576 matches
-
-o Domnul, că El a fondat-o, că s-a născut din Preasfânta Coastă a lui Isus Răstignit. Eu nu sunt altceva decât un biet instrument, sărac printre săraci, și ca atare pus aici de Milostivirea divină drept custode și Aprod al acestei Opere, mici și umile prin natura ei, dar mare în mintea lui Dumnezeu, pentru că e destinată să înfăptuiască planuri noi și mărețe, specifice timpului grav pe care îl traversăm...». Apoi, se întinde să explice finalitatea Operei și spiritul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zile am încercări spirituale noi care, trecute, îmi aduc semnele bunătății și milostivirii pe care Isus o are față mine care sunt atât de nevoiaș, și aceasta pentru meritul Operei Slujitorilor Săraci căreia am harul de a-i aparține ca aprod al Stăpânului divin...». La 14 noiembrie 1951 scria: «Ca să înțeleg, noile mele suferințe, trebuie să merit harul». La 27 noiembrie 1951: «Am mari și noi suferințe. Simt, așa cred, lumina și puterea lui Dumnezeu care, deși sunt atât de mizer
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trebuie să merit harul». La 27 noiembrie 1951: «Am mari și noi suferințe. Simt, așa cred, lumina și puterea lui Dumnezeu care, deși sunt atât de mizer, mă ține aici în Casa Domnului și vrea să se slujească de mine, aprodul său... Am nevoie, și e necesar, ca Opera să fie înțeleasă în mod supranatural de bietul de mine». La 30 noiembrie 1951: «De câteva zile încercări și suferințe cu totul deosebite...». La 14 decembrie 1951: «Sunt vreo câteva zile de când
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ceasului de față, ceas atât de obscur, prin spiritul pur și genuin al Operei, ca să arate că El, El, Isus este cel care face...». La 15 ianuarie 1952: «Ce încercări de natură cu totul aparte, inerente mie Slujitorului Sărac, bunăoară aprod al acestei mici dar mari Opere, pe care nici o luptă exterioară nu o poate face să piară, ci noi Slujitorii Săraci... În mijlocul atâtor încercări simt, din când în când, mâna lui Dumnezeu care mă susține și mă ajută». 23 ianuarie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în același timp, ceea ce simt, deși sunt zero și mizerie, pentru Opera Slujitorilor Săraci căreia nu-i sunt decât un sărac, dintre slujitorii cei mai săraci, rânduit aici de milostivirea divină. Mi-a confirmat că trebuie să mai rămân ca aprod până când voința divină va fi mai clară... Simt în mine omul bătrân, cu toate consecințele sale, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu, simt și omul nou, cu ajutoarele dumnezeiești. Sufletele și Operele lui Dumnezeu, cât de mult costă...». La 26 martie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
suferințelor mele, din 1949 până în 1951». La 31 mai 1952: «Am trăit zile de mare încercare...». 2 decembrie 1952: «Am trăit și trăiesc zile de suferință nemaiîntâlnite. Am avut dureri, displăceri interioare care mi-au rănit inima de părinte și aprod al acestei Opere...». La 1 ianuarie 1953: «Pe 23 decembrie a fost ziua unei încercări fizice dureroase și de ajutor. Deo gratias. Prin îngrijirea promptă a medicilor fr. Antonio Consolaro și a dr. Vantini, și prin harul lui Dumnezeu, a fost
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unul evlavios. În casa Tatălui sunt multe atribuții“». Don Calabria își plantase bine în suflet convingerea de a fi «zero și mizerie», de a fi un «mizerabil», de «a nu valora nimic», de a fi fost ales de Domnul ca «aprod» al Operei sale ca să arate lumii că Opera nu îi aparținea lui don Calabria, ci Domnului. De multe ori a repetat: «Lumea se va întreba: „Cine e acolo sus, pe acea colină deasupra Veronei, la San Zeno in Monte?“. Li
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
m-am trezit în compania lui Henri de Jouvenel 166, pe atunci redactor-șef la "Matin", foarte agitat, învîrtindu-se precum călușeii de lemn de la iarmaroc, și murmurînd din cînd în cînd: Ce va trebui oare să le spun?" Încadrat de aprozi cu lanțul lor de aur la gît167, conduși de șeful lor, cumnatul președintelui Poincaré, a trebuit să traversez marea galerie de pe marginea sălii de ședințe, printre grupurile de senatori zgomotoși și surescitați, care fără a ține cont de calitatea mea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nici fețele senatorilor și nici pe cea a acuzatului, al cărui loc ca și cel al avocatului său, Moro Giafferi, o glorie a baroului aflat în partea stîngă a estradei unde stăteau martorii, îmi fusese arătat, cînd intrasem, de către șeful aprozilor. În felul acesta, timp de vreo douăzeci de minute cît am făcut depoziția pe care m-am străduit să o țin pe un ton măsurat, la limita strict dorită, adică în sensul că guvernul italian fusese cel care devenise sensibil
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trebuit să organizeze un serviciu de ordine special și să mute plecarea altor trenuri pe linii situate în afara sălii centrale, iar florile oferite, inclusiv jerba enormă de orhidee oferită de președintele consiliului municipal, César Caire, și purtată solemn de doi aprozi, au fost atît de multe, încît personalul de la vagoanele de dormit a trebuit să ocupe toate toaletele din tren pentru a depune provizoriu acest stoc ce depășea conținutul normal al unei florării. Primind în felul acesta o prețioasă mărturie despre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Pace și abdicarea Regelui (1947). 166 Fratele savantului-filozof Bertrand de Jouvenel. Împreună cu Lordul Bertrand Russel a constituit asociații pacifiste, în 1936 ca și în 1950 fiind pentru acest motiv acuzat de simpatii naziste și, apoi, staliniste. 167 În Franța aprozii au, printre atribuțiile lor, funcția de "maestru de ceremonie", adică de "responsabil cu protocolul", ai cărei deținători nu poartă uniformă dar au, pe umeri mai de grabă decît la gît, un lanț mare și lat, ce se aseamănă cu colanul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbești o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îți trăsnesc creierii la minut!" Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține un tablou de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ele. Articol. - Las toate datoriile mele, toate cele nici cinci lire, pentru plata caritabilei și generoasei camere din Bristol, sub pedeapsa, dacă plata e refuzată, de a împiedica pe toți membrii să aibă o cină bună apărînd sub chipul unui aprod. Dacă, sfidînd acest teribil spectru, vor continua cu încăpățînare să refuze să stingă datoriile mele, cei doi creditori ai mei să se adreseze suporterilor Declarației drepturilor omului. Articol. - Las pe mama și sora mea în protecția prietenilor mei, dacă am
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Văzând primejdia, ne-am ales un alt grădinar, care să ne ude mai bine și mai des. Ce rău am făcut cu asta, onorabil tribunal?... Se spune că dibaciul advocat, urmându-și pledoaria în mijlocul veseliei care zguduia de la judecători până la aprozi, a câștigat procesul. Ce vremuri fericite! Nicu Crețeanu era un om înalt și de o extraordinară corpolență. Era un colos și nu umbla niciodată pe jos. Odată prietenii i-au făcut una din acele farse cum nu se mai fac
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat pe cel mai banal sau, cum ar spune Bergson, mecanic cotidian: un aprod se află În vizită În apartamentul celor două femei care nu-și plătiseră chiria de mult, pentru a face inventarul obiectelor și a pregăti eventual ordinul de evacuare. Funcționarul nu are nici o trăsătură umană, nu numai că nu i se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie, se spune mai degrabă, În ciuda oricărui obstacol și, de fapt (dar acesta nu este decât un trompe-l’oeil magistral regizat de autoare) În ciuda naratoarei: speriată de posibilitatea evacuării și de faptul că la aceasta ar putea contribui importunarea aprodului de către halucinațiile vindicative ale mamei sale, naratoarea Îi intezice să mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sate întregi în care erau trecuți doar cei scutiți de dări ori și cei întrebuințați la diverse servicii publiceoameni care și ei erau tot scutiți; „ei și părinții lor, de plata birului". Aceștia erau slujitorii ispravnicilor, plăieșii, seimenii, dărăbanii, lipcanii, aprozii etc., condica arătând exact din care sate erau luați și folosiți slujbașii respectivi. „Ținutul Vasluiului, spune profesorul, dădea cei mai mulți oameni întrebuințați în serviciile publice. De acolo erau luați: 117 slujitori ai isprăvniciei, 96 seimeni hătmănești, 88 seimeni ai Curții, 22
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
De acolo erau luați: 117 slujitori ai isprăvniciei, 96 seimeni hătmănești, 88 seimeni ai Curții, 22 seimeni ai agiei, 18 dărăbani ai agiei, 8 roșii, 13 lipcani, 4 călărași de Țarigrad, 17 armășei ai armășiei, 29 dorobanți ai armășiei, 106 aprozi, 172 copii de casă, 2 fustași de divan" („Statistica răzeșilor", p. 6162). Dar adăugă cercetătorul: atât la Vaslui cât și în ținuturile Fălciu, Herța, Dorohoi, Botoșani, Hârlău, Cârligătura, Iași, nu se arătau exact satele din care erau luați acești slujbași
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îmbrăcați; și ori la cine și la ce boierie mergea cu carte domnească în picioare sta boiarinul, până cetea cartea. N-a trecut săptămâna și au și venit jalbă din târg la divan de la niște femei, pe acel vătaf de aprozi nou, pentru sili ce le făcuse și le bătuse în târg. A căutat Radu Vodă la boieri și le-a zis: „au nu v-am spus că acest om de boierie nu iaste? Iară către dânsul a zis: „eu, măre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dânsul a zis: „eu, măre, încă pe boierie n-am apucat a-ți zicere". Și au și zis Armașului: „ia-i gârbaciul, și a pus de i-a dat 300 de trege". Așa judeca Radu Vodă pe vătavii săi de aprozi, încheia cronicarul. f) Văduvele și nevolnicii erau scutiți de bir iar la stabilirea lor pe sat, ei nu erau luați în calcule. În funcție de numărul de animale pe care le aveau, ei plăteau totuși o cotă a birului care revenea satului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Vodă. „Pentru chestii mari și mici, pentru prima și ultima înfățișare, totul mergea la Divan". Aici fixarea ordinei de zi nu era atât de reglementată. Chemările în judecată erau tărăgănate pentru că pârâtul venea sau nu la judecată, fapt pentru care aprozii alergau după împricinați, îi amenințau cu plata „ciubotelor". Când părțile erau prezente, pentru aflarea adevărului, procedurile erau severe. Se citeau cărțile domnești care începeau de la veleatul lui Adam, se ascultau martorii care erau puși să jure, iar cine nu o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Izbașa, de Ciortesci" se zice într-un zapis din anul 1665, iar într-altul unde e vorba de o danie a unei răzășii din Căbicesci și Bunesci, din anul 1660, sunt menționați ca martori 5 persoane cu titlul de „izbașă". Aprodul era funcționarul despre care Domnul Cantemir spune că pe vremea lui erau 50 la număr la Divan și ei aveau datoria să „aducă la divan pe cei pârâți, care nu se arătau la vedere, și să împlinească datoriile de la datornicii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o astfel de funcție se menționează într-un ispisoc slavon de la Vasile Vodă din anul 1644, dar și într-o rezoluție a vel-logofătului din anul 1815: „Velvornicul za Aprodi. Să se aducă pe 2-3 dintre pârâți, cu înadinsu aprodu". Deci aprozii erau sub ordinile vel-vornicului de aprodi, care mai înainte se chemau vătafu de aprodi, se spune în Descrierea Moldovei. „Aprozii pe vremea lui Ștefan cel Mare, ne spune Neculce, nu erau oameni proști, ca acum (1736), ci erau tot feciori
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
rezoluție a vel-logofătului din anul 1815: „Velvornicul za Aprodi. Să se aducă pe 2-3 dintre pârâți, cu înadinsu aprodu". Deci aprozii erau sub ordinile vel-vornicului de aprodi, care mai înainte se chemau vătafu de aprodi, se spune în Descrierea Moldovei. „Aprozii pe vremea lui Ștefan cel Mare, ne spune Neculce, nu erau oameni proști, ca acum (1736), ci erau tot feciori de boieri și portul lor era șarvanale cu cabanită. Aprozii târgului erau și elemente militare, mai apoi au ajuns elemente
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se chemau vătafu de aprodi, se spune în Descrierea Moldovei. „Aprozii pe vremea lui Ștefan cel Mare, ne spune Neculce, nu erau oameni proști, ca acum (1736), ci erau tot feciori de boieri și portul lor era șarvanale cu cabanită. Aprozii târgului erau și elemente militare, mai apoi au ajuns elemente de slujbași alipiți la divanuri, unde au și rămas astăzi, când sunt din oameni de rând. Aprodul trăia din ciubotele roșii ce le lua de la împricinați, pe o dare în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]