceva aș fi putut să scriu eu; precum și îndoiala (prefăcută?) că ar putea fi vorba de mine. O senzație asemănătoare am și când recitesc vreun text dintr-o carte
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
în care trăiau scriitorii în țară, ci ingerința ideologicului în ierarhizare deranjându-i mai mult. Și totuși, nici unul (sau mai nici unul) n-ar accepta să i se revizuiască vreo scriere, puțini fiind cei care s-ar lepăda de unele momente aparținând, orice s-ar zice, existenței lor de creatori. E sigur că nepoții nu vor lua în serios perioada, ci urma (opera, nu!) pe care o vor supune unei taxonomii obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
Într-un alt secol, n-ar fi fost rînd care să nu-și găsească exegeții în sensul unui simbolism cultic. Cît de perfect s-ar fi supus unei interpretări alegorice toate acele imagini animaliere care abundă în Cînturi!". André Gide aparține aceleiași spețe de profeți fără angajament, profeți șomeri: În versurile pe care - drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost profeți fără căutare». Își amintise
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. În loc de epilog "Vin de departe, spune
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pictura ori filozofia bat pasul pe loc, trăiesc din amintiri și nu produc nici o personalitate nouă. Alte popoare, în schimb, asistă înmărmurite de uimire la afirmarea simultană, pe un interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de talente extraordinare, aparținînd - toate - aceleiași generații. Oricîte eforturi financiare sau educative, oricîte măsuri politico-sociale ar lua conducerea unei țări, fenomenul nașterii și al formării talentului rămîne la latitudinea Providenței. Aparține exclusiv Divinității privilegiul de a face un semn discret pentru ca, în numai cîțiva
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
pe un interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de talente extraordinare, aparținînd - toate - aceleiași generații. Oricîte eforturi financiare sau educative, oricîte măsuri politico-sociale ar lua conducerea unei țări, fenomenul nașterii și al formării talentului rămîne la latitudinea Providenței. Aparține exclusiv Divinității privilegiul de a face un semn discret pentru ca, în numai cîțiva ani, în cutare țară să se nască un grup de genii; ori de a face un semn la fel de discret pentru ca, în aceeași țară, peste doar cîteva decenii
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
față este vorba de cultură și de trăirea efectivă a istoriei. A ipostazelor sale. "Caete de Dor" care, înainte de instalarea ca publicație în planul metodic elaborat al lui Virgil Ierunca, apăruse "tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase prea mult. Multiplicarea s-a făcut într-un număr restrâns de exemplare. Ele au devenit foarte rare în câmpul peisagistic al publicațiilor din emigrație și aproape neștiute de specialiștii din țară. Totuși, distingem
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
gîndul ăsta și acum, la moment aniversar, pot spune că așa e: Cea mai minunată imagine teatrală, la care nu mă mai satur să mă uit, este un actor bun. La mulți ani, domnule Victor Rebengiuc! Mihai Măniuțiu: Victor Rebengiuc aparține speciei campionilor. El a făcut dintru început un pact sever și benefic cu energiile lui, care nu l-au trădat și pe care nu le-a trădat. De aceea e un mare actor și un spirit atât de viu. Nu
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
vorbesc și scriu în acel moment" a răspuns el fără să ezite. Nu este un fapt oarecare să analizezi în profunzime și pe deplin întemeiat mecanismele idiomatice. Coșeriu a știut întotdeauna să distingă între ceea ce este propriu limbii și ceea ce aparține realității, pentru că a fost obligat să comunice realitatea cu instrumente lingvistice foarte diferite și alternându-le. Distincția dintre limbă și realitate nu este atât de ușoară cum ar părea și învălmășește, cu o frecvență mai mare decât s-ar dori
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
rămîne în mîinile lui Dinu Săraru. Tocmai acest vestigiu activ al epocii Ceaușescu, tocmai acest rinocer-șef a vrut să pună în scenă în teatrul său Rinocerii, ceea ce ar fi fost, s-o recunoaștem, o ironie prea din cale-afară". Cuvintele aparțin d-nei Marie France Ionesco și au fost publicate de revista 22 (numărul din 28 ianuarie-3 februarie). Ele sînt extrase dintr-o scrisoare deschisă adresată de fiica lui Eugène Ionesco d-lui Virgil Tănase, director al Centrului Cultural Român de la Paris
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
momente se pun bazele unei instituții unice în spațiul cultural românesc, anume se lucrează la constituirea primului muzeu privat de artă contemporană. Cei șase participanți, Mircea Bochiș, Aurelian Bolea, Dinu Câmpeanu, Nicolae Mira, Dumitru Radu și Aurel Stâncă Olteanu, chiar dacă aparțin unor generații diferite și au o prezență publică foarte diferită și ea - Nicolae Mira și Aurel Stâncă Olteanu, ambii foști studenți ai lui Boris Caragea, sînt mai puțin cunoscuți decît ceilalți - rezultatele acestei ediții sînt în același timp unitare și
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]