270 matches
-
oricum, important este ceea ce faci tu, nu ce fac ceilalți. Bart păru să cadă pe gânduri și nu mai spuse nimic. În ochii lui Arm se văzu un licăr de mulțumire și mâna ei delicată se mișcă încet peste creștetul apostatului pocăit, apoi alunecă în jos și se opri la nasturii cămășii lui, pe care începu să-i descheie încet, privindu-l în ochi. Akasha În ziua aceea de sfârșit de primăvară, Arm îi rezervase ucenicului ei o surpriză. Intrase pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
locul lor ca la comandă. Motiv pentru care, Îmi Închipui, mă gândesc atât de mult la ele. În duminica următoare mama s-a dus cu Desdemona și cu fratele meu la biserică. Tata nu se ducea niciodată cu ei; devenise apostat de la vârsta de opt ani, din cauza prețului exorbitant al lumânărilor de Închinăciune. Bunicul meu prefera, de asemenea, să-și petreacă diminețile lucrând la o traducere În greaca modernă a poeziilor „restaurate“ ale lui Sappho. În cei șapte ani care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care te cucerește definitiv“. D. Merejkovski, o personalitate proeminentă a exilului rus, intervine și el în revista varșoviană Meci (13-14 din 5 aug., 1934) cu un articol care depășește gestul unei critici de întâmpinare. Cu prilejul amintit, autorul lui Iulian Apostatul consideră că Povestea cu cocaină este o mare izbândă artistică pe care, printr-un examen de profunzime, o plasează în filiație dostoievskiană, numindu-l pe M. Agheev „un Dostoievski din deceniul patru al secolului XX“ și alăturându-i numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
personaje care au lăsat urme atât în literatură, cât și în conștiința europeană se găsesc în zona în care trăsătura unei neobișnuințe barbare face parte din natura lor: Ahile, Don Juan, Hamlet, Stavroghin etc.; și nu-l uităm nici pe apostatul Hipoclid, care s-a „lepădat“ de condiția lui de pețitor. Mai sunt de luat în considerare și anumite unde de șoc între civilizații diferite, ca lumi diferite; sau șocul, așa cum îl percepem astăzi, când istoria are o perspectivă terestră care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
clerului catolic. În an[ul] 1221 papa Onorie III trimise pe capelanul său, magistrul Accontius, în calitate de legat papal în Ungaria pentru ca, atât în țara ungurească principală cât și în provinciile ei laterale, să surpe nu numai pe eretici și pe apostați, ci să strice totodată cuiburile lor și să pedepsească pe dositorii și patronii lor. Mai cu seamă subjugarea Bosniei luă ochii papei, și atât legatul Accontius cât și arhiepiscopii din Gran și Kalocsa primiră ordine stricte în această privire, iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista". "Cum adică?"' sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de milă, fără să-i răspundă. I-a zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-a crezut nici în Dumnezeu și nici în puterea harică a Bisericii? Să se răzbune pe urmași? Să blesteme pe cel mort roi să intervie cu forța? Nici una, nici alta! Biserica va lăsa la judecata lui Dumnezeu pe cei apostați și nu se va răzbuna pe cei vii, căci aceștia nu au nicio vină. Dar dacă Biserica nu și-a dat consimțământul pentru practicarea incinerării cum e cazul nostru și cel mort a dorit să fie incinerat și să i
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim își expune părerea asupra logion-ului în Scrisoarea 42 către Marcella, redactată la Roma în 385. Marcella îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor, au păcătuit împotriva Sfântului Duh65. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, în opinia sa, păcatul împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nevoie de zece bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu vrei să te rogi împreună cu noi? Vrei să te rogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu vrei să te rogi împreună cu noi? Vrei să te rogi singur? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de data aceasta, mult mai puternic, mai arzător și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum azi este tot mai prezentă în lume: edituri, reviste, cărți, conferințe, internet, încât cei care mai au mintea plină de falsuri, în general cu sursă comunistă, toți „nostalgicii’’ s-ar umple de cinste, onoare, lumină, repetându-l pe Iulian Apostatul: „m-ai învins, Galileene”... Reținem acest detur readucând teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista”. „Cum adică?” sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de milă, fără să-i răspundă. I-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mai vătămător decât înainte, încât, sufletul și mintea omului fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un sicriu de neliniști. Și, fiindcă destinatarul cuvintelor este nedeterminat, se poate aprecia că acesta poate fi Dumnezeu însuși, sinele, cititorul: și nu te-am trădat, chiar dacă în această campanie de cunoaștere și de autocunoaștere, uneori, a devenit / părut un apostat: Mi-am inventat singur zeii / care să mă guverneze cinstit / am forțat paradoxul sincopa dizarmoniile / ludic textuând pe câmpurile amăgitoarei sintaxe. Tentat să asculte îndemnurile venind de la cinicul filozof («Ia-ți gândul de la glorie dacă nu ești ispitit / să fondezi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
firească în luarea anumitor decizii, uneori nedrepte împotriva aceleiași Bisericii, tentând autoritățile imperiale să treacă la epurarea militarilor pentru a-și asigura libertatea propriilor acțiuni (Dioclețian și Galerius) ori pentru a ridiculiza și îngreuna existența socială a soldaților creștini (Iulian Apostatul). Bibliografia istorico-teologică utilizată, abundentă și variată din diferite perioade istorice, oferă cititorului o viziunea cât mai pertinentă asupra întregii expuneri; tratarea acestei problematici a ținut cont și de unele articole din ANRW, din literatura de specialitate etc. Prezența creștinilor în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe durata persecuției a demonstrat întreaga slăbiciune a acelor creștini care, relaxându-se spiritual într-o lungă perioadă de pace și de bunăstare, au cedat în fața persecuției. S-a născut astfel problema acestor lapsi, readmiterea sau mai puțin a celor apostați în comunitatea creștină, problemă pe care Ciprian din Cartagina (210-258) și Dionisie din Alexandria (190-265) au știut să o rezolve cu o anumită elasticitate, spre deosebire de mișcările eretice, precum novaționismul, care s-au menținut intransigenți față de toți dezertorii credinței creștine. Concomitent
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
extensie. Dacă tânărul împărat, prin metodele sale un precursor al lui Iulian Apostatul (361-363), ar fi avut o domnie mai lungă, poate și-ar fi dus la îndeplinire opera de ruinare a Bisericii, întrucât urmărea, prin edictul său, crearea de apostați. Deoarece Alexandria Egiptului devenise nu doar un centru de studii creștine, ci și de soldați creștini, proveniți din Capadocia, Decius, și-a concentrat atenția asupra acestui oraș, de unde Eusebiu ne-a transmis numele unor soldați martirizați aici: Besa, care a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o ostilitate personală față de ei (Decius, Galerius și Iulian Apostatul), cât mai ales din preocuparea bolnăvicioasă de a-și feri tronul de atacurile dușmanilor, adesea identificați cu creștinii (Domițian, Licinius etc.) precum și datorită atașării lor față de morala creștină (considerată îndărătnică de Galerius). Persecuțiile anticreștine au fost rezultatul unor cauze multiple
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evanghelic și cu onestitate, cu lealitate și blândețe. Din diferitele fragmente ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa, trecând la epurarea pașnică sau sângeroasă a creștinilor prezenți la curtea lor, fiind suspectați și datorită apropierii majore de persoana lor. Așa au procedat Domițian, Decius, Valerian, Dioclețian, Licinius, Iulian Apostatul și, în sens invers, împărații creștini Constantin I, Theodosius I și Honorius care i-au alungat pe falșii creștini și pe eretici. Așadar, în acțiunea sa contra creștinilor, Nero trebuie să fi avut în principal același obiectiv. Nero a primit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeilor Romei, în fața unei comisii imperiale, care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
readmiși prezentând un document în care prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de bani ca despăgubire. Licinius îi accepta personal, cerându-le să-și exprime apostazia publică și în cazarmă, aducând jertfe idolilor în semn de fidelitate. Acești apostați au ajuns ulterior obiectul de dispreț al întregii Biserici, chiar și atunci când, după moartea lui Licinius (324), s-au reîntors la credința de odinioară. Conciliul de la Niceea (325), prin canonul 12, îi condamna la o lungă penitență interzicându-le să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându-le: Nu vă fie teamă; este un noruleț care va trece curând. Și norulețul a trecut: l-au văzut trecând soldații care luptau la Ctesiphon, în Persia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]