635 matches
-
a construit chiar de la început două temple regale, unul la Betel și altul la Dan, ambele fiind opera regelui Ieroboam I (1Rg 12,20-32). Aceste informații, deși interpretate după o perspectivă teologică iudaică care condamna ridicarea sanctuarelor israelite, sunt perfect apropriate pentru a ilustra împletirea motivelor religioase și politice care stau la baza constituirii unui regat. Cât privește Regatul lui Iuda, e foarte probabil ca și aici zeul Yhwh să fi fost venerat la fel ca în cazul lui Israel: Yhwh
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unui spațiu pe care banda desenată nu îl poate ignora. Vestul sălbatic devine locul în care sunt plasate dilemele eroilor sau cavalcadele la capătul cărora se află, invariabil, sfârșitul personajelor negative. Pif este parte a momentului în care westernul este apropriat de cultura populară europeană. Tradiția de la care se revendică aventurile de bandă desenată este ilustră și orice arheologie a paraliteraturii americane (în formă narativă clasică sau în formă grafică) revelă postura de mit fondator a „frontierei” și oamenilor ei. Odată cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Desigur, după întrevederea cu Liputin, nu mai putea prentinde că motivele sale de a răsfoi Cele unșpe mii de vergi-ne-bune mai aveau vreo legătură cu investigația. Dar într-un fel, acea întrevedere îl eliberă. Se simțea precum ofițerul care își apropriase geamantanul lui Rataziaiev pentru a depozita documente. Cărțile nu se mai constituiau în niciun fel de probă. Ele doar aparținuseră unui om care era acuma mort. Nimeni nu s-ar mai uita urât la el dacă le va folosi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plăcută curgea ca o cascadă răcoroasă în jurul meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
inima și vorbește cu el de la inimă la inimă, ca un prieten celuilalt, spunându-i tot ce are in inimă și în minte. Dumnezeu poate să-l ajute pe om să-l cunoască, să i se deschidă și să se aproprie de el la diferite niveluri, incluzând corpul, emoțiile, mintea, spiritul. Având înaintea ochilor aceste premise care ne introduc în contextul legăturii dintre spiritualitate și viața de zi cu zi, putem să trasăm cu atenție și spirit critic rolul spiritualității în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
i-au venit în amintire anii tinereții, chiar ce ai copilăriei, regăsindu- se mereu frământat, ars de o sete chinuitoare, după lumea celor nevăzute de dincolo de viață și de moarte. Dorea să-și guste plăcerea încet... să simtă cum se aproprie de lumina, de strălucirea ce nu încape în cuvinte... Era vremea toamnei din el, și asculta, în tăceri albastre, sufletul și pașii într-un ceas de spargere a nopții. A asculta toamna din el. - De ce, oare, mă las dus ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
copios de valurile care se spărgeau de pilonii de lemn și de balustrade. Frontispiciul mării fusese invadat de oameni curioși să vadă pînă unde vor urca apele. toate aceste ființe minuscule se amuzau parcă jucîndu-se cu un monstru : ba se apropriau de parapeții digurilor și de pasarele, ba se îndepărtau de imensa masă de apă aflată în plină înaintare spre oraș. Imprevizibile și dezordonate în mișcările lor, ființele minuscule aveau, în afară de mare, un al doilea punct de atracție comun : toate reveneau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șubred de nefericire și de suferință pe care am putea să-l denumim „frustrare existențială”. O astfel de condiție ne duce cu gândul la istoria unui bețiv care căuta cu insistență cheile de la casă în jurul unui stâlp de iluminat. Se aproprie de el un vecin și-l întreabă: „ce cauți, vecine?” Și bețivul răspunse: „cheile de la casă”. Încep să le caute împreună. După ce au căutat o perioadă, vecinul îl întrebă din nou pe bețiv: „Ești sigur că ai pierdut cheile în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
individuală. În același timp, viața comunitară impune și termenii limitelor, întrucât tocmai în schimburile cu ceilalți persoana trebuie să se împace cu diversitatea lor care nu corespunde mereu așteptărilor proprii. „Orice legătură umană este un paradox” spune Sprey. „A se apropria de o altă persoană înseamnă, de asemenea, în mod necesar, a se îndepărta; adică creșterea intimității aduce cu sine o conștientizare progresivă a faptului că celălalt este unic, ceea ce predispune la confruntarea cu el. Cu cât două persoane devin mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nici nu-i mai dăm importanță. Ne dăm seama însă de importanța lui atunci când el, în loc să fie pozitiv, este negativ și ne deranjează. Să presupunem că scena de mai înainte se desfășoară în mod diferit: în momentul în care se aproprie fratele mai în vârstă, cel tânăr îi zâmbește și-i spune. „Ce zi frumoasă!”, însă fratele mai în vârstă nu dă nici un răspuns și continuă să meargă cu capul în jos ca și cum fratele tânăr nici nu ar exista. Cea mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
uitarea accelerată de către pacienți a primelor lucruri învățate în copilărie - amenință sistematic teologia. Teologii sunt mereu ispitiți „să neglijeze întrebarea privitoare la modul în care teologia și-a învățat propriul limbaj”1. Pentru a învăța cum anume Ortodoxia și-a apropriat un limbaj teologic distinct nu este suficient doar să vizitezi cu pasiune și erudiție operele Părinților apostolici și rezoluțiile dogmatice ale sinoadelor ecumenice. Este mult mai important să rămâi în bătaia întrebării de foc care face din teologia creștină o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
F., Hermann P. (eds.), System Analysis and Modeling about Models, Oslo, Norway, 2000. footnote> Confruntat cu incertitudinea care acționează sub multiple fațete corespunzător dimensiunilor economice, politice, juridice, sociale ș.a., a sistemelor, decidentul trebuie să dezvolte o strategie care să-l aproprie cât mai mult și mai rapid de obiectivul propus. O astfel de cale poate consta în amânarea deciziei sale până în momentul în care va dispune de informații pertinente și utile actului decizional. Calea aceasta este în general destul de costisitoare, mai
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
ele nu s-au prevalat de acesta. Singura formă de putere care a rămas neatinsă a fost patriarhatulxe "„patriarhat" în relațiile de gen. Așa cum voi argumenta în continuare, există o consecință semnificativă a acestui fapt. Bărbații au reușit să-și aproprie statulxe "„stat", iar femeile au fost livrate spre piață. Chiar dacă toate formele de putere au fost renegociate, femeile nu au participat cu adevăratca parte contractuală. Iar dacă feminismul a fost cât de cât reprezentat în politicile de stat, aceasta s-
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
obsesii, în pofida profunzimii gândirii sale. Dante Maffìa este un scriitor poliedric, ceea ce l-a predispus să înțeleagă complexitatea polimorfă a personajului. De fapt se proiecteză în acea figură pe sine și titanismul său nerealizat și, în același timp, și-l apropriază pe Tommaso. Prin aceasta aplică (nu știu dacă în mod conștient) teza lui Campanella că a cunoaște înseamnă a simți și a simți înseamnă a se plăsmui, a se transfera în obiect; drept care, în actul cunoașterii altceva nu cunoaștem decât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Lege. Putem spune că principiul proprietății este recunoscut până și printre animale. Rândunica își îngrijește pașnic tânăra familie în cuibul pe care l-a construit prin eforturile sale. Planta însăși trăiește și se dezvoltă prin asimilare, prin apropriere. Ea își apropriază substanțele, gazele, sărurile care îi sunt la îndemână. Ar fi de-ajuns să fie întrerupt acest fenomen pentru ca aceasta să se usuce și să dispară. Omul de asemenea trăiește și se dezvoltă prin apropriere. Aproprierea este un fenomen natural, providențial
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu știe, să pună la îndoială. Or, pe mine tocmai siguranța celor care s-au înstăpînit pe Dumnezeu mă face să ridic glasul (exemplul lui Guenon e tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui, felul competent pe care și-l arogă în organizarea văzduhului, promptitudinea cu care descriu, schematizează și fișează absolutul sub pălăria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
naționalitatea asemenea, se vede ușor că românul se vrea pe sine, își vrea naționalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin. {EminescuOpIX 253} Și nu sunt așa de multe condițiile pentru păstrarea naționalităței. Cei mai mulți oameni nu sunt meniți de a-și apropria rezultatele supreme ale științei, nu [sunt meniți] de a reprezenta ceva, dar fiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de un razăm moral într-o lume a mizeriei și durerei, și acest tezaur i-l păstrează limba sa proprie în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dintre republicanii radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să ignore faptul că milioane de francezi, poate chiar marea majoritate, își trăiau stilul lor de viață tradițional țărănesc din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea localitate nu-i cunoșteau năravurile, drept un om virtuos. Face așadar, în fața unui călugăr, chemat să-i ofere o ultimă asistență spirituală, o spovedanie falsă, apropriind-și toate calitățile posibile și arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat sfânt, venerat ca atare, ba mai mult, aduce și vindecări asupra celor care i s-au închinat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul, încă,/ Să fie bezna cât de-adâncă,/ O văd nainte-mi pururi vie.”657 Bărbatul se simte incapabil de a o defini în toată complexitatea ei, de a și-o apropria, deoarece ea aparține unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor. Femeii i se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere, spirit de jertfă și dragoste, dar care exclud activitățile intelectuale sau preocupările culturale. Acesta era singurul curriculum pe care trebuia să și-l aproprieze. Personajul feminin boccaccesc sau chaucerian depășește statutul de obiect, atunci când își impune voința și își dezvăluie realele calități: poate conduce, poate soluționa situații de criză și este în stare să devină un partener de încredere, dă 282 sfaturi pertinente și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea localitate nu-i cunoșteau năravurile, drept un om virtuos. Face așadar, în fața unui călugăr, chemat să-i ofere o ultimă asistență spirituală, o spovedanie falsă, apropriind-și toate calitățile posibile și arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat sfânt, venerat ca atare, ba mai mult, aduce și vindecări asupra celor care i s-au închinat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul, încă,/ Să fie bezna cât de-adâncă,/ O văd nainte-mi pururi vie.”657 Bărbatul se simte incapabil de a o defini în toată complexitatea ei, de a și-o apropria, deoarece ea aparține unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lor. Femeii i se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere, spirit de jertfă și dragoste, dar care exclud activitățile intelectuale sau preocupările culturale. Acesta era singurul curriculum pe care trebuia să și-l aproprieze. Personajul feminin boccaccesc sau chaucerian depășește statutul de obiect, atunci când își impune voința și își dezvăluie realele calități: poate conduce, poate soluționa situații de criză și este în stare să devină un partener de încredere, dă 282 sfaturi pertinente și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]