527 matches
-
cunoașterea transcendentală a lumei, a doua, cunoașterea legăturei întregei naturi cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui D-zeu. Fiziologia imanentă consideră natura ca rezumat al tuturor obiectelor simțurilor, așa cum ea ni este dată, dar numai în condițiunile apriorice sub care ea ni poate fi dată. Sânt însă numai două speții de obiecte ale ei: 1) cele ale simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2) Fiziologia rațională 3
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică, care ab antiquo își menținea locul ei în metafizică și de la care în vremile noastre s-au așteptat atât de mult, după ce căzuse speranța de a mai ajunge ceva pe cale apriorică? Răspund eu că ea rămâne acolo unde stă toată știința naturală proprie (empirică), adică în partea filozofiei aplicate pentru care filozofia cea curată nu conține decât principiile apriorice, și că aceste două pot fi combinate, dar nu confundate și amestecate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de mult, după ce căzuse speranța de a mai ajunge ceva pe cale apriorică? Răspund eu că ea rămâne acolo unde stă toată știința naturală proprie (empirică), adică în partea filozofiei aplicate pentru care filozofia cea curată nu conține decât principiile apriorice, și că aceste două pot fi combinate, dar nu confundate și amestecate. De aceea psihologia empirică trebuie să fie proscrisă cu totul din metafizică, exclusă fiind deja prin ideea acesteia. Totuși, pentru uzul școlar, i se poate acorda un locșor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mă veți asculta, veți reuși să treceți examenul învățînd ceva. Sfântul Augustin cel Nou, continuă Abatele, a avut revelația faptului că rezervorul de suflete putea fi revalorificat prin donarea la infinit a unor indivizi, dar a negat cu hotărâre damnarea apriorică a neamului omenesc. Omul are misiunea istorică de a răscumpăra păcatul originar salvîndu-și Dumnezeul de propria-I nemărginire. Până atunci, desigur că Dumnezeu ne va nega liberul-arbitru, că tot ceea ce vom face se va înscrie în ordinea pe care El
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
insolitare. 1.2. Intermedierea și persoana naratorului O trăsătură fundamentală a modului în care percepem realitatea este valabilă și în cazul narațiunii ficționale: orice idee despre realitate depinde de presupoziții mai mult sau mai puțin corecte sau de o înțelegere apriorică a realității. Acest lucru este dezvăluit într-un mod deosebit de surprinzător atunci cînd percepțiile personajelor sau cele ale naratorilor personalizați sînt prezentate în întregime din perspectiva proprie și în toată subiectivitatea lor nealterată. Încă din anul 1910 K. Friedemann a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Eu transpersonal (acel Eu transcendent la care aspiră ascetul buddhist prin meditație). C. G. Jung vorbește de suma sau compunerea conștiinței tuturor oamenilor, la nivelul unor comunități dar și la nivelul întregii omeniri, așadar de Conștiința colectivă, cu imaginile populare apriorice - arhetipurile (principii psihice comune întregii umanități). Aici se înscrie și noțiunea de “sfânt” - calitate specifică, inefabilă, care nu poate fi înțeleasă în planul conceptelor (Rudolf Otto, 1958). De la Eul transpersonal se ajunge prin sumație la spirit, la fel cum de la
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
șamanismului (pătrunderea în planul sufletelor și readucerea în trup a sufletului celui aflat în suferință) care s-a extins foarte mult la altaici, buriați, ciuci, ostiaci, tunguși (popoarele Siberiei). Credința în trecerea sufletului dintr-un trup în altul este reluată aprioric și dezvoltată din plin la popoarele Asiei de Sud și Sud Est, în mod particular la tamili, gujarați, kashmirezi, bengalezi (adică la cei denumiți generic de Alexandru Macedon indieni). Se cuvine să menționăm că aceste popoare s-au format între 2500 și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
respective au fost cauzate de dificultatea de a evalua constructele teoretice propuse (precum procesul primar de gândire) și selecția și interpretarea laborioasă impuse în mod obișnuit de studiile de caz (Weisberg, 1993). Deși nu există nimic care să confirme ineficiența apriorică a studiilor de caz, dezvoltarea psihologiei științifice a pus în valoare metodele experimentale de control. Astfel, atât aspectele teoretice, cât și cele metodologice au favorizat izolarea studiului creativității de psihologia tradițională. Abordări psihometrice ale studiului creativității Când ne gândim la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pur nominalistă. Ei sunt întru totul identici cu majoritatea celor de o vârstă cu ei. Din punct de vedere cultural, psihologic, somatic, repet, nu există nimic care să-i distingă de aceștia. Ceea ce îi deosebește este o „hotărâre” abstractă și apriorică ce trebuie spusă cu voce tare, pentru a se face cunoscută. Poți să vorbești întâmplător ore în șir cu un tânăr fascist terorist, fără să-ți dai seama că este fascist. Și asta în timp ce până acum zece ani era suficientă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
informație de care te-ai lovit în „toată” presa italiană relativ la Pannella și la mișcarea lui, n-ar fi surprinzător să gândești că Pannella ăsta e un monstru. Un fel de Fumagalli, să spunem. Ale cărui cereri sunt „oricum” și „aprioric” de neluat în considerare. Ei bine, o să-ți spun de la început că, potrivit principiului democratic de la care Pannella nu abdică niciodată, însuși Fumagalli, pe care l-am numit aici pour cause, ar avea dreptul să fie luat în considerare în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi trebuit - cum spune Pannella - să fie abrogat. Cine simțea necesitatea primară de a mă „abroga” - ștergând din orice realitate posibilă, chiar și figurată, cuvântul înfrângere referitor la PCI (ingrată sarcină, încredințată tocmai lui Maurizio Ferrara) - era lipsit de capacitatea apriorică de a înțelege orice altceva aș fi spus; și aceasta pentru că, avocații o știu foarte bine, trebuie discreditată fără milă persoana însăși a martorului, pentru a-i discredita mărturia. Iată cum se explică incredibila incapacitate a lui Maurizio Ferrara de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
etc. este infinit mai valid, inclusiv din punct de vedere sociologic, decât acest raport sociologic. Cancrini și echipa sa sunt, firește, de partea „tinerilor devianți” și împotriva societății, care înainte îi creează și apoi îi condamnă. Dar simpatia lor este apriorică și nediscriminată. Și de aceea este subversivă. De exemplu, par să aprobe necondiționat comportamentul tinerelor modele burgheze - pe care acești neînsemnați mic-burghezi și lumpenproletari îl adoptă - în toate manifestările sale. Dacă semnele dominante ale unui asemenea comportament sunt „ironia și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt sentimente întru totul demne de societatea condamnată. Numai fiii reali ai unei asemenea societăți sunt în stare să nutrească ironie și dispreț, sentimente ce se întorc împotriva celui care le încearcă. În ceea ce privește toxicomania „obiectelor cercetării”, și ea este acceptată aprioric și nediscriminat, se ia act de ea la început, în afara oricărei prejudecăți. Iar acest lucru este corect. Dar ce judecată să opui judecății „sistemului”? Nu se poate trece sub tăcere acest punct și nu se poate prezenta astfel toxicomania ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viață pentru a-i lua în considerare latura teoretică și politică. Pictură sau literatură? Ontologii. Un pictor sau un literat, în această calitate, nu se trage de nicăieri. Îl găsești ca pictor sau literat printr-o destinare, fericire sau soartă apriorică. Îndoielile sale sunt tehnice, iar cele teoretice sunt pur mimetice. De altfel, se știe imediat că ele vor fi depășite: privilegiul expresiv poate să aibă suișuri și coborâșuri, dar nu poate fi pus serios în discuție. Falimentul este luat în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vreme de război și de pace, de Francesco De Gaetano). Artistul „naiv” se prezintă ca scriitor într-o situație de servitute față de o cultură oficială despre care el știe doar că există. Acest lucru implică o subordonare față de acea figură apriorică pe care clasa dominantă o are despre el și vrea să continue să o aibă. Este o „figură comică”. De aici urmează o atenuare voluntară a trăsăturilor ireductibile ale unei persoane ce trăiește cultura, „diferită” și profund „străină”, a clasei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru că este un burghez ce urăște intelectualii. Ar fi de ajuns să citească - în sfârșit, cu o oarecare „dragoste” față de cultură - două pagini scrise de mine, de Moravia sau de Parise, pentru a avea măcar oarece ezitări cu privire la propriul dispreț aprioric; b) (prin urmare) „sectarismul”, „snobismul”, „goana nebună după succes” pe care Casalegno ni le atribuie nouă, intelectualilor, sunt, din punct de vedere tehnic, pure raționamente deductive. Este ușor să discreditezi in limine și să distrugi pe cineva prin raționamente deductive
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
România și descendenții lor sînt recunoscuți ca un constituent etnic notabil al Americii de azi. Încă nu s-a ajuns ca În lucrările de istorie să se rezerve un subcapitol aparte românilor americani, dar o asemenea ipostază nu poate fi aprioric ori tendențios respinsă. Ceea ce interesează și merită a fi subliniat este faptul că, de-a lungul anilor, au fost publicate diferite lucrări și studii speciale dedicate comunității românilor americani, fie În România, fie În SUA sau Canada. Autorii acestor realizări
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nestingherită 34. Mitul nu își poate depăși propriul cadru, nu dezvoltă o reflecție teoretică prin care să se întoarcă împotriva propriilor fundamente și presupoziții 35. E un sistem care nu poate să nu introducă în propria-i ecuație o idee apriorică numită „ordine“ (C. Lévi Strauss) sau „rațiune pură“ (Kant)36. Orice sistem care se vrea • Roland Barthes, Mitologii, traducere de Maria Carpov, Iași, Institutul European, 1997, p. 66; Wendy Doniger, Minimyths and Maximyths and Political Points of View, in Laurie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin invazia brută a faptelor în domeniul eterat al spiritului 71. Mitul fiind autosuficient, nu răspunde decât unei metode care evocă exhaustivitatea și imanența 72. Cu alte cuvinte, metoda apare aici ca expresie transfigurată și transpusă a proprietăților fundamentale acordate aprioric obiectului studiat 73. Adică între postulatul general, obiectul studiat și metoda reținută nu există riscul să apară contradicții 74. Ținând cont că mitul are misiunea de a împăca unele neconcordanțe, metoda de a-l aborda trebuie să urmărească localizarea acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scriitorilor pe care Îi citim - desigur, și În funcție de datele pe care ei le presară În text, cu care ei ne manipulează, dar și În funcție de factori pur personali și greu de cuantificat. Ar trebui luate deci În calcul toate aceste date apriorice Întâlnirii cu fantasmele unui text. Corin Braga: Chiar la așa ceva mă gândeam când defineam demersul anarhetipic drept o continuare a latențeler simbolice și imagistice ale discursului. Sugestia ar fi ca noi, În calitate de critici, de analiști, să deculpabilizăm proiecția de fantasme
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imaginarului Într-un mundus imaginalis, o lume cu existență autonomă care constituie un nivel al cosmosului, fie că le plasăm Într-o structură arhetipală psihologică, cum face Jung vorbind despre arhetipuri, matrice ale gândirii inconștiente. Imaginarul rămâne o funcție transcendentală apriorică, privită din perspectiva unei cauzalități ce depășește individul uman. Din această cauză imaginarul beneficiază În Europa de abordări mai degrabă filosofice. În definitiv, ceea ce face Bachelard nu este decât o (psih)analiză a elementelor (focul, aerul, apa, pământul) din Antichitate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rog cititorul probabil obosit de această fastidioasă discuție să fie atent acum, căci urmează partea realmente importantă): pentru Kant, subiectivitatea reală, empirică (cea căreia noi Îi spunem În mod naiv eu), este importantă doar În măsura În care ea reprezintă, În act, matricea apriorică ce procesează/„vede” fenomenele. Răsturnarea subiectivă kantiană nu ne aduce așadar În prezența unui subiect care este el În măsura În care se diferențiază de alți subiecți; ci, dimpotrivă, În prezența unuia care contează numai Întru cât (cititorul va sesiza, desigur, că despărțirea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
socratică prin recunoașterea faptului că „daimonionul” interior al omului, cel care-l mobilizează, este caracterul acestuia. Ca și sentimentele morale, ideile morale se formează și se desăvârșesc pe niște structuri interioare ale persoanei umane. Sunt ceea ce I. Kant numește „idei apriorice”, desprinse de orice fel de experiență anterioară sau posterioară a individului, fiind atributele rațiunii pure. Ideile morale sunt cele care concentrează și exprimă valorile morale. Ele fac parte, după I. Kant, din categoria ideilor transcendentale, În care sunt incluse următoarele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]