702 matches
-
voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au început să-și strige vara, Culorile au luat foc și-un galben-viu a colorat frunzele teiului, un arămiu a cucerit a nucului frunze și-un roșu-sângeriu a căzut peste copacii plânși. Unde și unde, câte o pată de verdeață își plânge primăvara. Totul este o umbră a unei lumini pierdute. Fructele se uită nedumerit la zbuciumul naturii și
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
articole, reportaje din Țara Vlădesei “ .Manifestare culturală desfășurată sub egida Ligi Scriitorilor, Primăria din localitate, și a Căminului Cultural. Cum am intrat în această comună Munții Vlădeasa și Meseșului ne-au salutat cu pădurile lor a căror frunze căpătaseră culoarea arămie, așa cum arăta întreg peisajul din depresiunea Huedinului. Elevii ieșeau de la școală și se îndreptau spre Căminul Cultural. La intrarea în acest lăcaș de cultură ne-au întâmpinat profesorii Doina Pop și Ionel Pop, acei neobosiți animatori culturali care au creat
DOINA MĂRGHITA; ÎNTOARCERE ÎN AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362564_a_363893]
-
Flori albe de cireș Absorb lumina din livezi. Flori de bucurie înviază-n mine. Doruri de schimbare Se-ncălzesc la soare. FLORILE SUFLETULUI Flori albe de păr, Flori roze de măr, Flori galbene de ghiocei, Flori liliachii, flori roșii, Flori arămii, Flori ale sufletului, flori, Înfloresc în grădina din noi. DANSUL FLORILOR Roiesc florile-n livadă Albe, fragede, înmiresmate, Cu glasuri de fructe coapte. În jocul amețitor al vântului Se cerne neaua pământului, Pură, albă, diafană Pentru om și pentru țară
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu cele de un negru strălucitor, arămiu și roșu. Și toate-s în mișcare. Se mișcă maternitatea? Nu. nu-i ea. E o salamandră ce-și caută locurile umbroase. Și ea? Ea nu-i, nu trebuie, este doar o salamandră greoaie și nedorită. Și talpa piciorului meu
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Acasa > Poezie > Sonete > TOAMNA Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ,PLÂNGÂND... Toamna plângând cu lacrimi de frunze Din înalturi cu stropi arămii, Întreabă să știe în noi mai sunt muze De vers,sau totu-s iluzii târzii ? Toamna plângând cu lacrimă frunză Cursă din dor de val cald, Întreabă poetul: versul în spuză E ars,sau e lumină-n înalt ? Toamnă,plângând
TOAMNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362758_a_364087]
-
vechiul. Motivul obiceiului în taina sărbătorii populare Obiceiul apare ca practică a împăcării omului cu cerul și cu pământul. O dorință a lui supus muncii active zilnice a pământului, a legării acestuia de viața verde, cu cea a roadelor, a arămiului care dă speranța și belșugul, a căutării unei identități vegetative și prospere. Țăranul s-a simțit legat de pământ pentru că prin el și-a perceput căutarea identității, neaplecarea în fața vreunui semen despărțit de cuvânt. Lumea a început demult să existe
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
coroana cenușie, puternic ramificați par desprinși dintr-o poveste. Tot de aici se zăresc acoperișul și turlele Mânăstirii Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele copacilor sunt tot mai roșcate, când te apropii de mânăstire, muntele este acoperit în întregime de un covor arămiu. La un moment dat în aer frunzele se antrenează într-un joc asemenea unor fluturi de culoare roșiatică. Să fie jocul ultimelor zvâcniri de energie, al bucuriei de a mai exista încă sau al împotrivirii de a cădea pe pământul
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de soi ales,arămii, căci nimeni n-a avut timp să le culeagă , se rostogolesc de pe crengile voluptoase, că lacrimile unui crocodil. Ajunse la pământ , se zdroșesc, formând o chisălița ... Citește mai mult G A Z E L A ȘI J U N G
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de soi ales,arămii, căci nimeni n-a avut timp să le culeagă , se rostogolesc de pe crengile voluptoase, că lacrimile unui crocodil. Ajunse la pământ , se zdroșesc, formând o chisălița ... XIII. MARU-NALT DIN CURTEA MICĂ, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1189
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
e mistuit. Prin codru pașii-l poartă, Cărarea-i însă moartă. De mult n-a mai simțit Pași mici în asfințit. O frică-l înconjoară, Aleargă iute iară. Se-oprește lângă tei, El poartă-aroma ei. În jurul său- pustiu, Teiul e arămiu Prea mult timp a trecut... Prin noapte s-au pierdut. Referință Bibliografică: Prea târziu / Ionica Baicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionica Baicu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PREA TÂRZIU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354027_a_355356]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TABLOU DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din surle și trâmbițe cântă vântul, zeiței Toamnă, prin vii și livezi. Răcoarea vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă...fără să mai vii... Privesc cu dor la poza-ngălbenită. Luna-ți pictează-n joacă pupile arămii într-un amurg de toamnă prea grăbită. Vis sau aievea, rămâi, o clipă să-mi mai fii! Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze când toamna geme, pe galbene alei, cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, să
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
decât, poate, trăsăturile fiziologice ale chipului obosit de grijile cotidiene. O localitate banală din Câmpia Boianului. Și o nuntă cu tot ceea ce presupunea ea: mireasă, mire, nași, cuscrii, invitați, neamuri... Soarele de toamnă învăluie în căldura lui copleșitoare culorile frunzelor arămii sau verzi sau galbene și cuprinde în mrejele lui mulțimea de oameni participanți la ceremonia și riturile de trecere care au loc cu prilejul căsătoriei a doi tineri. Din mijlocul invitaților se distinge o tânără codană de 16 ani care
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > EMILIA ȚUȚUIANU: VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ȘI ,,NOPȚI ALBE” Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
Gimnazială Movila Miresii din județul Brăila este multă bucurie. Este ziua în care se sărbătoresc patronii spirituali ai acestei școli, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, zi căreia i se acordă solemnitatea cuvenită. Cu pași grăbiți, sub foșnetul covorului de frunze arămii, elevii movileni, mici și mari, îndrumați de profesorii lor, au oferit un program deosebit în cinstea evenimentului mult așteptat. Cuvântul de început a aparținut directorului școlii, prof. Mirela Brezuică, din care cităm: ,,Ziua școlii este un prilej de a ne
PICURI RUGINII PE-AL TOAMNEI OBRAZ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354551_a_355880]
-
rămân fără răspuns. Pe cât este ea înfrumusețată de sfintele culori plăcute ochiului - tot astfel toamna - arată și bolțile sufletului Emiliei: o interiorizare inimitabilă, o suferință de aceiași subtilitate plină de încărcătură și neliniște, sau poate de cântecul destinului. “Strâng cioburi arămii dintr-o poveste ... Când cearcănele vieții îmi ascund, Nici lacrima săpată nu mai este În orizontul ce-l credeam rotund .* Lipsită de leagănul unei iubiri, a unei inimi existentă în doririle sale, poeta trăiește frumos si adevărat vise singulare . “În
PALETĂ DE POEZII, TOAMNEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354701_a_356030]
-
de surâsuri ce înfloresc la începutul fiecărui an școlar, când elevii încarcă și însuflețesc sălile de clasă. S-au scuturat astăzi, de Ziua Școlii Țepeș Vodă, în ochii micuților școlari și preșcolari, emoții de cristal, emoții de toamnă cernute peste arămiul unei zile speciale de octombrie, ziua Sfântului Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de Mir. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Ceas aniversar la Școala Țepeș Vodă- Movila Miresii / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1029, Anul III, 25 octombrie 2013. Drepturi de
CEAS ANIVERSAR LA ŞCOALA ŢEPEŞ VODĂ- MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347183_a_348512]
-
dintre ele este iubirea. Acestei iubiri, cu multiplele sale valente, i se subordonează o multitudine de motive romantice, florale, picturale, în structuri lirice pastelate, împrumutând pe alocuri rezonante elegiace. Apar astfel: magnoliile, malinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
în: Ediția nr. 325 din 21 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În amurg Se-așterne înserarea peste lac, Lumina zilei ștearsă se destramă Iar depărtările întinse tac, Cu străluciri aprinse de aramă. Tristețe-aduc și pescăruși în zbor - Planare peste apa arămie, Lăsând tristețe și în urma lor Pe zarea mai tăcută și pustie... Dar în adânc răsună glas de clopot, Pătrunzător, de-argint și de aramă, În depărtare se aude tropot De urmărire...Totul se destramă. Sunt liniștile ce vuiesc prin vreme
ÎN AMURG de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358012_a_359341]
-
candela speranței Și-am să scriu cu via strugurilor copți, Furii vor să vină iar în miez de noapte Eu rup un chiorchine și-i hrănesc pe toți! Visul meu de vară a plecat lunatec, Am rămas în toamna frunzei arămii, Adun în panere fructele ce-s coapte Și le dau în dar celor ce sunt vii. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: A trecut / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1337, Anul IV, 29 august 2014. Drepturi de
A TRECUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358251_a_359580]
-
-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri. vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura depărtărilor. îți aud pașii sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde. marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii. sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu miere, atât de blândă și aurie este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
lacăt Ce tu trezești în mine cu a ta scânteie Când mă ucizi ca să reiau tot de la capăt FĂRĂ CUVINTE Te caut în floarea de vară Și-n lacul lucios străveziu În pajiștea verde de plaur Și-n codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus pe cer Ești vântul duios ce suspină
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
lui Sisif crezând că pasărea iubire poate renaște și din cenușă pictate ulcioare caolin veșnic însetate ca versurile pentru inimi ce s-au pârjolit și stins la primele ploi reci de toamne ce ascund cromozomii în tulpini împăturind în frunze arămii grăunții negrii ai pământului cărui altar se închină când în haine albe e înveștmântat ? o să apari din alt anotimp al căutării noastre când răsar ghiocei? încă îți mai scriu cu pană de sentiment și cerneală de suflet un alt rând
RUGURI CUCUTENI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350734_a_352063]