805 matches
-
și pedanteria pentru amănunte sufocante: răbdarea de a tăia lamele milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată de greșeli de literă. În totul, Zeletin e un spirit minuțios la care aplombul fioros pentru erudiția savantă face casă bună cu umoarea bonomă.
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
conservatorul resemnat care deplînge prăbușirea spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale au sfîrșeala sentințelor care cad prea tîrziu, în schimb Vattimo e înfocat, debusolat și senin în aberațiile pe care le rostește cu poftă. Punctul de plecare al discuției stă
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
destinate unui circuit închis, cel al facultății, în arhiva căreia au zăcut uitate decenii bune. Tocmai această interdicție le conferea un mai mare grad al libertății de expresie, jocul imaginației nu era drastic cenzurat și genul scurt permitea un alt aplomb al creatorului tânăr. Scurtmetrajul lui Veroiu răspundea peste timp în cel al lui Mungiu, dar nu sub raport estetic. În Cercul (1968) al lui Mircea Veroiu prelua printr-o pastișă condusă inteligent din filmul noir francez și american o manieră
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
stângaci, involuntar amuzant, de a face filosofie. Autorul crede că poate să rezolve, cu un hocus-pocus al gândirii lui naive, neexersate, probleme care frământă omenirea de mii de ani. Umorul involuntar, prezent în aproape fiecare pagină a cărții, provine din aplombul cu care se fac afirmații hazardate. De unde știe Nicolae Popescu că Napoleon se decorpora "taman, la fix, în miezul bătăliei"? Potrivit informațiilor noastre, împăratul se decorpora la masa de prânz, între felul doi și felul trei. Și pe ce se
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Tudorel Urian Fragil și distins, galanton, cochet, vag timid, dar plin de aplomb imediat ce vine vorba de literatură, Constantin Abăluță este un om pe a cărui față scrie, se vede de la o poștă, cuvântul "artist". Zărit pe stradă de cineva care nu îl cunoaște ar putea fi luat cu ușurință drept un virtuoz
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
frază din acest text : "La început, mărunt domnitor peste un regat în miniatură a cărui neatârnare ea însăși era la tot pasul contestată, E. Lovinescu a ajuns în cursul anilor prin perseverență, talent și - de ce n-am spune-o - prin aplombul de mare senior care lua serios ceea ce alții bagatelizau, să situeze critica - despre critica română e vorba - la locu-i cuvenit între celelalte arte ale cuvântului, dându-i astfel prestigiu și demnitate". Spre ce altceva a năzuit Cornel Regman în criticile
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
critica - despre critica română e vorba - la locu-i cuvenit între celelalte arte ale cuvântului, dându-i astfel prestigiu și demnitate". Spre ce altceva a năzuit Cornel Regman în criticile sale, chiar dacă lui, celui născut la Daneș pe Mureș, îi lipsea aplombul de mare senior? Că umoristul acesta lua foarte în serios ceea ce alții bagatelizau apare chiar și dintr-o altă ipostază aparent ludică a scrisului său. Dacă adineauri îl vedeam bucătărind, îl observ acum mănuind sforile și săltându-și marionetele cu
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
sfidare. Fără șovăire, trecutul e pus în paranteză. Un neofit al poeziei se declară agasat de faptul că ar fi nevoit "să citească anumiți scriitori doar pentru că niște oameni morți din trecut spun că sunt foarte mari". Alții vorbesc cu aplomb despre o "generație expirată", alcătuită din autori care încă trăiesc, peste ale căror scrieri, chiar dacă discutabile, nu s-ar putea trece cu ușurință. Să azvîrlim istoria literară la coș? Impolitețea față de culturalizarea, oricum am întoarce lucrurile, obligatorie, se întîlnește cu
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
din urmă nefiind altcineva decît doctorul Constantin Dimoftache, al cărui pseudonim literar, aveam să aflu mai tîrziu, era chiar C. D. Zeletin. În comparație cu profesorul (al cărui nume nu contează), Zeletin părea un exemplar descins din încăperile palatelor renascentiste, cu un aplomb spiritual care te încremenea prin deschidere și te uluia prin diversitate. Aducea cu un encicloped bizar acoperind cele mai felurite tărîmuri, un fel de hibrid de rasă în a cărui ființă se încrucișau, cu aceeași intensitate, două pasiuni la fel de puternice
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
trebuie să aducă acea nuanță dramatică pe care o cere de obicei nararea unei întâmplări după exigențe scriitoricești. În această privință, Atul Gawande, chirurg la „Brigham and Women's Hopital" din Boston, fiul unor medici indieni emigrați în SUA, are aplomb de scriitor și profunzime de psiholog. De fapt, autorul a învățat tiparul descrierii de tip reportericesc, genul acela de povestire în care întâmplarea e înfățișată ca și cum s-ar petrece chiar sub ochii cititorului, într-o relatare rapidă, sincopată, aproape gâfâită
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
conservatoare și nici liberale, căci le lipsesc nu numai rădăcinile tradiției, dar și încrederea în pretinsul progres al speciei. Dar tocmai aceste spirite fără reazem și fără perspectiva șunt cele care dau sarea și piperul culturii. Pitorescul le vine din aplombul literar și din vehemență tonului, iar naufragiul le e rezumat de mărturisirea lui Roland Barthes: „Nu-mi place și nu înțeleg nimic din ce este actual, îmi place și înțeleg inactualul; trăiesc Timpul ca pe o degradare a Valorilor.“ (p.
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Gazeta". Acum se deschidea către noul val literar ("șaizeciștii"), iar un grup de critici aflați la început de carieră, Matei Călinescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Eugen Simion, chiar și subsemnatul, dacă mi se îngăduie autocitarea, emitea cu tot mai mare aplomb judecăți literare privitoare la actualitate, cântărea estetic operele care apăreau, revendicându-se deschis de la tradiția maioresciană și lovinesciană. La România literară, continuatoarea, din 1968 a "Gazetei literare", se întărește echipa de critici prin venirea lui Nicolae Manolescu, a lui Mircea
Spiritul critic și „România literară“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6587_a_7912]
-
și posedînd o inteligență curat non-livrescă, Paul Doru Mugur este ilustrarea nimerită a autorului destul de deștept ca să scrie trei paragrafe cu sens, dar și destul de leneș ca să se mai canonească a le lega între ele. Neobosita rîvnă ce-i mistuie aplombul literar l-a împins să încerce mai multe genuri în aceeași carte, idee neinspirată de vreme ce le ratează pe toate. Dacă citești textul de pe coperta a patra, îți dai seama că autorul are vederi ambițioase: „La granița dintre literatură, fizică, filozofie
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
viteza derulării evenimentelor ne face superficiali, nu mai avem timp să aprofundăm și nici să înțelegem ce se întâmplă cu noi. Știu, fiecare epocă are idolii pe care-i merită. Dar cum să cedezi cu asemenea ușurință, ba chiar cu aplomb, în fața prostului gust, a facilității obraznice și a pseudovalorii dezgustătoare? Explicațiile nu sunt complicate: când ștacheta a coborât atât de jos, orice reumatic ambițios o poate trece fluierând. Orice individ încruntat e asimilat grupului de înțelepți ai neamului și orice
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
a face „lipiturile" lui Bârlădeanu cu „exprimarea autentică"?! Foarfeca nu ține de inspirație și nici lipiciul de viziune. Încurajat cu cinism, Bârlădeanu e mai degrabă o victimă, decât un profitor. Mai norocoasă în viață, intrată pe mâna unui „curator" cu aplomb, poate că și vecina bunicii mele ar fi putut deveni o celebră „artistă plasticiană". Cel puțin romburile și cercurile decupate din foarfecă aveau calitatea dobândită prin exercițiu îndelungat și control desăvârșit al instrumentului. La autorii de „instalații" și alte drăcovenii
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le macină substanța, aerul cărților fiind intoxicat de roiul trimiterilor savante. Și totuși, dintre semioticenii de notorietate, Eco are aplomb verbal, numărîndu-se printre doctrinarii cu precădere atrăgători, și ar fi o impertinență să nu-i recunoști ușurința de a scrie plăcut despre teme dintre cele mai diverse. Dar cum Eco e genul de intelectual pentru care emoția provocată de cuvinte
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
cred în Dumnezeu, spune Ivan, se vor avânta în tratarea altor subiecte, cum ar fi, de pildă, nihilismul, anarhismul, socialismul, deraind, în cele din urmă, tot în macro-planuri care vizează reconstrucția lumii pe principii și structuri fundamental diferite, tratate cu aplomb și reală știință fie și în acest birt duhnind a pierzanie și mizerie, ca în cele mai fastuoase carnavaluri din miezul Evului Mediu, birt ce cuprinde atâta lumină, încât se transformă subit într-un templu, dominat de viul atotputernic, dăruit
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
în corespondență, autorul Istoriei își îngăduia stridențe verbale mai sonore încă decât acelea pe care, peste ani, și le va permite fostul său discipol: „Ipochimenul pus sângeros la punct [...] Vai celor două Kakale”. Adică, pentru necunoscători, D. Caracostea (rebotezat cu aplomb sarcastic D. Cacaprostea) și N.I. Herescu. Călinescu și Rosetti. Piru și Gheran. Nici vorbă de infatuare, însă, la cel din urmă. Mai degrabă profesionalism. Ce poate fi mai nobil decât să-ți alegi cum se cuvine modelele?
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
lui Mihai Butnariu are aerul încurajator al unei pledoarii senine. Pledoaria se sprijină pe știință și are drept țintă același obscur și afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De data aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
totuși credincios, cînd ne anunță că dimineața „cu pași mari/ va trece pe deasupra/ un zeu”, sau e doar agnostic, servindu-se de un simplu ornament de natura unei fantezii persiflatoare. Nu o dată e afectată insciența, perplexitatea ca spre a sfida aplombul poetului curent: „eu nu știu despre poezie și despre viață/ poate despre celelalte să știu ceva fără să știu că știu” (un pahar în picioare). Admițînd drept unic adevăr faptul că viața sa „nu există”, poetul ne mărturisește că se
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
valoare pacea și democrația, așa cum ar fi făcut un om de Stat. În contrast cu luarea de cuvânt a omului de afaceri asiatic, am ascultat, de curând, o altă intervenție, a unui analist politic european. Analiza lui era inteligentă, informată și avea aplomb. Cu o singură excepție, totul a fost în ordine: în cuvântul lui de la tribuna congresului, analistul a spus că, dacă Republica Elenă ar fi fost o companie privată, ea ar fi intrat astăzi în faliment. Această afirmație a revoltat o
Grava carenţă de moralitate. Articol scris de ASR Principele Radu al României pentru DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/47916_a_49241]
-
fără să aștepte reacții în plan lumesc, dar avînd certitudinea că cuvintele îi sînt păstrate într-un palier superior, unde adevărul nu poate fi stîlcit. L-am socotit mereu istoric și filosof, și într-o măsură mai mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un simț acut pentru detaliile aspre, care izbesc cititorul - capul lui Iuliu Maniu izbindu-se de treptele
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
voce robustă, frumoasa arie a lul Belcore din opera Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Stăpînă pe arta cîntului, distinctă și agilă în registrul acut dar realizată și în registrul mediu, soprana Virginia Stamate-Simulescu (studentă în anul IV) a atacat cu aplomb o dificilă arie din opera Adrienne Lecouvreur de Francesco Cilea (binecunoscută în celebra interpretare a tot atît de celebrei Joan Sutherland), lăsîndu-mi impresia unei artiste care ar putea face față cu succes unei reale scene lirice. Multiplele valențe ale acestei
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
plăcea vapoarele (cu excepția celor care le urăsc, care e tot un fel de a le iubi). Dar preferința mea pentru acele siluete de un cenușiu inconfundabil, așa de elegante că stăteau pe mare ca și cum ar fi căzut acolo pline de aplomb, s-a compensat de la început cu cea pentru vasele cu pînze: mai întîi pentru cele care fuseseră ale Armadei, ca acea corvetă Nautilius pe care m-am plimbat cu toate pînzele în vînt; mai tîrziu, marile vase cu trei punți
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
S-ar mai putea sus- ține azi o incompatibilitate între poet și critic, întruniț i în aceeași persoană? Aserțiunea a alunecat în zona prejudecăților, cu toate că originea sa, în literele autohtone, e prestigioasă grație lui Maiorescu care a formulat-o cu aplomb. Evoluția creației literare moderne a șters treptat granițele convenționale dintre genuri și specii, în aspirația spre un text în substanța căruia distincțiile formale contează tot mai puțin sau defel. Emoția nu mai face reverențe protocolare în fața rațiunii, iar aceasta a
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]