267 matches
-
a acuzat că sprijină mișcarea SWAPO (Namibia) și Congresul Național African. Amploarea mișcărilor de protest ale populației de culoare a determinat introducerea stării de urgență pe întreg teritoriul (12 iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internațională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un șir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Național African. În 1991 a fost adoptată o legislație prin care apartheid-ul a fost abandonat. Primele alegeri
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
de opinia publică internațională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un șir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Național African. În 1991 a fost adoptată o legislație prin care apartheid-ul a fost abandonat. Primele alegeri democratice multirasiale au avut loc în anul 1994. Africa de Sud are o poziție cel puțin interesantă pe scena globală. Văzută de comunitatea internațională ca un posibil partener de dialog în relație cu restul continentului african
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
cu dificultăți în ceea ce privește asumarea rolului de putere regională - atât din cauza scepticismului statelor africane, cât și a neîncrederii pe care Africa de Sud o are în propria abilitate de a gestiona aceste probleme. Deși Africa de Sud se proclamă republică în 1961, instituționalizarea regimului de apartheid (segregrare etnică - legalizarea supremației ”albilor” asupra populației de culoare) a făcut ca statul să fie marginalizat pe plan internațional în perioada Războiului Rece. În acea perioadă iau naștere mișcări de rezistență împotriva regimului apartheid, încercări ce au fost înăbușite cu
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
republică în 1961, instituționalizarea regimului de apartheid (segregrare etnică - legalizarea supremației ”albilor” asupra populației de culoare) a făcut ca statul să fie marginalizat pe plan internațional în perioada Războiului Rece. În acea perioadă iau naștere mișcări de rezistență împotriva regimului apartheid, încercări ce au fost înăbușite cu violență de către guvernul de la acea dată. Acest rasism instituționalizat și încălcări flagrante ale drepturilor civice face ca Africa de Sud să nu fie privită bine pe plan internațional, ajungându-se chiar la boicoturi în relațiile comerciale
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
prin alegeri cu sufragiu universal, marcând astfel un nou moment în istoria Africii de Sud, precum și ieșirea din izolaționism, cu atât mai mult cu cât, în ciuda temerilor internaționale, tranziția s-a făcut cu relativ puțină vărsare de sânge. Perioada următoare căderii regimului apartheid este marcată de ascensiunea rapidă a Africii de Sud pe plan internațional. Statul se alătură unui număr de organizații internaționale, printre care ONU (din care fusese suspendat în 1974), Uniunea Africană, Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană etc. Începe în același timp să-și
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
semnificative de resurse naturale precum aur și platină. În ciuda acestui fapt, PIB-ul pe cap de locuitor este relativ mic (poziția 80), o parte semnificativă a populației trăind în sărăcie extremă. Rata șomajului a crescut extrem de mult după căderea regimului apartheid, menținându-se încă la un nivel ridicat (25% în 2012). Cu toate acestea, economia Africii de Sud rămâne una dintre cele mai dinamice, în 2011 fiind integrată grupului BRICS (alături de Brazilia, Rusia, India și China). Această incluziune demonstrează statutul în creștere de
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
puncte clare pe agenda diplomatică fac acest lucru relativ dificil. În perioada lui Nelson Mandela, politica externă a Africii de Sud era una profund marcată de propriul trecut al statului și de dorința acestuia de a șterge pata neagră lăsată de regimul apartheid. Era o politică externă orientată pe valori fundamentale, pe non-discriminare rasială, cu accent pe drepturile omului și promovarea păcii și democrației. Succesorii acestuia, Mbeki (1999-2008) și Jacob Zuma (prezent), au schimbat direcția politicii externe, încercând o trece la realpolitik, la
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
din Darfur, Burundi, Congo și recent, chiar și în Republica Central Africană (în nume propriu). Cu toate acestea, statele din regiune nu sunt tocmai încrezătoare în statutul Africii de Sud ca și lider regional, mai ales datorită atitudinii acesteia din trecut (perioada apartheid) față de guvernele celorlalte state. De aceea, Africa de Sud s-a ferit în general să facă afirmații de natură hegemonică - mai ales și pentru că este conștientă de propriile limite. Africa de Sud se bucură însă de mai multă recunoaștere pe plan internațional în calitate de reprezentant
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
est. Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare și asiatici) se pot simți și în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut. Procentul cel mai mare din numărul populației îl reprezintă populația neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele, procentul populației de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
rol conducător. Ea a fost implicată în mișcări subterane și de gherilă sau în lovituri de stat - în regiuni diferite - Uganda, în Cornul Africii, în Liberia și Sierra Leone, în Ciad, Burkina Faso etc. De asemenea a sprijinit lupta contra regimului de apartheid din Africa de Sud. De asemenea liderul Libiei a încercat, după modelul politicii din trecut a lui Gamal Abdel Nasser și a Partidului Baas din Siria și Irak, să tindă spre unificarea țărilor arabe - astfel a încercat întemeierea de federații, dovedite efemere
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
veridicitatea lor poate fi contestată. Pe data de 21 februarie 1986, deci cu o săptămână înainte de a fi asasinat, Palme a ținut o cuvântare anti-apartheid la Stockholm, la care a participat și Oliver Tambo. În cuvântare, Palme a spus că „apartheidul nu poate fi reformat, el trebuie eliminat.” Zece ani mai târziu, în septembrie 1996, polițistul sud-african Eugen de Koch a spus în fața tribunalului suprem sud-african din Pretoria că Palme ar fi fost asasinat deoarece fusese un adversar dur al apartheidului
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
apartheidul nu poate fi reformat, el trebuie eliminat.” Zece ani mai târziu, în septembrie 1996, polițistul sud-african Eugen de Koch a spus în fața tribunalului suprem sud-african din Pretoria că Palme ar fi fost asasinat deoarece fusese un adversar dur al apartheidului și pentru că Suedia dădea ajutor material grupării ANC. De Kock a spus că persoana care l-ar fi asasinat pe Palme a fost un fost coleg de al lui, Craig Williamson, un spion sud-african. Câteva zile mai târziu, generalul de
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
militare FRELIMO au stabilit imediat un singur partid de stat aliat Blocului sovietic, eliminând pluralismul politic, instituțiile educaționale religioase și rolul autorităților tradiționale. Noul guvern a adăpostit și a sustinut mișcările de eliberare sud-africane (ANC) și zimbabwene (ZANU-PF), în timp ce guvernele "apartheid"-ului sud-african și rhodesian au promovat și au finanțat o miscare rebela armata în centrul Mozambicului numită Rezistență Națională Mozambicana (RENAMO). Războiul civil, sabotajul statelor vecine, și prăbușirea economică au caracterizat prima decadă a independenței mozambicane. De asemenea, marcante pentru
Politica Mozambicului () [Corola-website/Science/319598_a_320927]
-
mai puțin de 2 milioane de locuitori, acest lucru datorându-se în mare parte genocidului și devastării teritoriului de către germanii imperialiști între 1884-1917. Africa de Sud a adoptat noi legi privind multirasismul în 1985, având în vedere că guvernul anterior încurajase legile “apartheidului” în această regiune. Adoptarea acestui guvern a dus la finalizarea conducerii de către Africa de Sud dar și-a menținut în continuare dreptul de “veto”asupra deciziilor noului guvern. În cele din urmă, în 1988 Africa de Sud a acceptat noțiunea de “independența”, atunci când liderul
Politica Namibiei () [Corola-website/Science/319612_a_320941]
-
de culoare albă se simțeau amenințați de aspirațiile politice ale populației de culoare, a promis că, în cazul victoriei, va implementa o politică strictă de segregare rasială, în toată sfera viții cotidiene. PN a denumit acest nou sistem de guvernare 'apartheid', nume sub care acest tip de politică a devenit cunoscut pe plan mondial. În opoziție față de acest consistent și direct curent, PU a promovat vagi noțiuni de integrare a diferitelor grupuri rasiale în viața socială a Africii de Sud. Pe lângă nemulțumirea albilor
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
Partidul AfriKaner au câștigat 79 de locuri în Parlament față de doar 74 de locuri cât au obținut, în total, PU și Partidul Muncitoresc. Prin urmare, PN a format un nou guvern care a introdus,în acea perioadă, oficial și obligatoriu apartheid-ul, sub formă legală. În data de 27 aprilie 1994, Congresul Național African a câștigat primele alegeri, pe deplin democratice, ale Africii de Sud și a înlăturat de la conducere Partidul Național, încheind astfel aproape cinci decenii de guvernare naționalistă. Una din problemele
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
vagă ideologie, PN a avansat ideea de a se continua cu o strictă și impunătoare segregare între rase și lipsirea totală de putere a sud-africanilor negri. Mutarea negrilor din mediul rural în mediul urban era total descurajată. Implementarea politicii de apartheid propusă de PN servea intereselor economice a unor grupuri de sud-africani de culoare albă. Fermierii din partea nordică a țării se bazau pe munca ieftină depusă de negri, pentru a-și maximiza profitul, iar clasa muncitoare albă, ce locuia în zonele
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
iar clasa muncitoare albă, ce locuia în zonele urbane, se temea de competiția pentru angajare care ar fi urmat unui aflux de sud-africani negri. Multe interese comerciale și financiare bazate pe agricultură au făcut ca poporul Afrikaner să vadă valoarea apartheid-ului în susținerea creșterii acestui sector. PU nu a reușit să realizeze enormele beneficii economice ale apartheid-ului pentru aceste mari și influente grupuri și nu a promovat segregarea la fel de mult ca PN. În ceea ce privește tacticile electorale, PN a fost foarte
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
fi urmat unui aflux de sud-africani negri. Multe interese comerciale și financiare bazate pe agricultură au făcut ca poporul Afrikaner să vadă valoarea apartheid-ului în susținerea creșterii acestui sector. PU nu a reușit să realizeze enormele beneficii economice ale apartheid-ului pentru aceste mari și influente grupuri și nu a promovat segregarea la fel de mult ca PN. În ceea ce privește tacticile electorale, PN a fost foarte abil în exploatarea fricii albilor în timpul campaniei din 1948. Deoarece PU părea că a luat o poziție
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina. Discriminare rasială diferențiată între indivizi, pe bază de rasă a fost politica oficială a guvernului în mai multe țări, precum Africa de Sud în epoca apartheid, și Statele Unite ale Americii, înaintea Războiului de Secesiune. Încă din timpul Războiului Civil American, termenul de "discriminare", în general, a evoluat în limba engleză americană fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ - termenul referindu-se inițial numai la
Discriminare () [Corola-website/Science/319283_a_320612]
-
Internațională de Justiție a considerat că Africa de Sud este în continuare investită ca putere mandatară pentru Africa de Sud-Vest. Acest teritoriu și-a căpătat în 1990 independența cu numele de Namibia, la sfârșitul unui lung război de gherilă împotriva regimului de apartheid. Aproape toate fostele mandate ale Ligii Națiunilor au devenit mandate până în anul 1990, inclusiv fostele teritorii sub tutela ONU, (cu excepția unor insule ale fostului mandat japonez al Pacificului de Sud). Aceste excepții includ insulele Marianele de Nord, aflate în uniune
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
a fost primit cu proteste de conducerea „Autonomiei Palestiniene”, care l-a considerat ca o încercare israeliană de definitivare a viitoarelor granițe, cu includerea Ierusalimul de est și a enclavelor locuite de evrei și declarat de propaganda palestiniană drept „zidul apartheidului” și „o modalitate de a li se mai lua o parte din teritoriu”. Zidul este prevăzut cu sisteme de alarmă electrică și piste speciale de patrulare. Curtea Internațională de Justiție de la Haga a declarat zidul ilegal, în iulie 2004, dar
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
tragedie pentru Afrikaneri a devenit ocupația britanică din 1806, cînd Imperiul Britanic a luat măsuri pentru a elimina limba afrikaans și a impune engleza. La fel populația civilă a avut foarte mult de suferit în urma ultimului război anglo-bur din 1899-1902. Apartheidul a fost o încercare disperată a albilor de a păstra puterea, în momentul unei acute crize demografice, care a determinta sfîrșitul acestuia. Astfel, tranziția demografică a populației albe a fost încheiată către mijlocul secolului XX. Rata de reproducere naturală albilor
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
Trafalgar a fost aceea din 29 septembrie 1961 organizată de Comitetul celor 100 din care făcea parte și Bertrand Russell. Protestul a fost îndreptat împotriva războiului și a armelor nucleare. De-a lungul anilor 1980, s-a protestat continuu împotriva apartheid-ului în fața ambasadei Africii de Sud. Mai recent, piața a găzduit protestul împotriva impozitului forfetar, în 1990, și protestele împotriva războiului din Afganistan și a războiului din Irak. După atentatele cu bombă din anul 2005, în piață s-a ținut un priveghi
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
frații Maurizio și Guido De Angelis. Copilul de culoare Baldwin Dakile, care a jucat rolul micului Bodo, a urmat studii în Italia și lucrează în prezent ca avocat în Africa de Sud. În perioada filmărilor, în Africa de Sud există o separare rasială strictă (apartheid) și Bud Spencer, într-un interviu din 2003, și-a reamintit că a fost nevoit să părăsească un restaurant, cu întreaga echipă de filmare, deoarece i s-a refuzat accesul copilului, doar din cauza culorii pielii. "" a primit, în Germania, Premiul
Piedone africanul () [Corola-website/Science/326709_a_328038]