446 matches
-
care presupune imobilitatea statuară la scara ăecvestrăă a grandiosului, și-i relevă caracterul monumental, celălalt implică progresia și relevă caracterul ascensional și dina- mic al evoluției personajului până la un moment apogetic. În calitate de erou, studentul urcă treptele gloriei în drum spre apoteoză. Deloc întâmplător, și prin același efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
VII-lea. Este vorba de canonizarea fericitului La Salle. Tocmai în astfel de ocazii imensa navă a Sfîntului Petru își găsește adevărata frumusețe de salon de primire a creștinătății catolice, iar ornamentele baroce supraîncărcate se topesc într-un ansamblu de apoteoză teatrală, cînd trompetele de argint sună din înaltul cupolei, cînd norii de tămîie se leagănă sus, iar stolurile de porumbei albi se învîrtesc pe deasupra. În mijlocul acestei pompe regale și divine, eviți să privești de aproape prapurile și afișele cu rame
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în peninsulă. La recepția feerică dată de Sindicul Don Prospero Colonna, prinț de Sonnino, în palatele Capitoliului (reunite, pentru circumstanță, prin culoare de lemn și gips acoperit cu pînză vopsită) iluminate de torțe de rășină și becuri electrice, într-o apoteoză de proiectoare și focuri de Bengal, Wilhelm al II-lea, dominînd silueta firavă a lui Victor Emmanuel, nu contenea, ca pentru a sublinia glumele sale cazone, să-i aplice lovituri pe spate nefericitului său văr, care se chircea sub aceste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 28. 10 I. Mateiu, În apoteoză, în ,,Națiunea română”, an X, nr. 262, Cluj, 21 noiembrie 1936, p. 234. 11Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 13. 12 D. Braharu, Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Panu se aștepta, firește, la altceva, însă acel ceva, adică o primire grandioasă și entuziastă, nu avea. Masele susțin și adoră pe cei cari luptă și dau piept cu dușmanul, niciodată un soldat care fuge nu va figura într-o apoteoză. De la gară, Panu s-a dus acasă însoțit de administratorul ziarului și de câinele său favorit, Clapan. Apoi, la ora 12 am dejunat la restaurantul otelului Union, împrejurul unei mese cu vreo 14 persoane. Panu merita mult mai mult, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
jumătate de Mare Muzică! Acest final, prin calitatea excepțională a interpretării tuturor compartimentelor, conduse cu înaltă măiestrie de dirijor (cum Sandu Lăscae ne-a obișnuit de mai multă vreme prin repetatele sale susțineri de concerte ieșene), s-a constituit în apoteoza unui concert ce va stărui mult în memoria celor care l-au urmărit! Datorită varietății stilistice a repertoriului, calității deosebite a interpretării, succesiunii la pupitrul dirijoral a unor remarcabile și familiare personalități, concertul jubiliar s-a constituit într-o adevărată
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și îl va păstra pe casetă video ca punct de reper, pentru cei care vor urma) a fost întregit cu Uvertura 1812, într-o interpretare de zile mari. Ca piesă de final a concertului, impunătorul opus ceaikovskian sa transformat în apoteoza unei împliniri spirituale. La aceasta a contribuit din plin și dăruirea, calitatea interpretativă, omogenitatea și prospețimea corului Gavriil Muzicescu, prestigioasă formație academică de sub conducerea lui Doru Morariu. Merită subliniată și grija, precum și respectul de care a dat dovadă actuala conducere
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
trecerea trupelor române peste râul Tisa, a participat și regele cu regina Maria și Primul ministru I.Brăteanu, venind de la București în mod expres ca să asiste la acest act. După lichidarea armatei ungare și ocuparea Budepestei, războiul se încheiase.Urmează apoteoza, Infăptuirea României Mari și încoronarea de la Alba Iulia. Acum se încheie și rolul jucat de Antonescu pe scena tragediei războiului, rol nemenționat în actele istorice. După război deține functia de șeful Scoli Superioare de Cavalerie, apoi 4 ani ca atașat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga), brazilianul blond cu origini germane, și suedezul Magnus Norman. În ajun, finala feminină a fost câștigată de Marie Pierce, care aducea trofeul pentru Franța după 30 de ani în istoria turneului. A fost o adevărată apoteoză galică, mai ales că învinsa s-a numit Martina Hingis, nr. 1 mondial, care nu reușește să câștige nici în acest an Roland Garros-ul! (În paranteză fie spus, prezența românească din acest an la Roland Garros, atât pe tabloul masculin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am uitat defectele și nu i-am mai regretat decât calitățile. Sfârșitul vieții i-ar fi fost trist, persecutat cum ar fi fost și scos din activitatea care îl îmbărbăta. Cu toată oroarea ce inspira, s-a dus într-o apoteoză. Am văzut pe d-na Iorga care, foarte demnă în marea ei durere, se gândea și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui mărgini li era cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. Dan se uită cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar și se miră cum de nu pleznește de mulțimea urei ce cuprindea. Îl luă și, întorcîndu - se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în India și despre reîncarnare), ceea ce s-a întâmplat în cadrul sinodului de la Niceea (325 d.H.). Dar ea se regăsește ca o prelungire logică a necesității evoluției ființei umane. Creștinismul, înțeles în mesajul său profund, devine astfel o prelungire și o apoteoză a buddhismului. Mântuitorul Iisus Hristos se întrupează și continuă să trăiască în fiecare dintre noi dacă îl primim. Starea obținută este, din nou, aceeași pace și aceeași mulțumire pe care o cunoaște și buddhistul dar de data aceasta cu o
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fie un eșec În plan public. Cum procedăm atunci? Căruia dintre cadre Îi oferim prioritate? 4 Pentru a ilustra acestă problemă, mă voi Întoarce la un personaj care ne-a mai Însoțit În această carte: Napoleon Bonaparte. Admirația contemporanilor atingea apoteoza. Monsieur de Norvins, care a ocupat mai multe posturi În administrație, a scris o biografie a Împăratului, ce s-a bucurat de mare succes. Potrivit lui, Napoleon a suferit tragedia lipsei de măsură. A trebuit să Îndure prea multă genialitate, prea
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un memento al tradiției acestei „cetăți a românismului”, o evocare documentată și pitorească în latura specificului local. „Spiritul blăjean” unește figuri și momente istorice importante, de la „naționalismul intransigent” al ctitorului Inocențiu Micu-Klein la Petru Pavel Aaron, întemeietorul școlilor Blajului, de la apoteoza anului 1848 la misionarii cauzei naționale: Ioan Micu Moldovanu, Alex. Sterca-Șuluțiu, Augustin Bunea. În portretistica lui B., un Simion Bărnuțiu are „energia militantă” a conducătorului ce a intuit „linia destinului românesc”, iar Timotei Cipariu dobândește profilul unui umanist european. Obsesie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
și Vasile Dorneanu, Haralambie Mihăilescu, Ioan Vespremie, I. Manolache. O prezență foarte activă este George Demetru Pan, care publică versuri, un fragment din „tragicomedia în șapte tablouri” Târfichi, sau recenzii la A. Cerneanu și E.Ar. Zaharia (Rostiri tari și Apoteoze), Ioan Georgescu (Cântece din umbră) ș.a. Tot el îl salută, la rubrica „Tineri poeți”, pe N. Crevedia. Sumarul mai include reproduceri din versurile Mariei Banuș, ale lui Lucian Blaga, Serghei Esenin (în transpunerea lui Zaharia Stancu), din proza lui Aleksandr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288798_a_290127]
-
din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este însă evoluția, ascensiunea cârtiței pe sub pământ, de unde iese la lumină „cu stânca-n dinți”. Ceea ce nu exclude frecventarea și a altor simboluri, precum „edenul de piatră”, „cumplita apoteoză”, răsăritul, amurgurile, lacrima, stâlpul, șoimul, care dau și titlul unora dintre volume: Edenul de piatră (1970), Gloria lacrimei (1971), Cumplita apoteoză (1973), Metoda șoimului (1981). Dar A. demonstrează noi disponibilități, de pildă, în Turnir (1987), unde se găsește o poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
la lumină „cu stânca-n dinți”. Ceea ce nu exclude frecventarea și a altor simboluri, precum „edenul de piatră”, „cumplita apoteoză”, răsăritul, amurgurile, lacrima, stâlpul, șoimul, care dau și titlul unora dintre volume: Edenul de piatră (1970), Gloria lacrimei (1971), Cumplita apoteoză (1973), Metoda șoimului (1981). Dar A. demonstrează noi disponibilități, de pildă, în Turnir (1987), unde se găsește o poezie de mai mici dimensiuni, foarte concentrată, exprimând idei memorabile sau impresii fugare, ca în ciclul intitulat Scurte, o formulă înrudită întâlnindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
antologii de poeți români contemporani, tradus în limbile italiană, franceză, turcă, greacă. SCRIERI: Câmpia eternă, București, 1968; Cel pierdut, București, 1969; Edenul de piatră, București, 1970; Drumul sufletului, București, 1970; Joc în patru, București, 1970; Gloria lacrimei, București, 1971; Cumplita apoteoză, București, 1973; Stâlpi, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cântarea României, București, 1977; Poemele câmpiei, București, 1978; Un poet printre critici, București, 1979; Aventura continuă, București, 1980; Metoda șoimului, București, 1981; Câmpia eternă, postfață Costin Tuchilă, București, 1984; Hora mică, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
universitar Ion Enescu, doctor în matematică. Profesorul de înaltă și aleasă ținută morală, etică și academică, care s-a dăruit trup și suflet idealurilor nobile ale școlii românești, s-a retras dintre noi, acum aproape 22 de ani, într-o apoteoza tragică. Prin exemplul său personal, Profesorul Ion Enescu a contribuit substanțial la formarea multor serii de studenți, educându-i în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru matematică, filosofie, cultura, natura și frumos. În Catedră de Matematică a Universității Tehnice din
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
de a gîndi, iar conflictele au fost numeroase. Astfel, pe 24 noiembrie 1940, Pierre Brisson scria Cabinetului mareșalului Pétain: "Entuziasmul la comand( pe care am vrut să-l instituim în presă, laudele constante cu privire la învingător, efuziunile de mulțumire, coloanele de apoteoze ridicate la cel mai mic semn de bunăvoință, atenția în insultele cu privire la Anglia, toată această emulație veselă în servilitate incită publicul la ripostă. Campania care constă în a convinge Franța de fericirea de a fi fost învinsă oferă puține șanse
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
largă a relației între cultura și spiritualitatea răsăriteană și cea apuseană. Participanții la dispută erau oameni de o solidă formație clasică, iar stadiul la care ajunseseră, pe de o parte, renașterea culturală bizantină și, pe de altă parte, combinația între apoteoza scolasticii și zorii Renașterii în Apus, permitea ducerea discuțiilor pe temeiurile unei argumentări logice solide și întemeiate, dar și pe o interpretare foarte atentă și nuanțată a textelor. Se specula fiecare detaliu și se exploata orice slăbiciune a construcției argumentative
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tine ca o apă într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași ș...ț Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a însingurării poetului într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul însuși al cărții, (reluându-l pe cel al unui text încheiat cu semnificativa
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce în Pădurile orchestre se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai în măsura în care propune un spectacol al plenitudinii ființei, într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]