414 matches
-
punctaj (între 15-19 mm: 1 punct, 20-24 mm : 2 puncte; 25-29 mm: 3 puncte; >30 mm: 4 puncte) la care se adaugă 2 puncte dacă hipertrofia se extinde la nivelul a 2/3 din SIV; 2 puncte dacă ajunge până la apex și încă 2 puncte dacă este cuprins și peretele antero-lateral. Punctajul maxim de 10 demonstrează implicarea globală a VS în contextul bolii [4]. Maron et al. au realizat în 1981 o clasificare ecocardiografică a CMH în funcție de zonele hipertrofiate. Astfel, există
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
mod compensator o poziție posterioară ducând la emisie dislalică a consoanelor: s, ș, t, z, j, ce, ci, je, ji. Astfel, poziția vicioasă a limbii deplasează punctul de articulație pentru consoanele linguo-dentale, linguo-palatale și a siflantelor. De exemplu, pentru r apexul lingual nu vibrează în contact cu partea anterioară a palatului și articularea se face cu buza inferioară, limba ieșind în afară, ori stând în cavitatea orală sau ridicându-se numai în partea ei posterioară formând vibrații prin atingerea cu vălul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ori mai sus decât in timpul pronunției fonemelor, iar timpul menținerii lui în poziție înaltă este de două ori mai lung decât în cazul pronunției unor foneme izolate (88; p.144). În cazurile de deglutiție infantilă sau de anteriorizare a apexului lingual în pronunția unor foneme cu punct de sprijin prepalatal, se recomandă exercițiul următor. Copilul plimbă limba pe palat dinainteînapoi, rămânând în contracție maximă în poziția cea mai distală, după care înghite, apoi revine lent în poziția de repaus. Exercițiile
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sântul interventricular anterior (Sulcus interventricularis anterior), iar pe fata aplicată pe diafragm de sântul interventricular posterior (Sulcus interventricularis posterior), ce se întâlnesc la nivelul unei mici incizuri situată deasupra și la dreapta de vârful inimii (incisura apicis cordiș). Vârful rotunjit (Apex cordiș) aparține ventriculului stâng, iar baza inimii (basis cordiș) corespunde sectorului atrial și porțiunii incipiente a vaselor mari. - Pe suprafața inimii se disting următoarele trei fete: - Față sterno-costală (Facies stenocostalis), convexa, formată în cea mai mare parte de atriul și
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
a valvei septale se interpune între atriul drept și ventriculul stâng. - Ventriculul stâng (Ventriculus sinister) corespunde unei cavități de forma conica, acoperită de o rețea deasa și fină de trabecule cărnoase, cu o bază superioară și un vârf orientat spre apexul cardiac. - La baza se distinge orificiul atrioventricular stâng (Ostium atrioventriculare sinistrum) mai îngust decât cel drept, de care atârnă vâlvă atrioventriculară stânga (Vâlvă atrio-ventricularia sinistra sau vâlvă mitralis) alcătuită din două valvule - cuspide. - Cuspis anterior, situat la dreapta (anterior și
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
cărei vastitate independența înghite umbrele stelelor - ștergându-le că pe niște non-entități din percepția îngerilor 7. Cunoașterea este trezire spirituală, ridicare a gândului, printr-o serie de transformări ale conștiinței, până la Cel Nevăzut, idee subliniată de evocarea triunghiului, al cărui apex simbolizează aspirația tuturor lucrurilor spre o unitate mai înaltă - dorința de a scăpa de extensie, i.e., mundenitate (semnificata de bază triunghiului)8, în non-extensie, spre origine, în sens absolut, ori "particulă primară" poescă. În aceste spații "hipogeene", vom regăsi "întronat
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sacrumului sub formă triunahiulară; - posterior: se distinae orificiul superior al canalului sacrat; - posterior față de orificiul sacrat: se află extremitatea superioară a crestei sacrate; -apofizele articulare superioare sunt sub forma a două ridicături verticale ce privesc înapoi și înăuntru. Vârful sacrumului (apex ossis sacri) este format : - în partea anterioară de o fațetă eliptică pentru articularea cu baza coccisului; -în partea posterioară se observă orificiul inferior al canalului sacrat - hiatusul sacrat; - ramurile de bifurcație ale crestei sacrate, coarnele sacrate, se articulează cu cele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sunt de două mari categorii: apicale (primare) și laterale (secundare). Meristemele primare apar foarte de timpuriu În cursul dezvoltării embrionului plecând de la zigot și reprezintă masive de celule care persistă la planta adultă. Aceste meristeme sunt localizate În vârful rădăcinii (apex radicular) și În vârful tulpinii (apex caulinar), asigurând creșterea În lungime a acestor organe axiale, uneori cu ajutorul unui meristem intercalar. Meristemele primare sunt, În același timp, organogene (produc noi organe: frunze, flori, ramuri) și histogene (diferențiază țesuturi ale plantei tinere
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
primare) și laterale (secundare). Meristemele primare apar foarte de timpuriu În cursul dezvoltării embrionului plecând de la zigot și reprezintă masive de celule care persistă la planta adultă. Aceste meristeme sunt localizate În vârful rădăcinii (apex radicular) și În vârful tulpinii (apex caulinar), asigurând creșterea În lungime a acestor organe axiale, uneori cu ajutorul unui meristem intercalar. Meristemele primare sunt, În același timp, organogene (produc noi organe: frunze, flori, ramuri) și histogene (diferențiază țesuturi ale plantei tinere cu structură primară). Primele plante vasculare
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
felogenul (care produce suber și feloderm) și cambiul (care produce liber și lemn secundar), ele asigurând creșterea În grosime a organelor axiale de la gimnosperme și dicotiledonate, fiind exclusiv histogene. În ceea ce privește frunzele, ele iau naștere din primordii foliare născute pe flancurile apexului caulinar și cresc rareori prin celule meristematice apicale (ca la ferigi). La cele mai multe spermafite, frunzele cresc În lungime datorită meristemelor intercalare, localizate la mijlocul sau la baza limbului. Funcționarea acestor meristeme are o durată foarte scurtă; rareori ele pot
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
sau uneori chiar înlocuire valvulară. Închiderea defectului pe cale interventională cu „device”-uri speciale în laboratoarele de cateterism a început să câștige teren în multe centre de specialitate, interesând cu precădere defectele musculare și cele apicale. Complicațiile sunt destul de frecvente: perforația apexului, leziuni ale valvelor atrioventriculare, insuficiență aortică (în cazul DSV perimembranoase) [16]. Închiderea DSV cu „device” în sala de operație, în by-pass cardiopulmonar este o alternativă atractivă pentru DSV musculare, multiple. Contraindicație: unica situație în care tratamentul chirurgical este contraindicat o
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
sistemic și ventricul cu caracter de VS situat la dreapta. - Leziunile asociate pot fi : - DSV (80% din cazuri), stenoză pulmonară, - Insuficiența de valvă tricuspidă situată la stânga (valvă de presiune mică supusă unei presiuni sistemice), - Blocul A-V congenital, - Malpoziție cardiacă (apex la dreapta) - Semne de insuficiență cardiacă congestivă, insuficiența tricuspidă importantă, stenoza pulmonară semnificativă sunt indicații de corecție - Leziunea de bază nu necesită corecție chirurgicală, ci doar leziunile asociate. De corectat chirurgical la 3-5 ani prin procedee: 1. Paliative: efectuate de
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
evitarea lezării acesteia la nivelul componentelor ei, ventriculotomie dreaptă minimă și evitarea stenozării distale a arterei pulmonare. BOALA EBSTEIN DEFINIȚIE Boala Ebstein este o malformație congenitală cianogenă caracterizată prin inserția anormală a valvulelor septală și posterioară a valvei tricuspide înspre apexul ventriculului drept (VD), valvule care sunt deformate și insuficiente în grad variabil. Această malformație prezintă unul dintre cele mai largi spectre anatomice, fiziologice și simptomatice, dintre toate malformațiile cardiace congenitale. Deși prezintă o incidență redusă (1-2 cazuri la 100 000
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
frecventă cauză de insuficiență valvulară tricuspidă congenitală [1]. ANATOMIE Boala Ebstein este caracterizată printr-o serie de anomalii anatomice (fig. 10.13) relevante din punctul de vedere al chirurgului [2]: deplasarea inserției valvulelor septală si posterioară a valvei tricuspide spre apexul ventriculului drept, sub nivelul joncțiunii atrio-ventriculare. Deși valvula anterioară se inseră corespunzător la nivel atrioventricular, este mai mare decât în mod obișnuit și prezintă multiple cordaje spre peretele liber al VD. Prezența porțiunii atrializată a VD (între inelul tricuspidian real
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
în formă de carafă a cordului. Cardiomegalia, variabilă în severitate, este prezentă întotdeauna. Pediculul vascular al cordului este slab reprezentat. Vascularizația pulmonară este normală sau redusă. Ecocardiografia - reprezintă modul cel mai frecvent de diagnosticare a bolii Ebstein. Poziționarea anormală spre apex a valvulei septale tricuspide cu mai mult de 8 mm, combinat cu aspectul elongat (în pânză de corabie) al valvulei anterioare, confirmă diagnosticul [10]. Cateterismul cardiac și angiocardiografia - necesare pentru evaluarea presiunii în artera pulmonară și a indicatiei pentru derivație
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
creșterea consumului de oxigen miocardic și posibil apariția de leziuni ischemice subendocardice. Monitorizarea distensiei ventriculare stângi se face prin ecografie transesofagiană. În cazul în care aceasta nu este disponibilă se va proceda la drenarea din start a ventriculului stâng (prin apexul ventricular) [90]. Odată atinsă hipotermia profundă (la saturații ale sângelui venos jugular mai mari de 95%) se procedează la oprirea circulatorie completă. Se oprește aspirația prin canula de vent ventricular stâng și pacientul este plasat în poziție Trendelenburg. Se deschide
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
înaintea urechiușii stângi, spre șanțul atrioventricular stâng. Se bifurcă în ADA, ACX și uneori generează o a 3-a arteră, imediat după bifurcația cu ADA, spre stânga, „vasul intermediar”. - Artera descendentă anterioară (ADA) se angajează în șanțul interventricular anterior spre apexul VS, uneori ocolește apexul spre posterior și intră în teritoriul arterei descendente posterioare. În acest parcurs distribuie o serie de artere diagonale pe fața anterioară a VS și câteva ramuri mici pentru peretele anterior al VD. De asemenea, în ADA
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
șanțul atrioventricular stâng. Se bifurcă în ADA, ACX și uneori generează o a 3-a arteră, imediat după bifurcația cu ADA, spre stânga, „vasul intermediar”. - Artera descendentă anterioară (ADA) se angajează în șanțul interventricular anterior spre apexul VS, uneori ocolește apexul spre posterior și intră în teritoriul arterei descendente posterioare. În acest parcurs distribuie o serie de artere diagonale pe fața anterioară a VS și câteva ramuri mici pentru peretele anterior al VD. De asemenea, în ADA își au originea o
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
profund în șantul atrioventricular drept, de unde distribuie ramuri către peretele anterior al VD. Cea mai precoce ramură este artera nodulului sinusal. O ramură importantă a ACD este artera acută marginală care traversează marginea ascuțită a inimii și se îndreaptă spre apex. La inimile cu dominanță dreaptă, ACD la „crux cordis”, după o curbură de 90 de grade devine artera descendentă posterioară (ADP) care se îndreaptă către apex în șanțul interventricular posterior. Din ADP își au originea artere septale perpendiculare, care irigă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
este artera acută marginală care traversează marginea ascuțită a inimii și se îndreaptă spre apex. La inimile cu dominanță dreaptă, ACD la „crux cordis”, după o curbură de 90 de grade devine artera descendentă posterioară (ADP) care se îndreaptă către apex în șanțul interventricular posterior. Din ADP își au originea artere septale perpendiculare, care irigă 1/3 posterioară a septului interventricular anastomozându-se cu ramuri din artera nodulului atrioventricular, ramură a ACD la crux cordis [2]. Drenajul venos al inimii Colectorul venos
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
circomflexe având în vedere cantitatea de miocard perfuzată de fiecare vas. Corelația ramură de arteră coronară - teritoriu de distribuție miocardică este fundamentală în economia cordului ischemic. - ADA în mod obișnuit irigă porțiunea bazală a septului interventricular, peretele anterior al VS, apexul VS, cel mai mult dintre ramurile stîngă și dreaptă al fascicolului Hiss, mușchiul papilar antero-lateral al VS și 1/3 apicală a peretelui posterior al VS (pot exista variații). - ACX irigă în mod obișnuit peretele lateral al VS, - ACD dominantă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
pentru fiecare bolnav - este înregistrat. O diagramă a arborelui coronar al fiecărui bolnav este desenată pe un șablon pretipărit ; stenozele sînt indicate prin semnul „X”, iar gradul stenozei prin numărul adiacent. Sistemul de gradare a perfuziei miocardice vizualizează inima dinspre apex, peretele liber al VS fiind aplatizat într-un semicerc astfel încât perimetrul curbat reprezintă șanțul atrio-ventricular, în timp ce septul este desenat central. Peretele liber al VS este divizat în diagonal, obtuz marginal, și inferior (diafragmatic sau posterolateral), segmente de dimensiune fixă, iar
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
în jos (spre deosebire de stenoza mitrală) datorită și HVS. 4. Auscultația - zgomotul I normal sau diminuat la vârf; - zgomotul II poate fi normal sau accentuat sau dedublat la focarul pulmonarei datorită hipertensiunii pulmonare; - suflu sistolic apexian - caractere: -holosistolic; -maxim auscultatoric la apex; -iradiază spre axilă; -timbru aspru - „în țâșnitură de vapori”; -se accentuează în decubit lateral stâng/ dorsal, expir. Uneori suflul sistolic din insuficiența mitrală poate avea și alte caractere - iradierea suflului median și spre bază apare în interesarea valvei mitrale posterioare
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
dedublat larg, tipic, fix datorită întârzierii componentei pulmonare sau, uneori, participă și un bloc de ramură dreaptă complet sau, incomplet; - suflu sistolic de ejecție de intensitate medie 2/6-4/6, cu sediul în spațiul 3 intercostal stânga cu iradiere spre apex sau posterior, care este produs de creșterea debitului ventricular drept (stenoza pulmonară relativă); - în caz de supraîncărcare de volum excesivă a VD apar semne stetacustice de stenoză tricuspidiană relativă (uruitură diastolică și/sau suflu presistolic în regiunea apexiană accentuate în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
IV deseori prezent - corespunde impulsului presistolic apical; - zgomot II dedublat; - zgomotul III poate fi prezent; - semnul auscultatoric specific - suflul sistolic care are următoarele caracteristici: - este aspru, crescendo-descrescendo; - începe la distanță de zgomotul I și se aude cel mai bine între apex și marginea stângă sternului; - iradiază deseori spre marginea inferioară a sternului, axilă și baza cordului (nu și pe vasele gâtului); - la pacienții cu gradiente intraventriculare mari suflul reflectă atât turbulența din tractul de ejecție ventricular, cât și insuficiența mitrală concomitentă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]