289 matches
-
În cele câteva întâlniri din parcurile Cotrocenilor, unde purtam discuții asupra filozofilor neoplatonici italieni, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino etc., deoarece el lucra pe atunci la sonetele shaekespeariene iar eu la traducerea sonetelor platonice ale lui Michelangelo, mi-a împărtășit unele aprehensiuni legate de faptul că era urmărit. Mi-a sugerat că ar fi bine să nu ne mai vedem o vreme... Astăzi, după cincizeci de ani, port discuții de aceeași natură cu fiica mezină a lui V. Voiculescu, prietena mea Gabriela
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
atare. Sensul privește „modul de gândire vizat într un enunț corespun zător, este conținutul propriu al enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Marçal Gacho respiră adânc, când traficul se complica pe șosea, socrul, mai devreme sau mai târziu, ajungea s-o ia pe scurtătură. Se temea doar că nu va fi atent și că va lua hotărârea prea târziu. Din fericire, în ciuda aprehensiunilor și a avertismentelor, nu fuseseră niciodată opriți de poliție. Odată și-odată se va convinge că nu mai sunt un copil, se gândi Marçal, nu trebuie să-mi amintească tot timpul de treburile pe care chipurile le avem la fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îndeobște „viitorism” - este prizat ca ultimă modă artistică în cîteva cercuri intelectuale foarte restrînse, cu inerenta doză de snobism și de entuziasm novator. Primele zboruri aviatice, apariția cinematografelor și a automobilelor, a unor oaze de modernizare accelerată, creaseră deja, ici-colo, aprehensiunea unui nou stil de viață, modern și dinamic. Speranța unor schimbări revoluționare într-o societate patriarhală, preponderent rurală și profund marcată de inerții conservatoare, era dublată de sentimentul - apăsător - al unui „sfîrșit de veac” și de lume. Lansarea simultană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Act de prezență) sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G. Bacovia, A. Maniu și Camil Baltazar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chiar să plângă când văd un film, Ministrul de interne nu e o excepție, sunt un sentimental, Mă bucur s-o aflu. Prim-ministrul răsfoi lent ziarele, se uită la fotografii una câte una cu un amestec de repugnanță și aprehensiune și spuse, Trebuie că vreți să știți de ce nu vă demit, Da, domnule prim-ministru, sunt curios să vă cunosc motivele, Dacă aș face-o, oamenii ar gândi una din două, ori că, independent de natura și de gradul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-i așa? De altminteri chiar tulburările actuale atât de tragice arată cu elocvență că țăranul nostru are încă nevoie de multă, multă educație socială. Barbariile pe care le-au săvârșit, dacă ar fi numai pe jumătate adevărate, justifică toate aprehensiunile, dragul meu. Și fii sigur că eu, care, cum știi, iubesc pe țăran, nu voi șovăi să pedepsesc cu cea mai mare severitate orice sălbăticie. A iubi pe țărani nu înseamnă să le tolerezi nebuniile și nici să le accepți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în funcție de solicitările zilei respective, dar nu se consideră că suferă de pe urma tensiunii musculare. Dacă rămîneți tensionat după încheierea unor perioade solicitante sau stresante, veți fi mai alert decît ar trebui, iar această senzație de alertă ajunge să se transforme în aprehensiune și anxietate. Tensiunea constantă generează hipersensibilitate, astfel încît persoana respectivă reacționează la evenimente din ce în ce mai neînsemnate ca și cum ar fi amenințătoare. Învățînd să vă relaxați, veți deveni capabil să controlați aceste sentimente de anxietate. În cadrul acestui program, veți învăța să recunoașteți tensiunea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nu este de acord cu modul �n care trebuie ?esut? dramă. Weber a venit s? spun? c? disciplină nu face parte dintre acelea care, neav�nd dec�ț un singur punct de vedere, nu au dec�ț un singur obiect; aprehensiunea semnifică?iilor (�din ce motive? ) ?i a explica?iilor (�din ce cauz?? ) nu se exclud, ci se sus?în ?i se completeaz?. �ntreb?rile pertinente pentru istoricul unei discipline care se vrea ?tiin?? Unde, c�nd, �n ce condi?îi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
din partea celuilalt) pe care individul le actualizeaz? �n grup: aceste dispozi?îi s�nt instincte socializate care iau �nf??i??ri istorice variate ?i nu pot fi sesizate dec�ț printr?un demers fenomenologic (Husserl), singurul capabil s? ajung? la aprehensiunea esen?ei (1928). Rela?iile sociale se nasc nu din condi?iile materiale, ci din uniunea sufletelor care nu se exprim? pe deplin dec�ț �n �comunitate�, forma ideal? de organizare social?. �ndulcind dihotomia lui Ț�nnies, Vierkandt prefer? s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
știa, că încheierea convenției româno-ruse va determina ostilitatea Turciei, dar știa în același timp, că Europa nu era dispusă să intervină armat pentru a salva Turcia. Austro-Ungaria, nu vedea cu ochi buni o apropiere a statului român de guvernul țarist. Aprehensiunea de a nu provoca ostilitatea Austro-Ungariei, a contribuit, în această primă teapă într-o oarecare măsură, printre celelalte considerente, ca el să se opună unei colaborări cu Rusia. Mihail Kogălniceanu, nu voia să fie acuzat de încălcarea convenției. Încă de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
intențiile organismului implicat activ într-o anume situație. La ora actuală percepția este considerată un mecanism reglator esențial al activității adaptative. 1. Explorarea vizuală Una din primele și cele mai frecvente exploatări ale percepției a avut ca obiect capacitatea de aprehensiune, numită uneori câmp de aprehensiune al percepției sau atenției. Această capacitate se exprimă prin numărul de elemente sau unități percepute dintr-o singură privire, durata de expunere fiind astfel potrivită încât subiectul să nu aibă posibilitatea să numere aceste unități
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
o anume situație. La ora actuală percepția este considerată un mecanism reglator esențial al activității adaptative. 1. Explorarea vizuală Una din primele și cele mai frecvente exploatări ale percepției a avut ca obiect capacitatea de aprehensiune, numită uneori câmp de aprehensiune al percepției sau atenției. Această capacitate se exprimă prin numărul de elemente sau unități percepute dintr-o singură privire, durata de expunere fiind astfel potrivită încât subiectul să nu aibă posibilitatea să numere aceste unități. Timpul de expunere utilizat obținut
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
eficienței tehnicii tachistoscopice menționăm: * necesitatea controlării exacte a timpului de expunere și iluminației; * fixarea de către subiect a privirii în centrul suprafeței stimulative și pregătirea lui pentru percepere printr-o comandă adecvată, dată cu 1-2 secunde înainte de prezentarea stimulentului. Capacitatea de aprehensiune variază în raport cu instrucția dată subiectului, cu vârsta subiecților, caracterul materialului utilizat, intensitatea și durata stimulării, influența experienței anterioare a subiecților, prezentarea dispersată sau grupată a materialului. Atunci când apare un obiect în câmpul vizual, ochii reacționează printr-un răspuns de fixare
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de date ale psihofiziologiei cade exemplu cele privitoare la interacțiunea analizatorilo sau la dominantă. 3.3. Calitățile atenției 1) Volumul atenției Cantitatea de obiecte sau fenomene ce pot fi cuprinse simultan în câmpul reflectării clare, poartă denumirea de capacitate de aprehensiune sau câmp al atentiei (vezi capitolul despre percepție). Stabilirea volumului atenției se poate realiza numai dacă se exclude posibilitatea deplasării de la un obiect la altul, deplasare care are loc de obicei în fracțiuni de secundă. Aparatul care realizează o astfel
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Mâna este un organ complex, cu atributele fiziologice, dar și psihologice, morale, sociale, culturale, religioase etc. Deși aparține trupului carnal, mâna reprezintă o prelungire cu anumite semnificații sau „roluri” funcționale ale acestuia. Ea nu este numai „un organ carnal-somatic de aprehensiune”, ci reprezintă și un organ de execuție al aparatului psihic al persoanei. Mâna este „organul efector”, de „acțiune”, al unei ființe care gândește, prin care ideile devin obiecte prelucrate de ea, așa cum, prin intermediul limbajului, ideile devin cuvinte. Mâna exprimă ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
căci chiar evocă o criză de nervi, mai exact o spaimă în urma căreia poetul a simțit „fiori de nebunie”. Explicațiile legate de aceasta trebuie să înceapă cu amintirea faptului că Bacovia era un promeneur solitaire, adesea nocturn. Poetice, făcute fără aprehensiuni odinoară, atare plimbări deveniseră, în anii de la confluența deceniilor trei și patru ale secolului trecut, periculoase. Viața era din ce în ce mai tensionantă și mai brutală. E adevărat, plimbîndu-se singur noaptea, trăise și în trecut emoții puternice, care, cum spune în „Pălind”, îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că eu sunt ultimul tău fiu,/ cel pe care n-ai apucat să-l ucizi". În orice caz, în fața acestui ambiguu tu (când pretext, când miză a confesiunii), eul poetic nu are nicio rezervă în a-și mărturisi obsesiile și aprehensiunile: "Te-am ales să fii singurul/ în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu botezat,/ ci doar scăldat în cristelniță.// Mormântul e prima bâlbâială a vieții,/ eu mă hrănesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă așa cum fac existențialiștii instrucția "întîlnirii". Aceasta din urmă este ceva accidental, cu consecințe pozitive numai dacă se sprijină pe o temeinică instrucție. Din cele spuse despre filosofia existențialistă a educației se poate deduce că aceasta va manifesta o specială aprehensiune față de aspectele metodice ale instrucției. Într-adevăr, pentru existențialiști orice preocupare cu caracter "metodic" este identificată cu nesocotirea personalității elevilor; toate aceste tehnici au în vedere supunerea unui număr de elevi la aceleași rigori, standardizînd astfel procesul educației. Mai presus
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
supun nici unei secvențe logice. Mai mult încă, sentimentele se află în afara gîndirii ele nu pot fi raționalizate. Pe scurt, vechea logică a fost un mijloc de a exclude sau de a reduce experiența ea nu a fost un mijloc de aprehensiune a experienței"16. Potrivit lui Lupasco, observă Wylie Sypher, tragedia a avut mereu capacitatea de a capta absurditatea vieții, ceea ce logica este incapabilă să facă: tragedia descrie contradicțiile experienței noastre umane. În felul său scrie Wylie Sypher, Lupasco ține seama cît
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
timp de la neputința rațiunii de a accede la Taine. El își asumă integral gîndirea rațională, devine pionierul științei experimentale, fiind în același timp pe deplin conștient de limitele rațiunii și ale științei. În loc să respingă îndoiala lui Montaigne, o asimilează, transformînd aprehensiunea Credinței în Pariu absolut căruia i se dedică trup și suflet. Mai tîrziu, acel credo quia absurdum al lui Kierkegaard se va întemeia pe critica rațională a gîndirii raționaliste. De acum înainte, Credința va ști să se opună rațiunii com-bătînd-o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
clasă în celălalt. Se știe că darwinismul a profitat de ideile malthusiene din sfera socialului și că "atracția pulsională" a fourieriștilor beneficiase la rândul ei de observațiile lui Newton asupra legilor naturale. Domeniile se interferează, dialogul reduce vechile distanțe și aprehensiuni. Succesele medicinei în secolul XIX i-au sporit considerabil puterea simbolică, asigurându-i chiar o funcție legitimizantă în raport cu factorul politic. În Grecia veche, membrii cetății luau parte nu numai la decizii de ordin politic, dar și în ce privește justiția, școala, sănătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
complexe, există și o alta de substrat epistemic, nu mai puțin legitimă. Ele coexistă și alimentează în vremea noastră una din tensiunile majore ale spiritului. Ceea ce putem spera e ca mișcarea cu dublu sens a valorilor să reducă din vechile aprehensiuni și prejudecăți, să elimine noxele istoriste și să așeze lumea într-o fraternitate de atâta timp visată, prezisă, evocată. Sainte Beuve vorbea de "fraternitatea culturilor". Lunecăm astfel în utopie? Este o componentă esențială a culturii. Și trebuie să credem în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
șapte decenii este pentru că situația comportă analogii, cel puțin pe tărâm etnopsihologic, și invită la căutare de soluții. Sub alt unghi însă, ca tendință geopolitică, totul îndrumă spre o solidaritate europeană, în cadrul căreia dialogul între culturi va putea reduce vechile aprehensiuni și înlesni o stare de spirit favorabilă muncii pașnice și colaborării internaționale. Fără această perspectivă, tensiunile existente într-un loc sau altul riscă să ajungă la exacerbări dramatice și să întârzie nemotivat integrarea noastră în concertul european. Cronica, XXV, 31
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]