26,366 matches
-
foarte mult, ca dovadă că în unicul an în care n-am predat, în 1990, cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Voiculescu, la acele versuri ortodoxiste m-au dus cu gândul poemele Valeriei Grosu, deși, cum spuneam, există și intenția unui ermetism conceptual, cum altfel, nichitastănescian: "Apoi să te învelești fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
aceasta vorbim aici). În sfârșit, ceea ce eu numesc «caracter»: capacitatea de a acorda lucrului pe care îl faci timpul de care are nevoie, răbdarea, încă o dată răbdarea - calitatea de bază a unui traducător, cel care nu o are să nu se apuce de tradus -, hotărârea de a duce la bun sfârșit lucrul început. Și - ceea ce va părea curios - o anumită rezistență fizică: a sta ore și ore nemișcat la masa de lucru, mânuind totodată grele dicționare până ți se împăienjenește privirea nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
împotriva lui, dar l-a denunțat pe șeful comisiei de la Cotroceni, care e și consilierul președintelui, că vrea să-l bage la apă recurgînd la practici staliniste. Așa că totuși cine are urechi de auzit să audă. l Nici n-a apucat bine Cronicarul să se bucure că Hagi a fost primit ca un profet al fotbalului de suporterii echipei turcești Bursaspor, Adevărul anunță: "Pe Hagi îl paște pușcăria turcească". Dat în judecată de un arbitru (stîrnit și de presa turcă) pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când slujesc preuția, voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpârcă ce sunteți Ia stați oleacă să vă scot eu gărgăunii din cap... Și, apucând pravila cea mare, dă cu ea de-a azvârlita în adversari. Apoi, înhățând un sfeșnic greu, după ei... Părintele Duhu și călugărașul o iau la sănătoasa din sfânta biserică fugind mai mult pe brânci decât în picioare; chiar după tipic
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu mai am loc de întors, nu-mi rămâne ca ultimă stratagemă de autoînșelare decât să amân până la marginea marginii, până ce timpul strict necesar scrierii se coagulează anchilozant, sufletul meu intră și se lasă cuprins ca o
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
schimbă lucrurile. Omul trăiește în lumea lui interioară. Călătoriile nu există. Într-o zi, când lucram cu Luis Alcoriza și cu San José Purúa la un scenariu, coboram împreună cu primul spre fluviu cu o pușcă. Odată ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei, în condițiile puternicei presiuni sovietice. La acea dată, ambasadorul Paul Morand plecase deja, precipitat, de la București, fiind transferat la Berna. Nu apucase să-i mai întâlnescă nici pe Antonescu, nici pe rege, dar îi va scrie mareșalului că nu părăsește "un post, ci o a doua patrie". În Elveția, la 22 august, Morand își declara deja misiunea încheiată, considerându-l pe Pétain
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Mihai Viteazul. Ca și în trecut, Adrian Păunescu inventează false ținte, întreținând o atmosferă de iluzorii primejdii și mortale boli, și doar simpla sa pogorâre la locul dezastrului, din caleașca supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
e sigur că va polariza „forțele sănătoase" ale pesedeilor în jurul unor înalte idealuri democratice, altul, în fine, participă la emisiunile lui Păunescu pentru „a-l pune la punct". Cât de bine l-a pus, s-a văzut: abia dac-a apucat să deschidă gura pentru a-și spune numele, înainte de-a fi înghițit de șuvoiul retoric al bardului ceaușeștian. În astfel de momente e aproape inevitabil să-ți pui întrebarea: dar dacă nici nu merităm mai mult?
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
dl Liiceanu este autorul Cărții Anului 2002 în viziunea României literare, iar cartea cu pricina e un jurnal intim, să cităm splendida definiție a acestuia pe care dl. Liiceanu o dă chiar în finalul interviului: Spre deosebire de unii amici care se apucă să-și descrie în Plai cu boi primele frisoane erotice, eu sînt ceva mai reținut. Deși pledoaria pe care o fac acuma este una în numele intimului. Pentru că asta este splendoarea, o splendoare pe care Noica nu o vedea și care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
la frații noștri basarabeni despuiați încetul cu încetul de cuvintele lor firești, de felul de a numi lucrurile și de a le împărtăși altora, jefuiți lexical, se poate spune, vorbind acum o limbă pe care, dacă o auzi, te și apucă mila... Dar vorbitorii noștri de la București... Deputații, senatorii, miniștrii și chiar câte un prim-ministru, uneori, cum se exprimă dânșii când nu cunosc bine limba, când nu o cultivă, când nu o citesc, și nu-i vorba numai de literatură
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
cele mai complicate lucruri. Simplitatea nu e în toate cazurile înnăscută. Aș așeza-o mai degrabă printre însușirile critice care se dobîndesc prin experiență. Dacă nu posezi de la început claritate și spirit de precizie, e mai bine să nu te apuci de critică. Simplitatea nu este însă, ea, un atribut al tinereții în critică. Mai degrabă, tinerii se simt ispitiți să fie sofisticați în idei și în limbaj. Îi dezvață exercițiul critic repetat și îndelung. O a patra însușire, nici ea
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
de pămînt. Am stat și eu de vorbă cu niște țărani din ăștia puturoși și bețivi. Sînt foștii muncitori navetiști care s-au întors la țară fiindcă nu mai e nevoie de ei la oraș. Nu știu de ce să se apuce, trăiesc de pe o zi pe alta. Au fost izgoniți de pe unde au muncit cînd au început concedierile în masă - țăranii se descurcă. Dar acești nefericiți s-au dus la oraș să muncească pentru că nu voiau să muncească la CAP. Nu
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
voiau să fie țărani. Izgoniții ăștia care au certificate de strungari, electricieni, macaragii și care erau cineva la ei în sat, s-au întors la țară cu coada între picioare. Unii au redevenit țărani, alții nu știu de ce să se apuce trăiesc din expediente și trag la măsea. Muncitorul care e așa și pe dincolo, lucrează la întreprinderi falimentare unde ori că muncește, ori că stă e plătit la fel de prost. Pe ceilalți, cei care trag și sînt adeseori plătiți mizerabil, nu
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
Telefil Nu Știu alții cum sunt, dar eu", când văd câte-un crainic de televiziune, prezentând jurnalul, îmi vine să mă fac haiduc, să-mi iau durda în spinare și spre codri s-o apuc, să aștept la o intersecție de drumeaguri ogașenizate vârtos și să aplic legea vestului sălbatic în variantă chineză. Glumesc, desigur, pentru că ei, crainicii, sunt cei care mă înseninează în clipele negre de după achitarea dărilor către stat, cu știri și reportaje
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
ar fi luat astfel: Stimate domnule etc. etc. la noi toată lumea v-a citit, vă citește cu pasiune, să știți că și noi avem scriitori bunicei, însă vedeți ce se întâmplă, nu mă mai înțeleg cu ei, toți s-au apucat să învârtă afaceri, lovituri peste lovituri. M-am rugat de unii să-i iau cu mine în călătorie, dar mi-au spus că nu au timp, timp, vorba aia, mă scuzați time is money. Nu-și mai pot lăsa nici un
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
văzând cu ochii. Nepoții vor prinde vremuri când se vor striga din măgură în măgură, precum buciumașii unor veacuri de glorie. Supărarea e că, și așa, tot bătrânii vor fi tot mai numeroși. Aici, la porțile Orientului, ei vor să apuce vârste matusalemice și se înfățișează la puținele farmacii care le mai dau doctorii pe rețete compensate încă de la primele ore ale zilei. Câte unul decedează la coadă, acoperit pe caldarâm cu cearceaful, alții doar cad la pământ clasica situație despre
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
în cadrele Bisericii. (...)protestantismul conduce la o viață spirituală asupra căreia nu se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
început să se precipite evenimentele și era limpede că aliații vor intra în Irak mă așteptam ca pozele să fie măcar înnoite, dacă nu schimbate, cu altele mai la zi. Nimic. Uriașa poză a lui Saddam cu arma în mînă, apucase să se îngălbenească și să se dezlipească pe la colțuri. Pleacă ambasadorul, rechemat la Bagdad, dar mai rămîn vreo două persoane, - mă rog, irakieni, n-a fost închisă ambasada. Se dezlipește poza lui Saddam și ajunge să atîrne numai într-un
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
cel mai de seamă poet al nostru după Eminescu" era, asemenea celor mai importante personalități ale culturii românești, interzis de regimul instaurat de tancurile sovietice? Nu se simte în paginile cărții nici un regret, nici o îndoială asupra căii pe care a apucat-o. Petru Groza s-a identificat definitiv și irevocabil cu cea mai neagră etapă din istoria României. Întâlnind vechi cunoscuți în plimbările pe care le făcea la șosea, Petru Groza se plângea că "averescanii l-au uitat". După arestarea bunicului
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
mahunele dădeau să se întoarcă. Mult nu mai era și ar fi căzut seara. Pe dig, printre cuburile de beton prăvălite în apă, amatori îmbătrâniți, pensionari, se strecurau agățându-se de cârligele înfipte în beton, să se țină, să mai apuce să prindă câte ceva. Alții, mai departe, pe țărm, la Trei papuci începuseră să-și învârtă firele de nailon cu plumb și să le arunce în larg cu speranță că măcar lor le va surâde norocul. Alții și alții soseau grăbiți
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
confirmă valoarea doctrinelor pe care le-au îmbrățișat cu prețul abdicării de la propria filozofie. Dintre doctrinele a căror putere de molipsire a atins în trecut firmamentul stelelor, creștinismul ne este cel mai familiar, și asta pentru că pur și simplu am apucat să trăim în el. Dar dacă astăzi sîntem creștini grație unei apartenențe statistice obținute prin actul botezului, dar un act lipsit de o trăire însoțitoare care să îndreptățească statutul lui de taină, în trecut aderarea la creștinism se făcea deseori
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
și Ladima, aflați la Techirghiol, se duelează în pistoale pentru un motiv neserios. Din fericire trag deliberat în aer. Ștefan Gheorghidiu pregătește pistolul pentru soția infidelă și amantul ei. Pietro Gralla din Act venețian se bate în duel cu cine apucă, inclusiv cu Casanova. Această piesă a lui Camil e singura în care duelul e prevăzut efectiv în scenă, în actul III. Asta după ce, la finalul actului II, Alta Gralla își înjunghie soțul ca să-l facă scăpat pe amant. Mai original
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]