1,351 matches
-
textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe (dar nu le urmează) oricine, considerate „dincolo de lege”, riscând a fi înțelese greșit de nepricepuți, care au rămas de aceea ascunse (de altfel, chiar cuvântul „apocrif” cuprinde verbul krypto, „a ascunde”) se leagă acum într-un text care, ca filtru literar, îmi pare a nu fi ignorat Proverbele din Infern de William Blake și, în general, scrierea pseudo-profetică a acestuia, The Marriage of Heaven and Hell
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
extinderea ariei până la noi, în Muscel, a acestui text occidental, provenind din secolul al XV-lea, text datat de Hasdeu, la fel, între 1550 și 1660. Mircea Popescu citându-i pe Cartojan, Tudor Pamfile, dă o mai mare răspândire celebrului apocrif, decât Paolo Toschi, ce fixa limita sa pe teritoriul sloven. Ori, "Sogno di Maria" (unde Isus stă în brațele mamei Sale, care-i prevede patimile) influențează colindele românilor. Un al treilea studiu, tot în Acta Philologica, " Le colinde della pietra
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Jocul de-a vacanța e iubită de toți bărbații din jur, dar nici măcar cel pe care îl alege nu va beneficia decît de misterul ei. Ca mirajul să rămînă întreg, Corina fuge la timp. În teatrul românesc se citează istoria apocrifă a unei interprete a Corinei care, în particular și în ciuda lui Sebastian, a procedat cu toți colegii de distribuție exact pe dos decît a indicat autorul. Relația lui Codrescu și a Adelei este tot un rezervor de senzualitate neconsumată. Dr.
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
peștera în care a stat ascuns Proorocul Ilie timp de trei ani și jumătate și a fost hrănit de corbi (3 Regi 17, 5 - 6) în timpul secetei. Potrivit unei alte tradiții, de mai târziu, bazată pe Evanghelia lui Iacov (evanghelie apocrifă), mănăstirea a fost zidită pe locul care aparținea părinților Maicii Domnului Ioachim și Ana. La sfârșitul sec. al V - lea Sf. Ioan Hozevitul a dezvoltat mica așezare monahală a sirienilor, adăugându-i clădiri noi și o biserică mare, transformând astfel
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > STRĂDUINȚĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului STRĂDUINȚĂ! Mă străduiesc din hieroglife, Să te descifrez precum Champollion, Prin aceste scrieri apocrife, Să redevin pe drumul vieții om. Îmi ung angrenaje ruginite, Cu acele cuvinte de iubire, Pe care le aranjez, revizuite, Într-un scrin, pentru nemurire. Nu mai sunt acel tânăr izvor, Am devenit un râu de ani, Cuprins de viață
STRĂDUINŢĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360771_a_362100]
-
Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cenușereasa Poetei Aura Popa Ai fost Cenușereasa, te destăinui, Cu viața un supliciu de Sisif Prin versuri coarde sufletești îți chinui Fără să guști din stihul apocrif Diez la cazne nu-ți înalță cântul Căci n-ai pierdut nimic de n-ai avut Prea te frămânți să-ți cizelezi cuvântul Pentru-a uita trecutul disolut În vâlvătăi se năruie speranțe Când coardele vibrează-n dezacord Dorințele trăite
CENUSEREASA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384571_a_385900]
-
împlinesc 400 de ani - William Shakespeare (1564-1616), cel care a făcut o uimitoare scenă pe scena lumii, opera sa fiind alcătuită din aproape 37 de piese de teatru, între care 17 comedii, piese istorice, tragedii, 154 de sonete, poeme și apocrife. Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg din lume. Dintre comedii citez „Doi tineri din Verona”, piesa jucată în aceste zile, în acest Parc
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
din 1965. După 1989, ne-am așteptat cu toții ca drepturile și libertățile fundamentale, așa cum sunt consacrate în Constituția din 1991, cu modificările din 2003, să fie literă de evanghelie, dar în bună măsură putem spune că este vorba de una apocrifă. Dacă este să socotim numai după puzderia proceselor de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg privind încălcările drepturilor omului și cetățeanului consacrate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, în bună măsură reiterări ale Declarației ONU, și regăsite apoi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este adevărată - măcar În spirit -, pe când povestea cu Newton și mărul care Îi sugerează legea gravitației este, În aceeași ordine de idei, apocrifă. Ei bine, am ajuns la concluzia că am complicat mental și mai mult o problemă, nu foarte simplă din start. Atunci am luat-o gospodărește cu intuiția feminină - chestia aia pe care bărbații au pierdut-o pe drum și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Tata Își dădu ochii peste cap. Cu dumneata e imposibil să stai de vorbă, Fermín. Eu dacă am dreptate, am dreptate. Am luat pachetul pe care eu Însumi Îl pregătisem cu o seară În urmă, două Rilke-uri și un eseu apocrif, atribuit lui Ortega, pe tema etapelor și a profunzimii sentimentului național, și i-am lăsat pe Fermín și pe tata adînciți În dezbaterea lor despre obiceiuri și cutume. Era o zi splendidă, cu un cer albastru de sărbătoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i răspunde și m-am hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cum ți-a mers ieri cu profesorul Velázquez, a fost bine? Întrebă el, dornic să schimbe subiectul. Da. A fost mulțumit de cărți. Mi-a zis că tocmai caută o carte de scrisori de-ale lui Franco. — Matamoros. Dar e apocrifă... o glumă de-a lui Madariaga. Și tu ce i-ai spus? — Că ne ocupăm deja de asta și că urmează să-i dăm un răspuns În cel mult două săptămîni. — Ai făcut bine. O să-l punem pe Fermím să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal, deși față nu părea de loc periculoasă. Avea gură mică, nașul și urechile delicate, iar fata ei era că o opinie în continuă schimbare. Trupul ei, o epistola apocrifa bine întocmită, conținea un număr considerabil de erezii delicioase și devastatoare. Oricum, într-un final, iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal. I'M MAINLY LIKE MYSELF I'm mainly like myself, most of the
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
un singur sens, în care ne trăim viața împinsă de afirmații într-o zi oarecare de post, prea multe orgolii îndesate extatic deși am dreptul să mor ca un cal însetat de abandonul pietrelor într-o gravă înfrîngere - de vînt apocrif pe vreme de ploaie, am inima în colțuri, uscată de mărinimia ta amară de nebun decapitat în Piața Spaniei și nu mai fumez decît înecată fraudulos în cămașa ta albă de război. Referință Bibliografică: Înfrîngeri / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare
ÎNFRÎNGERI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361346_a_362675]
-
Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul și îndurător” (Cap. 5, V. 11). Desigur că poetul Dumitru Ichim figurează în Psaltirea apocrifă ... un Iov, „pildă de suferință și îndelungată răbdare”, dar și un Iov spirit/ simbol al dreptății divine și al nevinovăției, care a întâlnit „răul ca Cealaltă față a lumii”, Răul, lucrare a lui Satan, venit ca o fatalitate asupra robului
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
ci și pentru a fi. (v. Tâlhărind înfloritul luminii). Limbajul, cititorul va fi observat deja, se încarcă cu o subtextualitate sacră neobișnuită creațiilor profane și cu o reflexivitate de intensă coloratură gnomică, încât structurarea discursului capătă inflexiuni sacral-psalmodice, imprimând Psaltirei apocrife a dreptului Iov o acută tensiune lirică, ce solicită capacitatea credinciosului de a intra în contact direct cu revelația însăși: „Și se făcea/ că Fiul Omului/ s-a oprit în fața/ păcătosului Iov/ și mi-a grăit:/„De ce te-ai îmbrăcat
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o fi
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul de gât,/ spânzurat, visătorule,/ ca un diamant.”/ Apoi bărbătește, cu mâna în șold,/ îl cheamă șuierând/ pe amant.//” (Nevasta lui Iov, p. 69). Poet al religiosului, Dumitru Ichim impune implicit prin Psaltirea apocrifă ... o pedagogie teologică, în sensul că realizarea individualității se realizează atunci când conștiința păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește despre omul suferinței, pp. 17-19) să se pună în relație cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui Iov
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește despre omul suferinței, pp. 17-19) să se pună în relație cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui Iov în oglindă, pp. 70-71). Arhitectura Psaltirei..., armonizarea sacro-profană a părților: I. Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp. 73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp. 125-188, felul în care Dumnezeu însuflețește Lumea, care în cheie parabolică este spațiul epifaniei, al deschiderii harului divin, potențează ideea că poezia religioasă
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu poate fi vorba, dacă omul credincios alege doar o posibilitate și se decide pentru ea, învățând necesitatea libertății, necesitatea alegerii. În creștinism, lasă să se înțeleagă Psaltirea apocrifă ..., manifestarea evidentă și imediată este existența individuală, subiectivitatea. Realitatea etică, individuală este unica realitate, susținea Kierkegaard, care profitând de libertate, de liber arbitru, poate depăși neputința angoasantă. Poezia volumului este dovada înaltei posibilități care există în noi de a comunica
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Se știe, credința se naște din îndoială. Ce reușește admirabil Dumitru Ichim? Să-și convingă cititorul că locuirea și șederea omului pe pământ au semnificație divină și poetică, iar „obiectul poeziei este universul lucrurilor nevăzute” (P. Claudel). -------------------------------------------- * Dumitru ICHIM, Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Prefață de Aurel Sasu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. Referință Bibliografică: Petre ISACHI - IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU / Petre Isachi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
eseniene, aluzia la primitț dispare, iar sărbătoarea amintește legământul lui Dumnezeu cu Israel. În această perspectivă, Cartea Jubileelor subliniază că toate legământurile începând de la cel încheiat cu Noe, Avraam, Isaac și lacov au fost consfințite în ziua sărbătorii săptămânilor. Alte apocrife din aceeași epocă o prezintă ca pe o sărbătoare a revelației. Numai către anul 150 d.Hr. tradiția rabinică repune această sărbătoare în legătură cu darul Legii de la Sinai: "deoarece în această zi a fost dată Legea (Torah)", declara Talmudul. Scriind Faptele
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
2011 Toate Articolele Autorului Credință, încredere, realitate și simbol se adună în sărbătoarea mai sentimentală decât altele a Nașterii Maicii Domnului - sărbătoare fără temei scripturistic, motivată însă prin Sfânta Tradiție și evlavia populară. Nu am competența să discut autoritatea textelor apocrife și nici nu cred că dovedirea veridicității lor ar avea mare relevanță, învestitura Mariei de către Dumnezeu în calitatea de mamă a Fiului fiind cel mai serios motiv și chiar suficient de a fi slăvită de oameni, începând cu nașterea ei
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
respectată și în islam, ca mamă a lui Iisus (însă Acestuia i se recunoaște, în mahomedanism, doar o poziție de mare profet) și este singura femeie nominalizată în Coran. În Sura familiei Imrîn, Coranul relatează, foarte asemănător cu textele creștine apocrife, și despre evenimentul venirii ei pe lume. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a fost instituită pe la mijlocul secolului al V-lea, cândva, în intervalul de 20 de ani dintre Sinoadele III ecumenic (431, Efes - la care s-a fixat învățătura de credință
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
din 08 septembrie 2011. Credință, încredere, realitate și simbol se adună în sărbătoarea mai sentimentală decât altele a Nașterii Maicii Domnului - sărbătoare fără temei scripturistic, motivată însă prin Sfânta Tradiție și evlavia populară. Nu am competența să discut autoritatea textelor apocrife și nici nu cred că dovedirea veridicității lor ar avea mare relevanță, învestitura Mariei de către Dumnezeu în calitatea de mamă a Fiului fiind cel mai serios motiv și chiar suficient de a fi slăvită de oameni, începând cu nașterea ei
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]