384 matches
-
lume), Marin Sorescu (Trei dinți din față), cu necesarul aparat critic de rigoare și aducând interesante completări documentare. Nou este deocamdată numai romanul Jiquidi de Nicolae Breban. O surpriză plăcută este și traducerea în română a romanului O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia. E o colecție ca un titlu de mândrie al Editurii Art, o carte de vizită dintre cele mai frumoase prin eleganță grafică și selecție. Editura Art iese pe piață, foarte sigură pe sine, situându-se la cel
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie. De ce nu reușește Dan Stanca să dea un roman pe măsura potențialului său, nici măcar la nivelul - notabil - din Morminte străvezii, Apocalips amînat sau Noaptea lui Iuda? Un răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Geo Vasile În ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric (Muntele viu, Apocalips amânat, 1998, Domnul Clipei, 2001,Drumul spre piatră, 2003, Mut, 2006, Noaptea lui Iuda, 2007) au consolidat un prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
de tunuri instalate pe stînci. Filmul se situează aparte și față de genul dramatic al celor avînd ca subiect Războiul din Vietnam cu explorarea abisului uman în situații limită, precum în Plutonul (Platoon, 1986), în regia lui Oliver Stone, sau ezotericul Apocalipsul acum (Apocalypse now, 1979), semnat Francis Ford Coppola, conradiana călătorie în inima întunericului. Ca și în Saving Private Ryan asistăm la o mare desfășurare de forțe, înainte ca bătălia să se angajeze pe sectoare, într-un relief accidentat cu scurte
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
De parca lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții și gigantisme"! Hiperbola, inconsecventa, ilogismul propriu par a se alină prin proiecția lor în afara: Conflictul de caracter ia la ruși proporții elefantiazis fantastice și se tîrăsc între Adam, Iov și Apocalips. Capriciile rusoaicei au o extravaganța religioasă a unui asasinat, calm că o binecuvîntare. Neamul asta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internațional și naționalist și șovin, în același timp, pravoslavnic, bigot și ateu
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate fețele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă prin care trec cei care au murit șirul nesfîrșit de numere toate sînt trupul Domnului cruci de foc sfîșiind apocalipsul întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
necredința mută munții din loc, un elev îmi spune că, în sfârșit, și-a prins profesorul copiind pe când asuda să devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
neîndestulător, doar câteva dintre titlurile cărților sale de poeme: Ora 25 (1946), Dresoarea de fluturi și Timpul oglinzilor (1968), Ninsoarea neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
adevărat în viață...“(V. și Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Huma nitas, București, 2012.) Pentru ca jubilativul Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și ethosului artistic. Cine, cum și cât își asumă o atare vinovăție față de, iată, cea mai severă expresie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cumva abandonată după un timp dat. Dăduse instrucții precise să se revadă inscripția și împrejmuirea, conjurând ca la zece ani să i se scoată oasele și să i se reînhumeze. Madam Ioanide-mamă, care citea în fiece zi câteva rânduri din Apocalips, credea că ultimul os rămas se putea prezenta la a doua înviere, de care nu beneficiază cei care și-au pierdut trupurile. O mitologie străveche persistă astfel de-a lungul a felurite civilizații. Ioanide nu-și dădea seama că, în ciuda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ntrebe mereu când li se va termina-ncremenirea, când, în ce amurg aveau să se așeze, obosite, pe soclurile lor, aveau să-njure impersonal și să populeze apoi bărulețele și locantele din jur, pălăvrăgind despre cîte-n lună și-n stele. Un Apocalips al statuilor avea să-i pară de-atunci mereu mai plauzibil decât unul al celor vii. Existau și super-artiștii, se zvonea, și unii oameni-statuie pretindeau chiar, sorbind important din paharul rotund de Duvel, în serile de iarnă, la gura sobițelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-a șters aproape în întregime, pe fața superioară. Corelând conținutul unei scrisori pe care Vladislav I o adresa, în 1369, starețului mănăstirii Cutlumus, Pavel Chihaia este de părere că simbolurile figurate pe piatra de mormânt ilustrează cap 22 din Apocalips și că se aseamănă cu sanduk-urile din Bosnia și Harțegovina. Dincolo de aspirația mântuirii, simbolistica acestui mormânt ar putea comunica, după comentariul unui autor mistic, dovada perpetuării, pe linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
destinului refuzând să mai glumească. Și totuși lumea continuă să redescopere, zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului. Mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii... toleranța și iubirea.” Iată, ne putem Întoarce, oricând, la cartea care ne stă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sîntem inteligenți și trăim în lumea ideilor pure, trebuie să uităm, firește, înspăimîntătoarea povară morală de care cuvântul e acoperit. Nu ne vom gândi, pare să spună marele prozator, la hecatombele cunoscute, la mirosul de carne arsă, la tot acel apocalips al sălbăticiei birocratizate. Nici vorbă. Spunând fascism, îl vom avea în vedere pe grațiosul poet Gabriele D'Annunzio. Sau pe sublimul filolog clasic, părinte al lui Zarathustra. Doi oameni foarte simpatici. Cât despre tânărul gânditor, nici el nu reflectează prea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus? (Pe fluviul Haos) Chiar de ți-oi spune Mîntuire, să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mea, din locurile de negândit de dincolo de ea am văzut apropiindu-se de mine o fantastică auroră, în care fiecare scânteiere era o lume, în care fiecare punct de lumină era un Dumnezeu. Părea o explozie extatică a cosmosului, un apocalips și-o geneză amestecate. Totul mă atrăgea spre lumina de dincolo de lumină. Nu am putut însă depăși bariera (" Nu încă", am auzit ceva în mine) și m-am întors. Eram iar printre prietenele mele, în curtea mătușii, sub cerurile opulente
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ei, adevărata realitate, în care se revelează voința Divinității ascunse în REM. Alții văd în REM un fel de caleidoscop în care poți citi deodată întregul univers, cu toate amănuntele din fiecare moment al dezvoltării sale, de la geneză până la apocalips. Am citit de curând în spaniolă o povestire în care REM-ul, văzut astfel, era numit El Alepb. Unii sânt convinși că există un singur REM, alții cred că există câte unul pentru fiecare om și chiar au compus o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi făcut-o să mă iubească mai puțin. Faptul că i-aș fi spus nu m-ar fi expus nici unui pericol. Pur și simplu ar fi îmbogățit lumea divinei mele Helga, o lume care și așa făcea deja ca Apocalipsul Sf. Ioan să pară prozaic. Războiul era prea destul și fără asta. Helga mea credea că eram convins de smintelile pe care le spuneam la radio, la petreceri. Tot timpul mergeam la petreceri. Eram o pereche foarte sociabilă, veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cât voi mai merge alături de timpul meu? Și cine m-o fi surghiunit departe de mine? Ochii pierduți ai femeilor triste - și care n-ar trebui deschiși decât la Judecata de Apoi... Viața, neridicată la rangul de vis, seamănă unui Apocalips al prostiei și al vulgarității. Cine-ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate? Gândurile aromate de noblețea sinuciderii... Parc-am înghițit otravă din mâna unei sfinte. Sau am sorbit păcatul din gura unanimă a unei femei pierdute. Unde sînteți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea deveni fântână de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el, și el să se plângă în mine! Prin pasiune și fericire, învingem caracterul de relativitate al vieții și o proiectăm în Absolut. Așa devine ea un Apocalips zilnic... Există o măreție resemnată pe care n-o cunoști decât surprins de tulburarea morții în mijlocul bulevardelor... Sau acea îngrijorare somptuoasă, care te cuprinde pe străzile cenușii ale Parisului de câte ori te-ntrebi dac-ai fost vreodată, și casele-nclinate și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea disperare? Nu-i această speranță negarea tuturor speranțelor viitoare? Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic. De ce atâtea probleme, discuții și supărări? De ce atâta conștiință a morții? Până când atâta filozofie și atâta gîndire? Apocalips Cum aș vrea ca, într-o zi, toți oamenii cu ocupații sau cu misiuni, căsătoriți sau nu, tineri și bătrâni, femei și bărbați, serioși sau superficiali, triști sau veseli, să părăsească locuința și birourile lor și, renunțând la orice fel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut să fie deplin. Nemaiexistând legi și ființe individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos, de la natură înspre indiviziunea originară, de la formă înspre vârtej. Destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluției cosmice, un proces invers și retrospectiv. Un apocalips răsturnat, dar izvorât din aceeași sensibilitate și aceleași aspirații. Căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos, fără să fi suferit toate amețelile apocalipsului. Câtă groază și câtă bucurie nu încerc la gândul că aș fi prins deodată în vârtejul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înspre vârtej. Destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluției cosmice, un proces invers și retrospectiv. Un apocalips răsturnat, dar izvorât din aceeași sensibilitate și aceleași aspirații. Căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos, fără să fi suferit toate amețelile apocalipsului. Câtă groază și câtă bucurie nu încerc la gândul că aș fi prins deodată în vârtejul haosului inițial, în confuzia și în paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică, lipsită de o excelență formală și de un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]