352 matches
-
și eu ce ai acolo, îi smulge din mîini Bulgarului cele două pînze frumos înrămate. Tonitza, Andreescu, spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din cauza neatenției, îmi pare rău, dar trebuie s-o lăsăm pe altă dată, se scuză. De la cîinele ăla a plecat totul, începe Roja să vorbească singur, avea privirea lui Potaie, începe să le explice, degeaba l-am urmărit ca un apucat, știam că la un moment dat o să-i pierd urma, că printr-un șiretlic dinainte bine pus la punct o să intre în pămînt. Curistul se ridică în picioare, strînge din dinți, se simte întremat, bine, dar măcar așa în două
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la Piața Romană, cînd auzi vocea Părințelului strigîndu-l de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merită să le acorzi nici cea mai mică încredere? Merită oare să riști atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca un apucat, îl aude pe Părințel înjurînd ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea cu dușmanul! Ce ne așteaptă, Dumnezeule!?” Deodată, un caporal a început să strige ca un apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii!” „Ce spui mă?” am întrebat eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea mesajului. Ionescu utilizează personajul Bérenger pentru a ilustra tragica incapacitate a omului de a accepta schimbări. Schimbările ar duce, inevitabil, la dezvoltare și Îmbunătățire.” „Man’s tragic incapacity to accept change and the growth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lucru nu e posibil. Noi eram pe cale de a afla care erau aceste motive. —E o idee foarte bună. Mark radia. Ne-am gândit. Vom folosi depozitul în care aveam de gând să depozităm tot echipamentul. Și o să muncim ca apucații ca s-o deschidem de Crăciun. Vreau ca tata s-o vadă înainte de a pleca. Bineînțeles, o să ne ușureze de toți banii pe care-i avem, dar nu are a face, pentru că oricum vom primi toți banii ăia de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din cauza efortului de a se ține. Doar ți-am salvat viața, nu? —Nat! inima îmi bătea cu putere. L-am apucat cu amândouă mâinile de încheietură, cu degetele puternic strânse în jurul ei. Nici un pic de carne, doar oase, greu de apucat... Prea târziu. Scara parcă își dăduse seama că peretele de care se sprijină nu există de fapt. Nat a alunecat din mâinile mele, care erau și ele albe de la efort. S-a auzit un zgomot puternic de-a lungul podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat, căci odată ce simțeam cum mă înăbușea tristețea și obrazul mi se umezea, răscolirile interioare deveneau de nesuportat - s-ar fi zis un cerc vicios - și plângeam ca un apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în ambele umide palme, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police, apoi, gemenii bumbi, de forma unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, - fragi ce-l făcură pe Vasile să urle ca un apucat: „Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale...”, și pe care,-n următoarea clipă, chiar începuse să-i culeagă, întâi cu degetele-i de profesor de limba și literatura franceză, ce scriau pe ele, ca într-un infinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și În același timp parcă Întrebau. “Dece am fost omorâți...!?” Am fost readus la realitate de ghiontul gardianului cu bastonul de cauciuc, care ridică vocea. “Ce te zgâiești mă la cadavre, ori vrei să te numeri printre aceste mortăciuni...? Hai, apucați de targă, eu vă aștept afară...!” Cu cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la auzul tropăitului nostru, țipăt care ne-a urmărit, reverberând printre cazane și țevi, până afară. Nu ne-am oprit decât la Scara Unu, pustie la ora aceea. Nu ne puteam privi, nu puteam face nimic. Luci tremura ca un apucat, a făcut și febră în zilele următoare. La prânz ne-am dus acasă, iar în timpul somnului de după-amiază, cu capul sub cearceafuri, am delirat până seara. Nu vedeam decât cele două trupuri fragile înfruntîndu-se în singurătatea camerei fochistului. Nu înțelegeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa fără de care suntem sortiți pieirii sau să-i ameninți cu pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și incidente ca ăsta nu fac decât să pună paie pe foc. Și cine a aprins acest foc, de fapt? întrebă bătrânul, fără să-și schimbe tonul. Cine stătea liniștit în locuința lui și cine a dat buzna ca un apucat, într-o casă străină, amenințând și spurcând apa? — N-a spus nimeni că nu știm cine-i de vină - se grăbi să răspundă egipteanul, făcând un gest cu mâinile ca pentru a da de înțeles că nu ascunde nimic. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
continuă să riște să ajungă la pușcărie numai ca să mai adauge câteva zerouri la conturile lui bancare. — „Călărețul care încearcă să încalece două cămile ajunge să se rostogolească pe jos“, spune proverbul. — Tata sare de pe una pe alta ca un apucat, dar, în ziua când va cădea, noi, mama și cu mine, vom suporta consecințele; și pe noi banii nu ne-au interesat niciodată. Zilele astea m-am tot întrebat la ce-o să-i folosească bătrânului imensa lui avere, dacă unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noi să ne vedem de ale noastre. Să ne facem apolitici. Ce vrea să însemne atari treabă, mă întreb, decis să mă apolitizez după ce ani de zile am activat în sens opus. A trecut vremea în care, fără rușinări inutile, apucat-am taurul organizațional de coarne, și am mers "pe sate", în orașele și orășelele patriei, să discutăm, să îndoctrinăm, să ne îndatorăm față de te miri cine, să convingem prin munca de la om la om. Așa am fost eu la PAC
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Program de clisme Vine profesoara mea cu mâncare. Nu-i dă voie portarul să intre și ea nu știe că trebuie să scoată zece mii. Poate nici nu mai are vreun ban prin poșetă: am luat tot de-acasă, ca un apucat. Mă vede zdravăn, rezemat de gard în curte și se îmbunează. “Ai să scapi...” “Parcă mi-e foame, dar azi nu mai am voie să mănânc, să beau... mâine am program de clisme.” S-a-nnorat și burează. Târgoviște urcă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Care Sima? - Fiul doctorului Sima, din Iași. - Care a fost în armată? - Da! - Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tatăl dumitale. Ei, ceîntîmplare! Generalul îl privi mai atent pe Felix, îl apucă de bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe an se ducea la Paris după modele, asta era gărgăunii ei, și se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte de noapte, joc de cărți, muieri, el știa ce făcea, la urmă trebe să se fi încurcat cu vreuna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
samă asupra unei spornice participări a Franței, unde și trimise pe marele său tavernic, Nicolae de Canisa. După planul său de campanie teatrul de război avea să fie strămutat pe malul drept al Dunării, cetățile din Bulgaria trebuiau luate, osmanii apucați între oastea crucii și trupele împăratului romeu, așadar între două focuri, și trebuiau cu puteri unite împinse din Tracia în Asia. Grija pentru pregătirea și asigurarea unei așa de hotărâtoare campanii îl duse pe regele maghiar în primăvara anului 1395
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uitase În toate părțile cînd coborîse. Toți erau la locul lor, la ferestre, ea Își făcea unghiile, dar el nu i-a zîmbit și s-a făcut că nici n-o vede, alergînd drept spre ieșire. „Unde alergi ca un apucat?“ Îl Întrebă Carlos apucîndu-l de mînă. Julius Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Însă, nu știau să profite de intonația cafenea-de-port-dintr-o-țară-tropicală pe care Andy Latino reușea s-o dea cîntecelor de dragoste. După desert a Început partea cea mai frumoasă. Era de ajuns să-i vezi pe cei nouă profesori mișcîndu-se ca niște apucați, iar pe maestrul Lobo dirijând orchestra și În același timp cîntînd cu multă Îndemînare la pian sau la orgă. Andy Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished! finished! never more! the end! finished! Toți Înțelegeau ce spune, dar nimeni nu pricepea nimic. „Sfîrșitul cui? se Întreba Julius, sfîrșitul cui?“ Dar În curînd a aflat că era vorba de sfîrșitul șederii la Lima; În timp ce Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Petersburgskaia Storona și-l va pândi neapărat acolo pe el, pe prinț, care-și dăduse de dimineață cuvântul de onoare că „nu o va vedea“ și că „nu de asta a sosit la Petersburg“. Și iată, prințul se repede ca apucatul spre casa aceea și ce importanță mai are faptul că într-adevăr îl întâlnește acolo pe Rogojin? N-a văzut decât un om nefericit, a cărui stare sufletească era sumbră, dar ușor de înțeles. Acest om nefericit acum nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]