266 matches
-
descrie pe Iisus, după înviere, dând apostolilor o anumită sarcină: Un alt text din Epistola lui Iacob este folosit pentru a justifica spovada prin întrepunerea unui preot. Iacob dă creștinilor din primul secol următorul sfat: La început, în perioada persecuțiilor, apostații erau primiți în mod public, după o perioadă de excomunicare. Mai târziu, spovedania publică s-a încetățenit pentru păcatele grele, precum: idolatria, uciderea și adulterul. Penitenții își spuneau păcatele cu voce tare în fața obștii creștine, apoi urmau o perioadă de
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
Roman. Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor persecuții anticreștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul. In anul 306 în timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup. Acesta era un discipol al Sfântului Dumitru, executat la Salonic în același an. Sfântul Lup era dac sau roman, originar din localitatea Novae (astăzi Sviștov în Bulgaria), situată pe
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
pentru istoria României. Narând campania nord-dunăreană a împăratului Valens (367), pomenește cetatea Dafne (în zona Olteniței) și Munții Serilor (probabil zona Carpaților de curbură), două toponime din secolul IV. Ca militar, Ammianus a servit sub împărații Constantin II și Iulian Apostatul, fiind martor direct la multe din evenimentele narate în scrierile sale. În ciuda faptului că s-a străduit să fie un istoric obiectiv, din cărțile sale răzbește viziunea proprie asupra evenimentelor. De aceea, Constantin II este la el un personaj negativ
Ammianus Marcellinus () [Corola-website/Science/303298_a_304627]
-
la multe din evenimentele narate în scrierile sale. În ciuda faptului că s-a străduit să fie un istoric obiectiv, din cărțile sale răzbește viziunea proprie asupra evenimentelor. De aceea, Constantin II este la el un personaj negativ, în timp ce despre Iulian Apostatul ne lasă o imagine pozitivă. Valoarea lucrării "Res gestae", pentru cercetarea secolului al IV-lea, este încă controversată.
Ammianus Marcellinus () [Corola-website/Science/303298_a_304627]
-
și a încercat să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a persecutat pe creștini. A murit bătălia de la Maranga, în războiul cu perșii în 363, iar cultul Soarelui s-a destrămat și a fost denumit „Iulian Apostatul”. Trupele îl proclamă împărat pe Flavius Iovianus, care prin politică să defensivă, pierde multe posesiuni câștigate în Mesopotamia de Galerius. Se reîntoarce la creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
o anumită importanță (dată fiind importanța sedului roman) este cunoscut mai ales pentru contrastele pe care le-a avut cu Sfântul Ciprian, episcop important din Cartagina. Prima confruntare s-a ivit cu ocazia depunerii a doi episcopi spanioli, care au apostat în timpul persecuției; unul dintre ei a mers la Roma ca să-l convingă pe să-i reabiliteze pe amândoi. Bisericile din Spania s-au adresat atunci lui Ciprian, care - convocând un conciliu al episcopilor Africii de Nord - a publicat o scrisoare
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
năvălirile barbare, accentuate prin ""Criza imperială"" din secolul III. La capătul acestei crize, împăratul Dioclețian creează provincia Scythia Minor (actuala Dobrogea), care din anul 395 va aparține Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Deși a fost reparat de împărații Licinius, Iulian Apostatul și Valens, orașul va suferi distrugeri mari în timpul migrațiilor din secolele V-VI (este menționată și o mare inundație provocată de un tsunami în secolul al VI-lea) și va decădea treptat. Au trecut succesiv prin zonă goții, ostrogoții, antii
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
pe care reprezentanții bisericii și împăratul, reuniți în concilii, le-au combătut. În 392, împăratul Teodosiu I a emis documente prin care a interzis cultele considerate păgâne, iar la moartea sa, creștinismul devenise religia oficială a imperiului. Sub împărații Iulian Apostatul, Iovian, Valentinian I și Valens, politica de combatere a populațiilor germanice aflate la frontierele imperiului ocupau un loc prioritar în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel a fost denunțat de un apostat și prin urmare exilat de împărat ca „"tulburător al păcii"”. A murit la scurt timp (16 ianuarie 309) în ocnele imperiale unde a fost trimis (nu se cunoaște localitatea). Trupul său a fost adus la Roma și îngropat în cimitirul
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Constantin cel Mare și cu noua monedă, chipul cezarului tinde să se standardizeze (standardizat desigur după chipul palid al lui Constantin) Începând cu el, pentru deslușirea emitentului trebuie citită legenda monedei, toți împărații fiind asemănători lui Constantin cel Mare (Iulian Apostatul, Theodosius, Iustinian, etc... până la cei din perioada clasică a bizanțului grecesc din secolele IX-X - Nichifor II Focas, Ioan Tzimiskes și Constantin Porfyrogenetul.. Reversul monedei cunoaște o varietate ceva mai mare, el continuând tradiția monetară romană de reprezentare a reversului prin
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
drept scop justificarea acțiunilor represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3 zile în care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3 zile în care putea reveni la Islam. Rebelii: - aceștia erau definiți care fiind „cei care se răscoală contra autoritățții suveranului, care rezistă la ordinele sale sau care atacă posesiunile sale cu mâna înarmata
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Ideea era că inamicilor religioși să le fie aplicat calificativul de „infideli”. Cu toate că aceștia nu era împotriva războiului coercitiv, răboaiele împotriva musulmanilor erau definite drept kitâl, adică lupte. Al-Maverdî a declarat că în afara djihad-ului existau trei tipuri de războaie: împotriva apostaților, împotriva rebelilor și împotriva răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au fost duse războaie împotriva apostaților). Atitudinea comunității musulmane față de aceștia se asemănă cu cea a pe care au avut-o la început asupra arabilor idolatri. Un musulman major și în deplinătatea facultăților mintale era pedepsit cu moartea dacă renega credință musulmană. Timp de 3 zile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții” - creștinii și evreii, care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti o taxă, djizya ( bineînțeles, că dacă refuzau una din cele două oferte, atunci musulmanii porneau un război împotriva lor. Prima „invitație” era reprezentată de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae). Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens. Creștinându-se, puterea romană devine bizantină. Sub efectul migrațiilor de nestăvilit ale popoarelor din est, Bizanțul se vede nevoit să cedeze în fața bulgarilor cu care ajunge să dispute teritoriul. Dobrogea dobândește un grad crescând de autonomie și mai
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
iar Iovian, un împărat român cunoscut sub numele "Flavius Iovianus", restauratorul creștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul 332. Iovian a restabilit creștinismul că religie oficială în Imperiul Român, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase române sub Iulian Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de răul Sava de la Singidunum, se află orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
amândoi centriști înainte de 1967 și au aparținut aceluiași partid, al Uniunii de Centru al lui George Papandreaou. Cu toate acestea, ei au fost adversari puternici și niciodată nu s-au plăcut. Papandreaou l-a numit pe Mitsotakis “un dezertor, un apostat” pentru că în 1965 el a fugit de la Uniunea de Centru și a participat la un nou guvern făcându-i pe plac lui Constantin al-II-lea, care tocmai acceptase demisia lui George Papandreaou , după un dezacord grav între Rege și prim-ministru
Alegeri în Grecia () [Corola-website/Science/319587_a_320916]
-
pentru a-i surprinde portretul, instrumente fine de psihologie și o bună cunoaștere a surselor istorice, fără a pretinde că romanul său prezintă adevărul istoric.” Scriitorul american Gore Vidal, care a publicat în 1964 romanul „Julien”, cuprinzând memoriile împăratului Iulian apostatul, a adus în 2006 o critică severă operei lui Marguerite Yourcenar: ”Yourcenar a făcut toate greșelile posibile într-un roman istoric. Mai întâi, l-a transformat pe Hadrian în doamna Yourcenar. (...) A redecorat totul prin prisma unei gândiri moderne.” Criticilor
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
de a trăi în oraș, dar putea să îl viziteze, iar în această perioadă Zidul Vestic al templului a devenit sacru. În 351 a existat o altă revoltă evreiască împotriva guvernatorului roman corupt. În 362, ultimul împărat roman păgân, Iulian Apostatul a anunțat planul de a reconstrui Templul Evreu. El a murit lupând cu perșii în 363 iar proiectul a fost oprit. Imperiul Roman s-a separat iar regiunea a devenit parte a Imperiului Roman de Răsărit, cunoscut ca Imperiul Bizantin
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]