274 matches
-
2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare.”4 Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: „Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
inițiați fiind de rigoarea Evului Mediu, am putea contura tipologia personajelor din cântecele populare, fie că aparțin spiritualității galice Cântecul lui Roland, fie celei saxone Cântecul Nibelungilor. Introdus de Arhiloc în literatură, cântecul popular reprezintă un „perpetuum vestigium” al îmbinării apolinicului cu dionisiacul, oglinda muzicală a lumii a cărei melodie primordială își caută o viziune onirică paralelă pe care o exprimă în poezie. Ilustrând planul zeităților Olimpului, Apollo și Dionysos apar în prim plan. Zeul tălmăcitor de vise sau prevestitor (în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în prim plan. Zeul tălmăcitor de vise sau prevestitor (în concepția vechilor greci) apare asemeni unei figuri strălucitoare a luminii, relevând adevărul superior și perfecțiunea stărilor, propria existență, „aparența aparenței” o satisfacție a dorului primordial de aparență ce înfățișează lumea apolinică a frumuseții și a tot ce ascunde sub ea. Prin noblețea atitudinilor sale, Apollo ne arată necesitatea acestei lumi a chinurilor, pentru ca, prin ea, omul să fie constrâns să făurească viziunea eliberatoare. Sub masca dionisiacă se ascunde durerea primordială și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
impuse de către „Marele Anonim”) și la afirmarea liberului arbitru, ca destin imanent al omului despre care scrie: Apollo, zeul prevestitor al grecilor și stăpânul artelor plastice, întruchipând liniștea înțeleaptă a plăsmuitorului, este pus în antiteză cu Dionysos. Nietzsche identifică starea apolinică în visare, în starea onirică și pe cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
starea apolinică în visare, în starea onirică și pe cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate fi identificat cu starea primordială, cu echilibru edenic, în timp ce evoluția societății a dus către împlinirea unei stări dionisiace. În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune în primul rând doborârea tuturor barierelor ridicate între oameni
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prin serbările de Sf. Ioan și Sf. Vitus, când mulțimi tot mai mari cântă și joacă dansuri tradiționale în care farmecul dionisiacului restabilește legătura dintre oameni sau om-natura înstrăinată (dușmană ori subjugată), sărbătorindu-și împăcarea cu fiul său omul. Elenul apolinic are o părere diferită în raport cu efectele acesteia, care i se păreau titanice și barbare, dar cu toate limitele și măsura sa a uitat principiile apolinice. Momentul în care individul sesizează conștiința apolinică marchează apariția tragediei grecești. Aici, mulțimea exaltată a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
oameni sau om-natura înstrăinată (dușmană ori subjugată), sărbătorindu-și împăcarea cu fiul său omul. Elenul apolinic are o părere diferită în raport cu efectele acesteia, care i se păreau titanice și barbare, dar cu toate limitele și măsura sa a uitat principiile apolinice. Momentul în care individul sesizează conștiința apolinică marchează apariția tragediei grecești. Aici, mulțimea exaltată a supușilor Zeului neplastic se metamorfozează și intervine separația dintre spectatori și cei fermecați, inițial fiind „cor și numai cor”. În acesta A.W. Schlegel identifică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sărbătorindu-și împăcarea cu fiul său omul. Elenul apolinic are o părere diferită în raport cu efectele acesteia, care i se păreau titanice și barbare, dar cu toate limitele și măsura sa a uitat principiile apolinice. Momentul în care individul sesizează conștiința apolinică marchează apariția tragediei grecești. Aici, mulțimea exaltată a supușilor Zeului neplastic se metamorfozează și intervine separația dintre spectatori și cei fermecați, inițial fiind „cor și numai cor”. În acesta A.W. Schlegel identifică „substanța și chintesența mulțimii de spectatori”. Cel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
noi specii de artă care o venera ca pe un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă decât un „fenomen rece și aprins totodată, la fel de apt să înghețe sau să ia foc”, ce aduce în prim-plan contemplarea apolinică, idei paradoxale și reci; extazul dionisiac tinde spre patos și nu spre acțiune. Așadar, primul pas spre depărtarea de originea divină a omului reprezintă, analizând ideile lui Nietzsche, substituirea adevăratei origini a artei neplastice adică moartea tragediei. Apropierea de natura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă însmălțată, Stă Jupiter, stăpânul Olimpului divin.” Subiectul mitologic îl inspirase și pe Heredia care scrisese o Naștere a Afroditei, împrumutând ideea de la Menard. În Pegaz, poetul se situează în plină Eladă apolinică, într-un vis de luminoasă plenitudine interioară: decorul mitologic îl înfățișează pe Apollo înconjurat de cele nouă muze. Tabloul respiră atmosfera Primăverilor elene carducciene. Demetriade îi închină Afroditei un inspirat poem, Hymn la Afrodithea. Poezia este construită pe două mari
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă însmălțată, Stă Jupiter, stăpânul Olimpului divin.” Subiectul mitologic îl inspirase și pe Heredia care scrisese o Naștere a Afroditei, împrumutând ideea de la Menard. În Pegaz, poetul se situează în plină Eladă apolinică, într-un vis de luminoasă plenitudine interioară: decorul mitologic îl înfățișează pe Apollo înconjurat de cele nouă muze. Tabloul respiră atmosfera Primăverilor elene carducciene. Demetriade îi închină Afroditei un inspirat poem, Hymn la Afrodithea. Poezia este construită pe două mari
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană, India, cele mai cunoscute erau cele din Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în Atica), în cinstea zeiței agrare Demeter, misterele orfice, în cinstea poetului și cântărețului mitic Orfeu, misterele dionysiace, pitagoreice, apolinice. Procesiunile mistice organizate în cinstea zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri romane ale fertilității, organizate în cinstea zeului Liber și a zeiței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
privat. Primele întreceri au fost artistice apoi au fost introduse și întreceri atletice, însă întrecerile artistice aveau întâietate asupra celor atletice. Jocurilor Pythice se desfășurau odată la fiecare patru ani, în al treilea an al Olimpiadei în lunile august-septembrie. Originea apolinică (Apolo era zeul artelor) le oferea acestor serbări un caracter artistic, mai ales la începuturile lor, pentru ca mai târziu întrecerile ecvestre și cele atletice să întregească programul întins pe șapte zile. Jocurile începeau cu acel Nomos pythicos, o pantomimă muzicală
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de unele publicații între paranteze, de altele fără paranteze) că, în trecutul său, Bacovia a „visat”, în mai multe rînduri, „politic”. Citit fără prejudecăți, „Cogito” e un poem al mîntuirii, - politic și... apolinic! Proza lui Bacovia e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e legată nici de timp, nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit“ (v. corespondența din Un roman epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust, spune Schiller, „spiritul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Benedict a subliniat pluralismul, respectiv variabilitatea culturilor prin raportare la formele diferite ale conduitelor sexuale. Sunt considerate prin comparație societățile primitive și cele cu o cultură bogată, civilizată. În acest sens, ea a făcut distincție între societățile cu o "cultură apolinică", care accentuează pe armonia pacifistă, ca diferită de societățile cu o "cultură dionisiacă", în care exaltează conduitele agresive. Mai multe studii de psihanaliză din această vreme s-au raportat la cercetările de antropologie ale lui Margaret Mead. În studiul sexualității
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a verbului virulent, care îi atrage atâtea critici în epocă. Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului dionisiac, cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un Eminescu majestuos, patetic (dar cu o siguranță suverană), cu o ținută polemică elevată, trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unor reacții pătimașe, a unei subiectivități exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
alte locuri, expresii ale unor culturi de mult apuse. Într-un cuvânt, pentru ea locul era mai mult decât pot exprima cuvintele cu sau fără zei. Lăură găsea această țară extraordinar de frumoasă. Nu putuse însă să nu remarce frumusețea apolinica a bărbaților greci, în antiteza directă cu urâțenia femeilor. Toate bordurile străzilor erau străjuite de tufișuri stufoase de oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
săvârșite de el : când ai la activ un genocid ca acela pe care l-am organizat eu, asemenea scene nu mai au niciun efect (I, p. 357). Intendentul evidențiază tiradele majestuoase, caracterele desenate perfect și lirismul concentrat și mai degrabă „apolinic” decât „dionisiac” (I, p. 357), militarul ostenit se gândește doar la drumul străbătut până acasă spre a se putea spăla odată ca lumea, în timp ce acolo baia a fost transformată într-un teatru de cameră (I, p. 358). Copiii regelui își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răceală și chiar cu adversitate; deoarece ea propunea nu numai o a doua față a creației grecești, dionisiacul, dar, prin aceasta, revoluționa Întreaga optică asupra profilului psihic uman, a cărui perfecțiune nu putea consta doar din „clasicul echilibru” numit și „apolinic”, ci trebuia să i se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pesimiste a lui Eminescu, nu cred că poezia izvorăște din suferință. Ne poate însă elibera de suferință. Împărtășesc, așadar, o credință mai degrabă clasică decât romantică. Cred că substanța poeziei este trăirea, chiar dionisiacă, dar forma ei trebuie să fie apolinică. M-ar bucura să comunic cu cititorii mei în această dialectică propusă de Nietzsche. "Chinul" nașterii unei poezii se încheie întotdeauna cu o plăcere eliberatoare. E semn că poate fi trimisă cititorului. Chiar dacă aș crede ca Arghezi că "domnița suferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul și steaua cu 12 colțuri închisă într-un cerc situat in vârful coloanei. Lebăda cu cap de femeie este „simbol hiperborean, apolinic și primordial”, încadrat în castelul de aur. Digresiunea noastră subliniază ideea că Evul Mediu românesc nu a fost unul întunecat și barbar, ci s-a lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
moderne nu putem ajunge Însă decît la un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]