600 matches
-
știu clar sunt că nu suportă frigul și nu prea mănâncă carne. Dar sunt mulți vegetarieni pe lume...și friguroși. “Mâine trebuie să fii aici!” mă sună o colegă, director de liceu. “Începe un nou curs...” “Trebuie să mergi!” mă apostrofează la telefon și sora mea. Am făcut o mie de cursuri...nu mai vreau! E o nebunie!!!!!!!!!!! „Dacă el nu vrea să-ți vorbească despre ce se întâmplă cu el, nu-l forța! Fiecare are tainele și durerile lui!” O
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
el îi face sfeștanii, el îi înmormântează tatăl, el îl cunună. În mod concret, Biserica nu luptă împotriva fenomenelor criminale din societate. De ce nu luptă împotriva lor? Pentru că le agreează. Cum? Iată, sponsorii pentru diverse lucrări nu vor fi niciodată apostrofați pentru manifestări de tipul celor evocate de noi. O singură mănăstire am întâlnit care nu ia bani de la sponsorii necununați, care nu-și plătesc angajații, care fac comerț cu tutun și alcool. Am rămas uimit că o mănăstire are criterii
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
familia și rudele peste tot, chiar rudele prin „alianță”. Exemplu: Trujillo merge alături de cohorta acoliților săi (reper foto) pe un bulevard și vede statuia tatălui său plină de fecale. Amuzantă este scena din film („Sărbătoarea țapului” -n.n.) când îl apostrofează pe Pupo Roman: „- Răspunde! Te ștergi singur la fund, Pupo Roman? - Da, Excelență. - Știi să te ștergi la fund, dar lași bustul tatălui meu să fie acoperit de rahat./.../ - Excelență, n-am știut. - Nu ai știut? Cine stă acolo? Nu
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
am pus la povești, ca și cum ne cunoșteam de o viață. Cred că niciodată nu mi s-a mai întâmplat să mă lipesc, și la propriu și la figurat, de cineva, așa de repede. “Mai lasă femeia, că o sufoci!” îl apostrofă un coleg. “Lasă, mă, că mă știu de mult cu doamna, nu de acum!” răspunse promt colocutorul meu. “Aha ... precis! gândeam eu ... de unde să mă cunosc cu universitarii de la chimie?” Dar ups! Chiar că s-ar fi putut să ne
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
și multe altele. La un moment dat, apare secretarul Primăriei, Gicu Tecău, și el un mare iubitor al culturii și care ne sprijinea de câte ori aveam nevoie. Era însoțit de cineva. Gicu Tecău se uită mirat la mine și apoi mă apostrofează: „Ce faci, mă, ce tot vorbești, dânsul este tovarășul doctor Emil Ștefănescu, directorul Direcției Sanitare”. Bineînțeles că, pe moment, m-am blocat, dar totul s-a transformat apoi într-un haz general. La plecare, ministrul japonez al Sănătății m-a
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
penibil, îi răspunse Gigi. -Te pomeni că ți-o fi rușine cu mine.... Cam târziu te-ai deșteptat, musiu... -Ei, dacă e pe-așa, niciodată nu e prea târziu, o taxă Gigi. -Haide și nu vă mai împungeți, berbecilor!- îi apostrofă Radu. -Ce-ar mai merge unul la proțap, mamă, mamă...—sări Rodica. Văzând că nu iese la liman cu ea, Gigi se ridică și-i propuse să meargă acasă. -E trecut de miezul nopții, încercă el s-o păcălească. -Haide, haide
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
în evidențele sale măcar o adresă poștală sau electronică într-o țară ca România, noi nu avem în scumpă noastră patrie nici mădular de popular european! E că în bancul cu reprezentantul Zanzibarului la Internațională a treia, comunistă, cănd Lenin apostrofează lipsa lui de la tribuna, dar i se explică cum unul, de genul lui Kaganovici, a spus că face orice pentru partid, dar inel în nas nu-și pune! Băsescu, sau Videanu au fost doar cei dispuși să-și pună inelu-n
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
zona mea ,cantori care chiar dacă și pe Cel de Sus îl ating într-un mod neplăcut la urechile divine ,dumnealor tot nu renunță la "cantat"in favoarea unora mai tineri și cu voci mai "dulci"(Părinte,sper că nu mă apostrofezi,să-mi fie cu iertare ...și așa mă vezi rar,dar asta-i adevărul:) Și pentru că s-au găsit câțiva înaintea mea care să i-o spună de la obraz,eu i-am trimis doar un mesaj amabil privitor la scrierile
...SI-UN PRAZ VERDE:) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359284_a_360613]
-
șanțului. Depuse lopata pe marginea șanțului și, cu dosul palmei, își șterse fruntea transpirată. Introduse apoi mâna în buzunarul pantalonilor, de unde extrase telefonul, vrând să-i consulte ceasul. Constatând însă că avea bateria descărcată complet, îl introduse nemulțumit la loc, apostrofându-se în gând pentru această scăpare. Întrucât conducta de gaz nu se ivise încă, Matei reluă târnăcopul și începu să sape din nou, cu grijă și migală. Odată cu munca, își reluă și firul gândurilor, începând prin a-și recunoaște sieși
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de obicei cu mărunțișurile gospodărești și seara când voiam să mă retrag pentru lectură, am primit un mesaj pe mail de la o necunoscută, care glăsuia astfel: „Felicitări domnul meu, sunteți un om cu umor. Mi-a plăcut cum l-ați apostrofat pe reporterul acela care își anunța ascultătorii că transmite sinistrul în direct și că la nu știu ce fermă, în timpul calamității, au murit șase stupi... Sunteți umorist? Am auzit că umoriștii sunt niște oameni foarte triști... Cred că mi-ar face plăcere
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
naturii - mi-a replicat el, tutuindu-mă după obiceiul tipic spaniol, de parcă m-ar fi cunoscut de când lumea. Acum chiar că începea să-mi sară țandăra. - Nu cred că e treaba ta - i-am replicat. Apoi am continuat să-l apostrofez, descărcărcând mai mult din frustrarea adunată: - Vrei cumva să-mi câștigi încrederea, ca să-mi vinzi vreun aspirator? Mă simțeam cu musca pe căciulă, pentru că realmente nutream gânduri de libertate. Dar de unde știa el de pasiunea mea pentru drumeții în aer
RETETA PRE-SCRISA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359601_a_360930]
-
stilu-i caracteristic. Cu toate că-mi plăcea mai mult această din urmă - dacă sunt înțeles corect... De altfel, era și un atac curent a celor prea frustrați din „echipa multiprofesionala” (treburi ce nu merg cu adevărat în această țară...), cică una-două eram apostrofat că am făcut „atașament” ))) chiar nici n-am înțeles vreodată vina mea și ce conotație exactă mi-o ’acordau’ dânșii pentru faptul că la orice caz în parte aveam distribuit un așa atașament. Aaa, da ar fi fost îndreptățiți să
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
ne plimbam pe faleza care era plină de vilegiaturiști veseli și bronzați. Luna își prelungea palida lumină peste băncile adăpostite în umbra unor castani bătrâni și discreți. Mi-a plăcut metafora și am repetat-o cu plăcere. - Tinere, m-a apostrofat Emilian. Luna asta a ta nu luminează de loc, e un satelit inert, un bolovan uriaș care reflectă impasibil cea ce primește de la soare pe partea ei pe care o vedem. Îi pasă lunii de noi cam tot atât cât
SCHIŢE UMORISTICE (41) – ANASTOMOZA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340449_a_341778]
-
cunoștea bine. Odată deschisă portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua lată cât palma ce
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
întâlnit cu Nicu Albani, directorul Teatrului de Stat pe atunci. Barbu a dedus că dacă acela este directorul, înseamnă că el este de vină pentru absența mamei lui de acasă, în turneul acela ce cuprinsese întreaga țară. Așa că l-a apostrofat, cerându-i să dea voie grabnic mamei lui să se întoarcă la Sibiu, pentru că el nu mai poate sta fără ea. Îți dai seama ce scenă a fost aceea? -A.S.: Aveți în mine pe unul dintre spectatorii tineri de
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
ei, Le ofeream doar lor plosca,pe care repejor am simțit-o golită iar nașul îmi da alta plină. Între sosirile succesive îmi căutam nevestica să-i fur un pupic, când sora mai mare, căsătorită de-un an, m-a apostrofat zâmbind: - Încă n-a sosit timpul vostru. În glumă mi-am întrebat consoarta: - „Oare la ce se referă?” cu ea de față. A fost o explozie de râs care a atras atenția întregii asistențe. Marga s-a înroșit sfios până-n
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
acesta. Ajunse lângă masa împrovizată, cam în același timp cu Mitiță, care se înapoie, tot îm pas alergător, fluturând fața de masă - în fapt, o bucată pătrată de folie din plastic - pentru care fusese, mai în glumă, mai în serios, apostrofat de prietenul lor mai vârstnic. Depuse sacoșa cu mâncarea lângă masa improvizată, apoi, după ce-și spălă mâinile alături de ceilalți, turnându-și reciproc, pe rând, apă dintr-un bidon vrede de plastic, purceseră cu toții la a-și etala, pe suprafața
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
-și mai ales tatăl, grijuliu întotdeauna cu fiica sa, față de mamă, mereu preocupată de ea însăși neglijând pe cei din jurul ei. - Ce s-a întâmplat Brigita? Fii te rog mai atentă dragă, uite cum se uită lumea la noi, o apostrofă mamă-sa. - Lasă fata în pace, ce ai cu ea? I se putea întâmpla oricui. Tu nu te-ai înecat niciodată? - Nu s-a întâmplat nimic tati, am înghițit cred prea multă cola deodată fiindu-mi sete și m-am
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
Ți-a trecut dintr-o dată? Sări încă odată madam Orru cu reproșurile pe fiică-sa. - Tu chiar ți-ai propus să ne strici pofta de mâncare la toți, Mirela? Ce se întâmplă cu tine de ești așa de pornită? își apostrofă domnul Orru iar soția. - Nu se întâmplă dragule nimic, răspunse Mirela Orru, mereu nemulțumită și cu chef de arțag. Ceva o nemulțumea pe ea, nu doar micile incidente de la masa lor, altfel nu era atât de indispusă. Poate se așteptase
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
ai unui balaur ce aruncă flăcări. - De la o vreme gândurile nu-ți mai sunt la școală și ce se predă în clasă. Pe unde îți umblă? Ori cumva ești îndrăgostită? Nu-i exclus la vârsta voastră, continuă ea să o apostrofeze. Începuse să simtă pentru această elevă care până acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut adhoc, sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
Pentru un moment am crezut că nici nu o observă, pe urmă, unul dintre băieți a întrebat pe una din domnișoarele din grup dacă nu-și dorește o carte. Atitudinea fetei față de carte a fost de nepăsare. Ea l-a apostrofat că nu i-a făcut cadou bluza ce și-a dorit-o și că o confundă cu Larisa care se mulțumeșe cu o floare culeasă de pe marginea drumului. Eu așteptam în continuare ... Doi elevi de gimnaziu au trecut în grabă
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
copți în cuptor și am și niște vin buuuun! A ieșit o minune anul asta! Îți lasă gura apă. - Talestri, am la mine ceai de tei și miere de la Druida-Mamă, se auzi vocea Aelei. - Crezi că aici nu este? o apostrofă Burnesha. Talestri, dansatoarea ta mă enervează la culme. Chiar trebuia să o aduci, să îi văd privirea aia de copil... tâmpă?! - Hei, hei... Să trecem peste. Vreau să gust din carnea de cerb și din vinul tău roșu. Sunt convinsă
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
alegi un bărbat în locul... - Este nepotul majestății tale, urmașul Hyppolitei! - Bineeee... fie! Regina se ridică brusc de pe tron, aruncă o privire dezgustată în jur și plecă fără să mai zică nimic. Burnesha privi mulțumită spre cele cinci amazoane și le apostrofă: - Ei, voi. Hai, cărați-vă și faceți-vă bagajele. Anunțați-o și pe Melestri... - O amazoană-soldat? o întrerupse Liliana uimită? - Ți se pare că te-a întrebat cineva ceva? Ai auzit tu cumva să fi zis altceva regina ta? Liliana
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
se ascundă în umbră. Burnesha continuă satisfăcută: - Și... luați-vă niște haine groase pe drum, vine iarna și mi-e că o să înghețați și o să vă plătesc de bune! - Avem pelerine groase, căptușite cu lână așa că stai liniștită, Burnesha! o apostrofa Climene și ieși din încăpere, făcându-le semn și celorlalte amazoane-fruntaș să iasă. Burnesha, rămasă singură, se apropie de fereastră și privi afară. Se lăsă o seară însorită peste cetate. - E prea blândă regina noastră, prea blândă... Să vedem ce
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
în timp. Nu sunt doar niște simple animale, se vor dezvolta. Ați văzut amazoanele? - Amazoanele sunt o combinație dintre anunnaki și oameni, sunt altceva! îl întrerupse Antal, fără să își dea seama. - Ooo, am atins un punct sensibil Antal? îl apostrofa Enlil, pe un ton zeflemitor. M-am luat de frumoasele tale criminale, niște biete pământence, anunnaki, se cred semizeițe... - Păi și sunt... îl întrerupse Antal. - Sunt pe naiba, a fost Hyppolita, de atunci sângele lor s-a tot scăldat în
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]