881 matches
-
298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bolnav sunt azi, ca niciodată... Mă dor amintirile vieții. Așa mi-i sete, dintr-o dată, Să beau din roua tinereții! Izvoarele-s acum secate; Descojiți copacii sunt și goi. Tăcute sălcii și-aplecate Plâng apocaliptic peste noi. Câmpia vieții parcă-i stearpă; Îmi pare totul că-i pustiu. Trist în neant cântă o harpă Iar cine-s eu... nici nu mai știu. Pe-albume praful stă să crească; Uitate poze-n timp, suspină
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
normală! Acasă, pleacă acasă! Apare iar doctorița, asistenta a schimbat tonul, a lăsat-o mai moale. Nu uită să precizeze că rezultatul de la ecograf i-a confirmat bănuiala că persoana în cauză nu este bolnavă de ''nicio culoare''. Femeia stătea aplecată, ținându-se cu mâna de burtă. Dintr-o dată a apucat-o o criză de tuse. Aceasta a determinat-o pe doctoriță să o trimită spre consultare la ''plămâni''. Când a ieșit pe ușă a fost transportată cu un cărucior, nu
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
buton aflat sub suprafața biroului și imediat tânără deschise ușa, oprindu-se în pragul ei. -Domnișoara Mioara, ai înregistrat zilele acestea o aprobare pentru un miting sau demonstrație? Până să răspundă tânără a avut o clipă de ezitare. Cu privirea aplecata în podea, șovăind, răspunse. -Nu! -Cum nu!? -Nu, domnule primar! Dar... îmi spusese doctorul Daculescu că dorește o astfel de aprobare, încerca să dreagă busuiocul secretara. -Bine, bine! Poți să pleci! Față se retrase, parcă cu vinovăție, închizând ușa după
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
ale căror vârfuri i se părea băiatului că ating cerul. „Ce mult aș dori să zbor până acolo!ˮ , gândea viitorul poet. Vara, prin august, când se coceau prunele călugărești, galbene și lunguiețe, se urca în prunul care avea trunchiul aplecat, de parcă îl invita să mănânce pe săturate. Avea doi tovarăși de joacă, amândoi de aceași vârstă, pe Marin, fiul țăranului Stănescu care lucra în grădina de zarzavat și de flori a conacului, și pe Guță al țiganului Zavestea Drăgușin, cel
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
tăiat de porumb și ce mai tăiam eu, dar numai câte unul în rând, lăsând să cadă pe umăr câte-o tulpină până se adunau mai multe de chinul era mai mare decât munca. Trebuia să stau ore-n șir aplecat și să tai cu secera fiecare tulpină ajungând să fiu epuizat deoarece înlocuiam mașinile de cules și tăiat porumb. Nu mai știam ce să fac să scap de la munci patriotice și încep să mă prefac că mă doare o măsea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
dorm cu florile mele.” A doua zi, când a sosit negustorul, era, deja, prea târziu. Costache zâmbea senin, cu ochii ațintiți undeva, departe, unde nu știe nimeni cum este. Dar, ce l-a uimit pe negustor... Florile erau veștejite și aplecate, ca-ntr-o rugă, toate îndreptate spre trupul neînsuflețit. Referință Bibliografică: Un grădinar și o floare între flori / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
grijuliu. Grigore. Grigore Emilian... Vă salut! În tot acest interval de timp, cel căzut pe caldarâm trăia în altă lume, la mare distanță de tot ce se întâmpla pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
puternic ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane și sociale, desfăcând râul ori binele unei societăți aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carentelor unei lumi aplecata pe o pantă greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
-l și car. După masă ar fi bine dacă ai începe tu, Ioano, să-l întorci pe cel cosit azi. Îl luăm pomâine de dimineață. -Cum zici tu, Mărine. Pe mâine dimineață, la revedere Ioano! -La revedere, Colaie! răspunde Ioana, aplecată să strângă străchinile de pe masa mică, unde mâncaseră, scăpând o privire pe sub sprâncene, fără să vadă ai ei. ** L-a ajutat Colaie pe Marin cam toata vara și toată toamna la muncă. Jupân Tanasie, cârciumaru, a și zis: -‘’ Bă nu
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
vreau Bucluc cu cele două liste! L-ai adus? --Imediat, domnu primar! Peste câteva clipe, Pascu Vârtosu urmat de vice intră în biroul primarului, care îl fixă de perete cu privirea lui oțelită. Pascu se făcu tot mai mic, mai aplecat, mai strâns în el, mai chircit, cât să poată fi „înghițit” de Bățălău „cu fulgi,cu tot”. Cu o voce șuierătoare, primarul îi ceru cele două liste. Buclucul se grăbi să i le pună pe birou. --Știi cum se cheamă
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
fi fost și oricât ar fi mizat pe adresarea către alt public, ce nu știa istoria însângerată a Bisericii noastre, vorbirile despre patriarhul roșu au indignat. Spre deserviciul ideii de unitate în Credință a tuturor românilor. *** Între timp, prin cercetarea aplecată a preotului Nicolae Hurjui care și-a făcut teza de doctorat cu o vastă monografie asupra personalității Episcopului Grigorie Leu, ca și prin obținerea de la CNSAS a dosarului de urmărire a episcopului care începe odată cu înființarea securității, apar noi documente
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Andra este una dintre artistele fascinante ale acestui prag de timp peste care trec zilele bune și zilele rele ale culturii noastre aflate la o cumpănă cu ciutura aplecată când la stânga, când la dreapta. Deși cântă magnific, nu provoacă rivalități, ci numai impresii afective. Cântă de dragoste și nu înflăcărează rivalitatea în dragoste, cântă de bine sufletesc și nu hrănește suficiența, cântă de rău sufletesc și nu adâncește răni
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului din, vol " Pașii sufletului meu", Editura Dandes Press, 2014 În grădina Raiului, îmi cresc tot mușcate Pe o frunză moartă, în colț, o iubire... De demult iertată prea mult aplecate Moare-ngenuncheată umil, în neștire. Împletește viața astăzi lin se scurge Crucea-și face crucea semnului decurge, Pe icoana mamă astăzi cine-o plânge... Cine s-o mângâie viețile-s nătânge. Adun firimituri resturi de ce sunt Neființa-mi dragă vie e
ASTĂZI NICI MĂCAR... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354412_a_355741]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353906_a_355235]
-
de zmeură, vara, de cum începea sezonul. Eram harnici, reușeam astfel să strângem bani pentru haine, cărți și tot ce era necesar pentru școală. Cât de frumos era la cules de zmeură! De cum intrai în parchet, crengile lungi de zmeuriș stăteau aplecate grele de rod ademenitor, binecuvântate de Cel de Sus cu un parfum irezistibil. În primul sfert de oră mâncai pe săturate, ridicai crengile cu zmeură mare, roșie, ce-ți făcea parcă cu ochiul, luai ce era mai bun și duceai
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul lor, de o parte și de alta a patului, urmărind cu atenție
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Ba mai mult, gândea că dacă ar fi fost pictor ar fi fost încântat să picteze un tablou în care să o înfățișeze pe Cecilia așa cum arăta în acele momente. Așezată înaintea pătuțului fetiței ce dormea, gânditoare, cu capul puțin aplecat, părul ei negru lung îi cădea pe spate, fruntea puțin încruntată de gânduri îngrijorătoare, ochii ei albaștrii, în acele momente exprimau multă durere interioară. În momentele când o vedea așa, Sandu căuta să o încurajeze, să aducă în discuție subiecte
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
Ne strecurăm în jurul focurilor ca în vremurile ancestrale. Ne legănăm, în timp ce alții întind brațele așa, în glumă. Omul este contrariul unui spânzurat. Ne mișcăm întocmai ca într-un vis. Putem deosebi conturul, gâtul pieziș, coada cu care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
aminte de păsările care poposeau în el și-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii și mierlele, ca într-un adevărat concert păsăresc. Pe perioada vacanței, căci așa erau copiii la țară, pleca cu vitele : Mersul spre Salcâmul aplecat parcă se desfășura într-o atmosferă liturgică. Vara, plecarea cu oile și cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura. Apoi ajungea în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
în meșteșugul picturii . Nici prea multe nu am reușit să remarc în atelier, în afară de câteva tablouri expuse pe pereți, reviste și foarte multe cărți așezate pe o masă...iarăși pe un dulap care era într-un colț, se vedeau siluetele aplecate ale unor * bostani * misterioși ca forme. Am simțit nevoia să vorbesc în șoapte, ca într-o biserică : nu voiam să stingheresc ritmul în care dânsa lucra. M-a impresionat enorm ! Tonul cu care mi-a vorbit,mi-a dat senzația
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
rândul. Îi lăsase lucrarea la urmă. Și aici era ultima. Profesorul se ridică de la catedră, cu lucrarea ei în mână și o invită la tablă, în fața colegilor. Urma o altă umilință? Se apropie de podium, cu umerii căzuți și capul aplecat, înghițind cu greu valul amar de salivă care-i năpădi în gură. - Vreau să vă uitați atenți la colega voastră. Și vreau să faceți acest lucru pentru că este singurul copil de doisprezece ani care a reușit să mă impresioneze, în
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
Toate Articolele Autorului ȘTERGE-MI LACRIMA Când mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea, șterge-mi lacrima --de-o să-mi scape-- rostogolită pe povârnișul pietrei. Sau, las-o... întrupată deasupra florilor, în pic de rouă, sărutând pătimaș geana aplecată. Atunci, vei ști că te plâng în gândul meu, căci, mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea! **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ȘTERGE-MI LACRIMA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1718, Anul V, 14 septembrie 2015
ŞTERGE-MI LACRIMA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347172_a_348501]
-
niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ de fluturi a nopții Cazane de arama, linguri, capace de cratița Fundalul nocturn se risipește în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata să explodeze Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
mică din care ne urcam în pod și unde se găsea butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul” cum îmi spunea tataie și amețită de parfumul de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]