904 matches
-
aicea. Îi la poartă”. Și atuncea m-am apropiat de poartă la o distanță de vreo zece metri. Și el era În stânga, cum te uiți pe poartă, și-n dreapta era un grup de vreo zece inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am Înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas-bun de la el. S-a reîntors de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care noi trebuia să intrăm să plivim orezu’ de costrei 3 și de alte buruieni. Ni s-a arătat la Început cum arăta costreiu’ și cum arăta orezu’, dar sigur că era greu să distingi permanent... Și trebuia să stăm aplecați, numai În indispensabili și cămașă. După aceea, trebuia dus costreiul la marginea bazinului, unde te verifica, și dacă găsea boabe de orez, de cele mai multe ori te bătea... „Cum mă”, zice, „și afară și Înăuntru sabotezi!?” Mi-aduc aminte că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: „Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează!”. Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele noastre... Era greu de suportat și au căzut mulți acolo la Țăndărei... Au fost și alții luați care au căzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În ultima oră și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufrageria familiei Klein, care era clubul nostru. Dar eu n-am încetat cu această bâjbâială tristă și cucernică, nici cu șezutul asemeni unui gard vopsit în fața atelierului croitorului în după amiaza viorie. Ponositul ei tată lucra de zor cu acul, aplecat, probabil negândindu-se deloc că eu îl văd din stradă prin geamul luminat; surioara ei slabă ca un pui stătea în chiloți negri de gimnastică și tăia hârtie cu niște foarfeci mari. A durat câteva săptămâni până a trecut partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apartamentul de la proprietar. Ăsta era Simon. Dar mama? Mai e aici? Unde este mama? Doamna cea oarbă? Locuiește jos, la vecini. Familia Kreindl îi dăduse camera lui Kotzie, care avea doar o ferestruică zăbrelită pe holul prin care treceau oamenii aplecați, ca să traverseze mai repede subsolul de cărămidă spre alee sau în care se opreau să se ușureze. De vreme ce acum nu mai putea decât să distingă lumina de întuneric, nu avea nevoie de o cameră cu vedere, și deci nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oricând: Ai auzit de Bunica? Nu, ce s-a întâmplat? A murit. Oh, nu! Asta da lovitură! Mi-a pătruns direct în rărunchi, și n-am putut să mă mai îndrept din spate sau să mă mai mișc, am rămas aplecat. Moartă! Ce îngrozitor să îți imaginezi acea femeie bătrână moartă, într-un coșciug, sub pământ, cu fața acoperită și greutate apăsându-i pe piept, tăcută. Am simțit cum mi se zgârcește inima la ideea unei astfel de violențe. Pentru că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se așeza în cămașa pe care o purta în asemenea ocazii, cu picioarele goale, își alegea uneori o bijuterie pe care să și-o prindă de ea și ședea asemeni unei fetițe de zece ani, plină de încântare, cu capul aplecat și genunchii la piept, cu degete oarecum stângace. Apoi mergeam spre aleea de călărie din Parcul Lincoln, și acolo nu mai avea nimic stângaci. Nu uitasem cum să stau în șa, ca în vremurile din Evanston. Dar nu făceam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de copac într-o colivie înaltă de vreo zece metri, conică, asemeni unei colivii de papagal, cu culorile sale de fum și soare împroșcate cu verde, și postura bipedă, cu pantalonii lui turcești de pene, ca de ienicer - cu capul aplecat , ochiul ucigaș și viața profundă a penelor sale. Oy! În parcul acela vechi, cu peluze și cu bănci de fier forjat acoperite de cocleală, în umbra copacilor obișnuiți și lumina soarelui din grădină, nu arăta defel ca o pasăre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin obosit, va ajunge la vremea propusă de doamna. Vlad! s-a auzit strigat din spate la un moment dat. În susul străzii, cu geanta pe umăr, stătea Sorina și-l privea cu ochii plini de emoție. Doamne, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înspre baba-mumie, care nu se clintise nici un centimetru, de pe locul ei. Apostatul face un pas greșit, se-mpiedică și-ncepe să-și masesze puternic un genunchi și aductorii, ca și cum s-ar fi căptușit prostește, cu o întindere musculară. Cum stă aplecat, deodată ochii i se umplu de lacrimi și începe să geamă și să jelească, opintit: Lucică! Lucicuță! Mă Lucică, măăă...! Buletin îl ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și viabilă cum e, s-ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el cu dosul palmei. Acuma sunt drogat, așa că-i în ordine dacă-ți zic asta. Manus se uită la Brandy aplecată deasupra lui și la mine ciucită în praf. — Întâi, zice Manus, părinții tăi, părinții tăi îți dau viață, dar apoi încearcă să-ți bage pe gât viața lor. Ca să-ți facă un os mandibular, chirurgii îți vor rupe părți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Încântare, dispreț, Întristare. În unele culturi, contactul vizual direct este apreciat și este de dorit pentru a exprima o atitudine deschisă, Însă În altele semnifică aroganță, insubordonare. Și postura corporală a unei persoane poate transmite diferite mesaje. Mersul cu umerii aplecați indică o stare de tristețe, Îngândurare; Îngenuncherea - umilință, rugăminte; mersul cu capul ridicat - relaxare, lipsa grijilor; sprijinirea bărbiei pe mâini și privitul Înainte - Îngândurare. Elementele suprasegmentale ale comunicării: intonație, accent, debit, ritm, stil pot personaliza actul de comunicare și de
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
înălțându-se sau prăbușindu-se peste noi (nu mai rețin exact), bolta nopții din Betleem, și peste ea vocea subțire ca de școlăriță a domnișoarei Marga Popescu, recitând în franceză. 15. La câteva zile, președintele urca treptele tribunalului, avea fața aplecată, se ferea de vântul subțire ce bătea dinspre câmpie. Eram în ultima săptămână a anului. Iuții pasul și-l ajunsei din urmă când el se afla sus, în fața ușii rulante. Îmi dădu mâna. Era prima dată când îl vedeam, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn unuia din soldații cu cagulă să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul automat În poziție de tragere și mergea mult aplecat, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Dar meduza, sau craniul, sandvișul argintiu, castravetele sau, În fine, calota sferică le ghici din vreme intențiile, Încă Înainte ca ei Înșiși să fi știut că le au. Împotriva oricărei logici, se lăsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În legătură cu asta, imboldul de a face cîteva mișcări de Înviorare, sau vreun alt gest energic și eliberator. Deocamdată, se mulțumi să-și Întindă mult picioarele amorțite, dinspre care venea un miros nu tocmai plăcut. Abia după ce se ridică, ținîndu-și capul aplecat și gîtul Înghesuit Între umeri, pentru a nu se lovi de tavanul grotei, Îl văzu pe Vic Într-un cotlon mai Îndepărtat, răsfoind preocupat un caiet. Avea aerul unui bătrînel de treabă care citește povești pentru nepoțeii lui. Nici de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că totuși Michel dormea. Atîta doar, că nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd, ajunseră la marginea unui desiș de jnepeni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Zidaru, că tot noi va trebui să-l adunăm!». Dar cel strigat nu auzea nimic: sudorile Îi Înecau fruntea, iar mâinile azvârleau porumbii sacadat, ca o baterie antiaeriană. Icnind, la un moment dat, de dureri ascunse, se ducea, mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna, la răstimpuri de câte un ceas. Când venea timpul transportării copiilor În remorca unui camion - faptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i verse mațele, să-i zdrobească boașele și să i le Întindă pe drum, să i le facă una cu țărâna. Amintindu-și toate acestea, Ion Vieru Își pierdu cunoștința. Remorca plină cu stupi alunecase Într-un șanț și stătea aplecată, gata să se răstoarne. Tractorul Încerca În zadar s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om se Învârteau nevolnic pe loc În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se miște În modul cerut Împingerii spiritelor spre acei peri ai creierului prin a căror deschidere poate fi reprezentat lucrul respectiv. Astfel, dacă vrem să ne oprim câtva timp atenția, pentru a examina un anumit obiect, această voință menține glanda aplecată tot timpul Înspre aceeași parte. În sfârșit, dacă vrem să mergem sau să ne mișcăm corpul Într-un fel anume, această dorință face ca glanda să Împingă spiritele spre mușchii ce slujesc acestui scop. ART. 44. Fiecare dorință este unită
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
abordării, cele două discipline aduc perspective diferite asupra aceleiași problematici. În al doilea rând, aporturile psihologiei cognitive permit identificarea unor metode și acțiuni ale psihicului În operarea cu imaginile memorate, ceea ce nu poate fi nicidecum trecut cu vederea de istoricii aplecați mai curând asupra unora dintre aplicațiile posibile ale generalităților la care accede psihologia În acest domeniu, pornind de la experimente proprii. Precizarea că prelucrările imagistice nu depind de un centru neurofiziologic unic, fiind dependente de localizări și roluri diverse, situează, dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
față în față sau una în spatele alteia, în scene de dans. Patru femei sunt aliniate pe o plachetă de șist, dar cea de a doua, pornind din dreapta, poartă în spate un copil, într-un fel de coș. Prin poziția mai aplecată a bustului, artistul a indicat, cu multă măiestrie, că această femeie poartă o povară în spate. Pe măsură ce ne deplasăm spre vest, reprezentările feminine devin tot mai schematice. La Petersfels (Germania), au fost descoperite 18 figurine feminine, sculptate în corn de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
îl lasă pe câine în pace) Chiar și un câine fără bot de câine Fără Sepp Poate să-și ducă viața Până se plictisește De viața lui (lovește încă odată câinele) Cară-te Și înfulecă din propria ta foame (merge aplecat înainte și chicotește) Sfârșitul scenei a treia Scena a patra Sepp Botdejigodie este de acum în permanentă mișcare. La început se aude un cuc care cheamă mult prea des. SEPP BOTDEJIGODIE (se pune oftând în mișcare): Încă o dată Trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]