8,321 matches
-
-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu avea nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic trădate. Se afla într-un acord prea strîns cu el însuși și prea lax cu ambianța, încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Pavel Șușară Între Prometeu și Esop Sub o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
indus, e nefericită din cauză că acum trăiește prost, dar și din cauză că a ajuns să creadă că înainte trăia bine. Râzi, ți-e milă, dar nu ți-e niciodată silă. Gabriela Popescu - aroganță construită pe o teribilă neîncredere în forțele proprii - joacă aparența și esența reușind să evite stridențele primei ipostaze și substanța lacrimogenă a celei de a doua. Fetele Volkov - Delia Nartea și Irina Cornișteanu - pun în puținele lor vorbe și în dansul lor atât de energic tristețea unei generații care nici măcar
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
am deschis ochii, în cele cîteva clipe dintre somn și trezie în care îți mai trăiești visul, înainte de a te întoarce la cel care ești în stare de veghe. Punctul de plecare al visului era ipoteza lui Crohmălniceanu că sub aparența unui secret destinat numai inițiaților, proza lui Mateiu nu ascunde, în realitate, nici un secret. Ajutat de formația sa de inginer, Croh, căruia îi plăcea să viseze exegetic, nu-și pierde rigoarea în fața textelor pe care le citea. Cînd a apărut
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
a doua, armata lui Prezan, era condusă de un strateg genial. Acest strateg genial nu era altul decât un tânăr căpitan pe nume Ion Antonescu.... Cum ? De ce ? Poate prin ceea ce voi spune în continuare, se va înțelege situația aceasta în aparență ciudată... Pentru că de fapt și de fapt, armata a doua română era condusă de... prea frumoasa, de fermecătoarea ... doamnă Prezan... Iar aceasta ne fiind alta decât...iubita căpitanului, pe atunci, Ion Antonescu... Pe doamna Prezan, naratorul nu a văzut-o
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în care se află memorialistul la data evocărilor: punctul de unde se distinge cu claritate în față capătul drumului sau „ceea ce urmează să devenim.” Momentul e cu atât mai tensionat
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd năzuințe canonice și exigențe de atelier specializat. Dar dincolo de aceste caracteristici imediate este greu de stabilit cît mai este icoană în aparența și în substanța acestor produse care aspiră mai curînd la o valorificare imediată în spațiul public (sală de expoziție sau magazin de suveniruri) decît la o funcție simbolică și la o corespunzătoare utilitate liturgică. Iar faptul că printre semnatarii acestor
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
să mă cunoști pentru viitor.“ Poem ca o sonată în proză Nu mai departe de săptămâna trecută deplângeam lipsa unor minime informații de pe copertă sau din interior despre carte și autorul ei, că iar sunt pus în fața unor necunoscute. După aparențe (sau ar trebui să zic instinct), Sonata da recitar ar fi debutul lui Dan Zavulovich. Dar nu bag mâna în foc! Pe coperta a patra a cărții este reprodus un fragment în care autorul încearcă să aproximeze genul propriei scrieri
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și sinteza, profunzimea și superficia, mecanismul ca ansamblu, dar și funcțiunile sale, cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dacă pictura suferă un proces
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbați cu studii superioare
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
Rodica Bin Femeia este viitorul bărbatului: contrar aparențelor, enunțul, extras din recuzita verbală a socialismului utopic, reluat și de Louis Aragon, își pierde orice rezonanță programatică ori militantistă (post feministă sau nu) în volumul de eseuri cu acest titlu reeditat anul trecut, sub semnătura lui Nicolaus Sombart, proaspăt
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
cel ucis, formal, de Miliție, dar cu complicitatea directă a Securității, avea un dosar cu lungime variabilă, în funcție de insistența cu care era cerut. Descinderea lui Emil Hurezeanu și H.-R. Patapievici în Arhivele Securității a furnizat un amănunt care, în aparență, constituie punctul forte al SRI în raport cu arhivele aflate în custodia sa. În realitate, el reprezintă descrierea unui sistem dubios, potrivit căruia, în anumite condiții, manipularea documentelor de arhivă nu e deloc imposibilă. Explicându-ne, gomos, că dosarele nu pot fi
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel fățarnic, Al faimei și-amintirii vicleșug, Și tot ce-n lingușiri e darnic, Ca prunci, femei, averi, ca slugi și plug! Îl blestem pe Mamona, cînd spre
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
în ani de cercetare a literaturii (a poeziei) să dovedească incapacitatea, inaptitudinea obiectelor, a lucrurilor de a primi metafora, deși “...pura și simpla vrabie în balans/e-o vrabie pură și simplă”, (“Oră”) deși “Eternitatea autentică - se dovedește în ciuda tuturor aparențelor - nu suportă polisemia/ Metaforele ca și viermii,/ sînt la fel de periculoase.” (“Profesorul îmi mai spune”). Poetul nu poate să stea decît “cu un picior în geometrie,/ cu celălalt în confuzie” și nu avangardele, postmodernismul, tardo-modernismul și toate celelalte vor avea forța
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Îi apar volume de versuri (inclusiv în antologii) aproape anual, în România și în străinătate. Când publică proză, ca acum în Transatlantice, reușește un melanj expresionist între discursivitate și poezia capabilă de a naște o viziune asupra lumii. Transatlanticele au aparența jurnalului de călătorie, sunt produsul unor excursii pe care autorul le face mai ales în țările Europei de Vest, dar și în America sau Rusia. Însă, diferența dintre Liviu Georgescu și un călător obișnuit al zilelor noastre, cu inteligența prospectivă
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
și agil, l-am fentat. Plictisit, dar și amuzat, căci se și vedea povestind În cancelarie cu humorul lui Întâmplarea (căci avea humor când povestea, nu atât prin ce, cât cum povestea) a trecut peste asta și pentru a salva aparențele, a luat prăjina și arătând spre tablă unde desenase magistral o inimă, cu arterele, cu ventricolul drept, cu auricolul, cu sângele ce circula, totul cu crete colorate, Într-adevăr operă de artă a Întrebat pe Bebe Ștefănescu (nu putea găsi
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
nu ar fi putut să se trezească întrebând-o visător pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În aparență, biroul lui era, așadar, aproape un pătrat. Numai în aparență pentru că altfel, din pricina schimbărilor zilnice ale fișetelor, rafturilor, corpurilor de bibliotecă, birourilor, în fiecare dimineață el lua forme ciudate. (...) Ivan Mihailovici evita probabil să pronunțe cuvântul "labirint" vizavi de spațiul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În aparență, biroul lui era, așadar, aproape un pătrat. Numai în aparență pentru că altfel, din pricina schimbărilor zilnice ale fișetelor, rafturilor, corpurilor de bibliotecă, birourilor, în fiecare dimineață el lua forme ciudate. (...) Ivan Mihailovici evita probabil să pronunțe cuvântul "labirint" vizavi de spațiul pe care-l ocupa în timpul orelor de serviciu. Sau poate
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite ori strivite de gândirea care le îndepărtează de existență. Premisa tematică și teoretică a autorului este aceea că există o fatalitate a complicației și doar o aparență a simplității umane. Mediul umil, ales pentru demonstrație, devine, în acest fel, polemic într-un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
existențialist, al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă absolută cu aparențe relativiste. Roman al necesității și libertății conștiinței, al unei lucide și dramatice conștiințe existențiale și thanatice, el a fost privit de critici cu suspiciune, ca un mod de evaziune din referențialiate, din "obiectivitate" - în fapt, cum știm, manipulate ideologic, utopic
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
tuturor fotografilor contemporani. Mai ales că ea avea în plus calitatea unică - nerecunoscută încă așa cum s-ar fi cuvenit până în acea clipă și necântată suficient până în acea clipă - de a nu fi defel înghețată și nemuritoare. Asta deși, în incitanta aparență a lentorii mișcărilor ei, nici chiar vie-vie nu părea să fie. Îmi mai amintesc și că obrazul ei, fixat în strălucirea pe care-o răspândea în jur, dar și cumva în așteptare - căci priveam pierdut obrazul ei -, îmi apărea marcat
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
întâi, Toma Necredinciosul, am trecut în revistă și am cântărit toate soluțiile. Apoi am încercat să văd ce se mai putea face. Și, doar când am înțeles că numai utilizarea forței ne mai rămâne, am întocmit un memoriu - scremut în aparență și cu toate precauțiile și politețile de cuviință, destul de bățos în esență - în susținerea căruia, evident disperați, ne-am anunțat greva ce trebuia să dureze până la rezolvarea întregii istorii. Bineînțeles că, telefonic, dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
să-și învingă limitele, să devină un martir adevărat (p. 45). Deznădăjduit și vulnerabil, voia să fie un profet, un vizionar, să facă "ceva șocant, scandalos, revoltător, incredibil, mistic" (p. 48-51). Îl intriga nepăsarea în fața suferinței semenilor, îl intriga cultivarea aparențelor. Fire dezechilibrată și irațională, el renunță din delicatețe la iubirea Ruxandrei, pentru a o proteja de dezastrul care emana din exaltările lui, și i-l recomandă pe Cristian, un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
subtile și viclene: „Demonii se silesc să intre în comuniune cu omul și să-l supună nu întotdeauna prin gânduri vădit păcătoase; ci îl îndeamnă la început la acțiuni care nu au nimic rău în sine, adesea chiar bune în aparență, iar pe urmă, căpătând posibilitatea de a-l înrâuri pe om și de a pune stăpânire asupra lui, îl aruncă în fărădelegi, care astfel sunt niște urmări ale ascultării îndemnurilor drăcești de la început. Acest lucru ne arată cât de strâmtă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]