1,630 matches
-
strună, Un colț de rai din cerul necuprins,, Copilul meu, ești sfântă revărsare, Chiar și atunci când viața este grea, Când te privesc, în clipe de-ncercare, Primesc puterea de-a înainta, Copile drag, ești susurul de apă, Ce-mi răcorește arșița din piept, Ești vis dorit pe-al amurgirii pleoapă Și împlinire-n tot ce eu aștept, De-aceea azi, copile-ți spune mama, Cu dor arzând, cu lacrimi pe obraz, Trăiește sfânt, la ce faci, ține seama, Să te ferești
COPILUL MEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385272_a_386601]
-
voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița buzelor,însetate de săruturile tale de lemn mirosind a pudoare, o trecere dezvelită pe sanctuarul nestatorniciei nicicând... Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TRECERI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
un cârd de ciori, Scurmau de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar în cămăși cum secerau, Cum legau grâul snop cu snop, Și -apoi cum îl băteau. Prin ciur treceau boabele toate, De pleavă să se-aleagă, Și tot așa din zori în seară, o zi de vară-ntreagă! Și păscând
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
răstignești?!...(La Crucea Ta). Constantin Aurel Dragodan este Zefirul care a învăluit parfumul proaspăt al zilei, peste cronicile vechiului Zimbru. Vrerea-i se cerne-n dorul ceresc. În vârtej de spadă îngerească a încrustat în inimă altar, să-și adape arșița pătimiri la al tămăduirii Izvor. Mugurul suspinului i se desface în ochii de azur ai serii. Flautul brazilor urcă-n chemarea de bucium și-n lacrimile apelor se cumpănesc stihuri. Cântecul de foc plămădește Liturghia comuniunii. Rostuit în gând și
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
rapsodul, o, nu pe-acel cu scripca de ieftină poșârcă, ci pe solomonariul ce moartea-ți ia din cârcă”. Știa întreg regatul cum către nuntă caii vorbeau cum să-i dezlege Reginei nodul Khayi. Fu Khaya ce blestemul din chingile arșiței l-a-nnourat spre voalul de nuntă al Domniței. Adus a fost zugravul, sfânt mag dintr-o pecerskă, cel știutor legării gurii de lup în frescă și-a tot ce-i vremuire, chiar morții sub danteluri, că se-mblânzea vecia-n descântec
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
pietrei și sângele străbunilor, cu osemintele celor căzuți cu fața la neprieteni și cu gândul la Miorița. De nori- pentru că vremurile ne-au fost mai mult neprielnice. Dar nu ne-am clintit. Noi n-am avut statornicia ierbii, care se-apleacă sub arșița vântului, ci a stâncii de granit plămădită cu sufletele oamenilor acestui pământ care n-a încetat nicio clipă să existe și mai ales să trăiască ! Poporul acesta obidit de grele vremuri și dușmănoase gânduri de cotropire n-aîncetat nicio clipă să
TEZA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360251_a_361580]
-
ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Autorului A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
rând iar vrăbiuța noastră zi de zi se avânta tot mai departe să găsească de-ale gurii. Cea mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar de pușca vânătorului care nu de puține ori era gata, gata să o atingă. În cuib uita și de păsările răpitoare care dădeau târcoale puilor. Era bucuroasă că de fiecare dată își gădea puii sănătoși și în siguranță
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că se adăposteau la umbra frunzelor. Iar în zilele reci și ploioase se îngrămădeau zgribuliți în cuib. Până într-o zi când mama obosise și își pierduse răbdarea să tot vorbească cu ei și să-i trimită la muncă. Așa că
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
o prostie să zici că se fură. „Dacă ești om serios o înveți cu sufletul și nu pe furate, că nu iese nimic”, îmi spune Costel Seculin. E adevărat că e grea munca la nicovală, mai cu seamă vara pe arșiță, când toată lumea fuge la umbră, atunci covaciul fuge la căldură, acolo unde dogoarea e mai mare decât afară. Oricum lângă vatră are vreo 45 de grade „la umbră”, glumește potcovarul cu cea mai mare căutare din Banat. Chiar și la
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
fiul de numai 17 ani și bunica urmau să ia drumul nemeritatului surghiun... Ioan Todos își amintește și astăzi cu tristețe de cei peste 300 de consăteni, „să tot fi fost 110 familii din Saravale”, îmi spune, „care pe o arșiță de nedescris au format coloana celor condamnați la inexistență”, pentru că așa voia partidul, să li să piardă urma pentru totdeauna. Dar mândria și credința străbună le-au dat putere să treacă peste cele mai grele încercări din viața lor. Spre
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
știe câte trenuri o fi luat și prin câte coclauri o fi rătăcit. A ajuns la Stamora, de unde l-a adus milițianul îndărăt. Apoi a mai văzut de copil ce era atunci, cât se chinuiau părinții, în asprimea iernilor și arșița verilor din Bărăgan, la munci care le depășeau puterile, zoriți și înjurați de supraveghetorii lor, la rându-le oameni cu familii și copii. „Stau și mă gândesc”, zice Alexandru Chiu, „ce le-or fi povestit ei copiilor în serile lungi
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
cele 127 000 de case și apartamente din oraș scrisori și colete cu ștampila „Lycos Courier”, prima instituție poștală privată din țară. Poartă cochete uniforme cu sigla societății și se află la datorie, fie pe ploaie, fie pe vânt sau arșiță, de-acum nu doar în metropola bănățeană, ci și în municipiul bihorean Oradea. Doamna Ecaterina Cărbunaș, o bună cunoștință din cartierul timișorean Freidorf, cu o fiică la Constanța și alta la Reghin, mi se plângea deunăzi. Ambele telefonează des, e
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
cu blestemu-n sânge, iubiri ce sau născut mor vii, Și teatrul n-a mai tras cortina pe scena dramei în pustii, Batrână oaste omenească în trupu-i urlă-n căi batute, Și orizonturi se despart iar sila zbuciumă-n redute, E arșiță în pragul lumii, vestigii-n gânduri de prăpăd, Doar Domnul osândit de vremuri ramâne-al cerului sobor, Tot ce e scris în adevăr în scripte barzii au dat onoruri Răstălmăcirii nasc unghere spre colțul negru-al disperării, O, moarte-n cruci
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Acasa > Poezie > Cantec > RAPSODIA POEZIEI ROMÂNE - PARTEA A II-A Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un picior de plai, Pustietatea goală sub arșița de soare... Seceta a ucis orice boare de vânt. Sara pe deal buciumul sună cu jale Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară. A plecat dorul de-acasă... Voiam să pleci, voiam să și rămâi. Rămâi pe loc, acolo unde
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ALOE Călcăm deja prin frunzele uscate Și dinspre păsări triluri nu mai vin, Chiar dacă cerul este tot senin, Iar vântu-abia adie blând, nu bate. S-a scorojit și iarba sub destin, De arșiță, potecile-s crăpate, Dar, spre noroc și multă sănătate, O cupă, ție, toamnă, îți închin. Am pus în ea, cu smirnă și aloe, Miros de tei și coajă de castană, Căci vara noastră încă ne dă voie În seara sa
ALOE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384386_a_385715]
-
Scrie-mi un poem simplu de iubire, Cu salcâmi în floare și fântâni de lemn, Ciutura privirii să scape de sare, Stelele aprinse în drum să-mi așterni! Teii să-mi inunde inima de flori, Roua să trezească zilele cernite, Arșița tăcerii să treacă de nori, Ploaia din priviri să nu ne irite... Grijile mărunte să nu fure ceasul, Polenul din ganduri să ne prindă glasul, Să zidim vitralii din trăiri înalte, Cămașa brodată cu bujori să salte! Să nu dăm
POEMUL IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384480_a_385809]
-
Toate Articolele Autorului Verigă intermediară între melosul popular și folcloric mureșean, cu rădăcina adâncă și inseparabile revărsări de unde noi, întemeiate și ele pe tradiție, cântecul interpretei Marioara Mân Gheorghe este un drumeț ce-a răzbătut cale lungă din satul mureșean Arșiță, comuna Hodac, în comuna Clinceni, Ilfov. Este cert că, odată ajuns la București, acest călător cântec nu s-a spoit în aurul fals al lumii noi, ci a rămas în puritatea lui nicidecum dizolvată în atmosferă pestrița urbană, care se
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
am deșteptat din reverie și m-am întors la mormânt. Soția mă aștepta. Am pornit încet, spre ieșirea din cimitir, spre Calea Turzii. Din răcoarea blândă și binefăcătoare a copacilor care străjuiesc somnul celor plecați dintre noi, am nimerit în arșița necruțătoare a unei amiezi de vară. În mașină, atmosfera era încinsă la propriu. Cu greu instalația de climatizare a izbutit să alunge vipia ce pusese stăpânire pe habitaclu. Semnalizez, ne aruncăm în traficul care ne înghite imediat, ca un torent
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
caută-n zare Din universuri, binecuvântare În tot ce fi-voi, roșul se ascunde. Am sihăstrit, azi curg în mine purpuri! E darul sfânt din blânda-mpreunare, Când eu sunt tu, nebuna clătinare A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în naiadă. *** Legenda spune că Naiadele trăiau pe insula
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Românie’’ Nu vrem să fim conduși de fețe arogante. Trăiesc durerea când este umilită câte-o bunică Când vând-n piață ;...câteva fire de pătrunjel Iar cei ce fură sunt liberi, dau/iau mită Nu sunt bătuți ca ele de arșiță și ger. Le-au lăcrimat dorințe lovite de nevoi ș-au devorat durerea ce a săpat adânc -Ne-ați dizolvat credința ce pâlpâie în noi Redați-le speranță când aripile lor se frâng . Redați-le, redați-ne încrederea-n ziua de
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rodul iubirii Am picurat de mult grăunțele iubirii, Le-am așezat cu grijă în așternut curat, Să zămislească-n pace, după legea firii, Lăstare-n rod bogat,iubire-am presărat. Ferindu-le ades' de arșița din soare, De vântul aprig, furtuni și uneori de ploi, Rodu-a crescut bogat doar mângâiat de-o boare Și a lăsat clepsidra să curgă între noi. Dar am lăsat în rod a ochilor oglindă, Înțelepciune-n gânduri și un descânt
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
Stau la umbra mea, puțin cam lungă Și soarele-i aproape de-asfințit... Alții stau acum la „Belvedere” Și-acolo pe căldura asta-i full, Nu deranjez pe nimeni în ședere, Că-n viața asta am trudit de destul! Când arșița e peste tot în toi Fântânile au sete de izvoare, Puteți să stați oricare dintre voi Aici, la umbra mea, încăpătoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Stau la umbra mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul
STAU LA UMBRA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383909_a_385238]
-
strânși cu greu la batistă sau la ciorap - ei sunt și cei mai atinși de criză. Gesturile lor rituale sunt foarte simple, credința lor este foarte curată, nu există pentru ei nici un obstacol când stau în rând (ploaie, vânt, frig, arșiță). Oamenii politici - atenție! - sunt asimilați unor încercări pe care ți le dă Dumnezeu. Ei sunt și foarte toleranți față de ceilalți. Ca sociolog, în timpul studiilor, am jucat diferite „roluri”, stând în rând. Femeile de la țară mi-au dat busuioc, mi-au
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]