429 matches
-
numele unei culmi în Munții Retezatului, al unui vîrf în Munții Lotrului, al unei movile în Bărăgan și a două sate din județele Brașov (într-unul dintre acestea se află celebrul castel) și Iași. Toponimele acestea au la bază un apelativ slav omonim care înseamnă „poartă, trecătoare“ și care, printr-o relație metonimică, s-a atribuit unora dintre locurile apropiate de această cale de acces (în cazul Branului din apropierea Brașovului, acesta a constituit timp de secole sediul vămii dintre Muntenia și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slava a preluat sensul de „vale“, iar germana pe cel de „pîrîu“. Termenul romînesc Valea Seacă poate fi presupus, dar nu s-a păstrat, pentru că funcționa mai puțin eficient ca individualizator, ca etichetă așadar, deoarece era înțeles și la nivel apelativ (iar în prezent valea nu e chiar așa de seacă precum s-ar fi putut să fie, cel puțin în anii mai puțin ploioși, în trecut). Brașov Este numele unuia dintre municipiile importante ale țării, reședință a județului cu același
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
microtoponime cu forme și structuri similare. În țările înconjurătoare există toponime asociabile formal numelor de mai sus: slav. Brêza, Brêzoije, Brêzovo, sîrb. Brezov, ucr. Berezyna, Berezoń, Berezna, Bereznyca, rus. Berezinski. Majoritatea toponimelor prezentate mai sus derivă, direct sau indirect, din apelativul slav brĕza, „mesteacăn“. Pentru unele toponime, lucrurile sunt mai complicate: Breazul ar putea fi nume de persoană sau ar putea avea la bază apelativul romînesc breaz, „țintat alb în frunte“. Tot la antroponim (format de la ape lativul slav sau de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
În multe dintre toponimele de mai sus și în altele de același tip pot fi implicate sau interferate, într-un fel, antroponime cu formă identică sau asemănătoare, care ar fi posibil să aibă și ele, în ultimă instanță, aceeași bază apelativă cu toponimele. Bucovina Este numele provinciei istorice din nord-estul Romîniei și al unui deal din Obcina Feredeului. Dealurile din apropierea Cîmpulungului Moldovenesc sunt, de altfel, numite împreună Obcinile Bucovinei. Toponimul are la bază apelativul slav buk, „fag“, la care se adaugă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și ele, în ultimă instanță, aceeași bază apelativă cu toponimele. Bucovina Este numele provinciei istorice din nord-estul Romîniei și al unui deal din Obcina Feredeului. Dealurile din apropierea Cîmpulungului Moldovenesc sunt, de altfel, numite împreună Obcinile Bucovinei. Toponimul are la bază apelativul slav buk, „fag“, la care se adaugă sufixul compus -ovina < ov + ina, rezultînd bucovina, „pădure de fag“ (așa cum confirmă ucr. bukovyna, „pădure de fag, făget“). Cunoscînd originea numelui provinciei, un grup de tineri bucovineni, între care Ciprian Porumbescu, au înființat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poartă nume formate de la cuvinte referitoare la acoperirea vegetală: Moldova (o variantă etimologică), Țara Lăpușului (e. lopuș, „brustur“), Depresiunea Tîrnavelor (sl. trŭnŭ „arbore spinos“), Țara Almăjului (< magh. almás, „livadă cu meri“), Țara Făgăra șului (< fag). Formațiile slave care provin de la apelativul slav buc, formate de populația slavă, sau de autoritățile romînești, care au folosit mai multe secole limba slavă ca limbă de cancelarie, sunt numeroase în teritoriul romînesc: Bîcul, Bucul, Bucova, Bucovăț, Bucovel, Buceava, Bucecea, Buciștea, Bucerdea, Bucoșnița etc. În țările
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bukovets, srb. Bučije, Bucov, ucr. Bukóv, Bukova, Bučyna, Bukovynka, Podbukovina, ceh Bučina, Bukovyna, gr. Bukovina. În Romînia multe toponime sunt formate de la apelativul romînesc fag: Fagi, Fagul, Trei Fagi, Valea cu Fagi, Făget, Făgă raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care trimit la același fel de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin istoric o astfel de posibilitate. Unii „amatori“ de toponimie au încercat să derive toponimul din numele împăratului roman Caracalla
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent al Crasnei și sat în județul Sălaj), Carasuluc (culme în Podișul Mangaliei), neclarificate, etimologic, din cîte știm. Un microtoponim omonim din Oltenia, care desemnează o baltă, este considerat de DTRO urmaș al unui antroponim (neatestat din cîte știm), deși apelativul caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Glogova (< sl. glog, „păducel“), Tîrnava (v. sl. trunu, „spin, arbore spinos“), Băgaciu (< magh. bogacs, „spin“), Cochinișu (< magh. kökényes < kökény, „porumbă“), Bodac (< ucr. bodak, „scai“) Sibiu (< sl. siba < svila, „corn, sînger“). O localitate vecină Cîmpinei se numește Cornu (baza acestuia este apelativul rom. corn, care denumește un arbust de esență lemnoasă tare), iar în zonă există microtoponimele Măceșu și Muru, din același cîmp onomasiologic. Dealurile Cîmpinei sunt pline de arbuști mărăcinoși de tip cătină, păducel etc. Cîrlibaba Deși localitatea (sat în județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cernit (culme în Munții Postăvarului), Cernu (pîrîu, afluent de dreapta al Tazlăului, sat în județul Bacău), Cernuc (un sat și o „vîlcea“ în județul Sălaj), Cernitul, Cernaia. Toate numele din grupul Cerna trebuie asociate, într-un fel sau altul, cu apelativul slav črŭnŭ, „negru“, chiar dacă la multe dintre ele poate interveni intermedierea unor formații (apelative, antroponimice sau toponimice) romînești. Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Bacău), Cernuc (un sat și o „vîlcea“ în județul Sălaj), Cernitul, Cernaia. Toate numele din grupul Cerna trebuie asociate, într-un fel sau altul, cu apelativul slav črŭnŭ, „negru“, chiar dacă la multe dintre ele poate interveni intermedierea unor formații (apelative, antroponimice sau toponimice) romînești. Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut de toponimele, foarte probabil romînești, Cernișoara și Cernița. Sunt atestate, de asemenea, în limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimice) romînești. Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut de toponimele, foarte probabil romînești, Cernișoara și Cernița. Sunt atestate, de asemenea, în limba romînă un apelativ cerneală („humă neagră pentru spoitul caselor“, „un fel de catran“) și verbul a cerni, „a înnegri“. Numele prezentate mai sus sunt prea numeroase și prea răspîndite pentru a fi, toate, formate de slavi. Grupul lor trebuie disociat etimologic (mai ales
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putut cunoaște un intermediar antroponimic). Astfel, Cerna, Cernaia, Cerneovca, Cerneț conduc spre un etimon slav (vechi sau nou, pentru toponimele din Deltă), iar celelalte spre derivați ai bazei Cerna, în primul rînd slavă la origine (specimenele formate în romînă de la apelativele menționate trebuie dovedite, dat fiind sensul lor restrîns onomasiologic). Cernat poate avea la bază sl. Cernatŭ, dar ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
DTRO sunt douăsprezece toponime), desemnînd pîrîiașe, bălți sau locuri legate într-un fel de apă. Majoritatea specialiștilor, cunoscînd mai ales Ciulnița de pe ruta de cale ferată București- Constanța, care se află în zona Bărăganului, au acordat credit deducerii numelui din apelativul ciuliniță, diminutiv al lui ciulin(ă), „plantă erbacee bianuală cu frunze spinoase“ (vezi romanul Ciulinii Bărăganului de V. Em. Galan), cu sincoparea lui i în silabă neaccentuată, prin confuzia cu formațiile slave de același tip (întîlnită, se spunea, și în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se spunea, și în Ciulnețul din județul Tulcea, variantă a lui Ciulinețul din județul Galați). Erau date, ca mărturie pentru cîmpul onomasiologic prezent în toponimie, Ciulina, Ciulinești, Ciulinețul, Ciulinii Mari, Ciulinii Mici, Ciulinoasa, Ciulinosul (care au la bază, într-adevăr, apelativul ciulin). Alternanța formelor sincopate cu cele nesincopate se întîlnește în unele documente, dar nu a fost înregistrată pe teren (mai ales în anchetele pentru DTR). Surse credibile documentar și științific au consemnat apelativul ciulniță cu sensul de „bulbuci“ „cînd apa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ciulinosul (care au la bază, într-adevăr, apelativul ciulin). Alternanța formelor sincopate cu cele nesincopate se întîlnește în unele documente, dar nu a fost înregistrată pe teren (mai ales în anchetele pentru DTR). Surse credibile documentar și științific au consemnat apelativul ciulniță cu sensul de „bulbuci“ „cînd apa curge cu multe vîrtejuri“, ciulineț cu sensul de „nămol rău mirositor și foarte adînc, provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare“, iar ciulmoare cu sensul de „apă tulbure amestecată cu mîl“. În urma acestor informații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-eva, care alternează cu cele în -ova. Toponimele asemănătoare Craiva, din Banat și Ardeal, se apropie de reflexul fonetic sîrbesc (Krajeva putînd trece în romînă la Craiva, prin simplificarea lui je la i), dar pot avea la bază și un apelativ crai, „margine“ (cu aceeași evoluție ie > i). Criș Este numele unui pîrîu cu lungimea de 20 de kilometri, afluent de stînga al Tîrnavei Mari, al unui sat în județul Hunedoara și al altuia în județul Mureș. De la hidronim s-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
humulus lupulus“, „plantă ale cărei semințe se folosesc la fabricarea berii“), Fîniș (< fîn), Bucinișul (< buciniș, „cucută“, „anghelică“, „pătrunjelul cîinelui“), Brusturișul (< brusturiș, „lipan“), Cepari, Valea Cepelor, Cepești, Cucută, Cucutan, Cucuteni. Interesant este că într-un glosar lexical din Oltenia este consemnat apelativul devesă, „femeie care risipește bunurile din casă“, care ar fi putut sta la baza unei porecle devenită supranume (ca în Aiurel, Bombonel, Crăcănel, Norocel, Tîmpițel, Bătrînel, Plimbărel, Necăjel). Dobrogea Este numele provinciei istorice din sud-estul Romîniei, învecinată cu Marea Neagră și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transfer, la celelalte categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza slavă a lui dornă (apelativul dor, „spărtură“, + sufixul -na), ne putem gîndi și la un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi, în vecinătatea Sinaiei. Cîmpul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unele dialectale (din perspectiva limbii slave) Grădeț, Horodiște, Horodnic, Horodoc etc., întîlnite în țările slave. Cel puțin unele dintre toponimele Oradea, Orăștie, Oșorhei, Vărădia, Feldioara, Sighișoara, Timișoara etc. conțin în structura lor semantică originară componenta semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în structura lor etimologică, fiind, adică, mai mult sau mai puțin sinonime cu cele din familia Grădiște. Faptul că în toponimia romînească nu prea întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dealuri, munți („sterpe“ sau unde pasc vitele „sterpe“), cîmpuri „sterpe“, unul singur (Ialovski potok în Slovenia) desemnînd o apă (sensul fiind, probabil, „pîrîul sterpelor“). Unele variante fonetice ale acestei „familii“ toponimice (Elovarsko, Elevarsko) au putut sugera și o altă bază apelativă slavă (*jelovú, „cu brazi“), mai ales pentru numele de munți și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Joldea + -esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui Eminescu, Humulești, este și el format după același model, antroponimul care constituie, în ultimă instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]