1,237 matches
-
înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în "" indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
că kuraișiții, păgâni pe atunci, scriu ""In numele lui Alah"", cum ea nu găsește anormal nici faptul că tatăl lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dacă vrem "sclavul lui Alah" - asta înseamnă Abdalah). Explicația acestui fapt este că arabii politeiști recunoșteau mai mulți zei, printre care și Alah (divinitatea masculină), care era, ca orice bărbat arab "șeful casei", adică "șeful casei de piatră" care era templul orașului. În această construcție neterminată (fără acoperiș) erau reunite toate puterile supranaturale în
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
recunoșteau mai mulți zei, printre care și Alah (divinitatea masculină), care era, ca orice bărbat arab "șeful casei", adică "șeful casei de piatră" care era templul orașului. În această construcție neterminată (fără acoperiș) erau reunite toate puterile supranaturale în care arabii credeau pe atunci. Rocile, în general, erau considerate ca fiind lăcașuri ale zeilor. Asta e semnificația cuvântului "bayt ilah" în araba, sau "beth el" în ebraică. Ritualul pe locul acestor așezări de piatră sau pur și simplu pietre, era rotirea
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
era un dus-întors între două roci sacre, așa cum era cazul cu rocile Safa, în sud-est, și Marwa, în nord. Natura pietroasă a Arabiei explică acest cult al pietrelor, cum este și piatra neagră încastrată în colțul Kaabei, la sud-estul edificiului. Arabii credeau însa nu numai că pietrele, ci și arborii conțin sacrul; un tufiș de palmieri (nakhla) servea de exemplu ca rezidență "Doamnei", divinității feminine ("raba") venerată de locuitorii Meccăi, care mai era numită și Al-'Uza ("Prea-Puternica"); aceștia îi cereau
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Vopiscus (din Siracuza)" - și-au dedicat biografiile lui Dioclețian, Constantin și diverse persoane private, deci scriau foarte probabil la începutul secolului al IV-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia lui Valerian, cu exepția sfârșitului acesteia, lipsește din toate manuscrisele și s-a emis ipoteza că biografiile lui Nerva și Traian s-ar fi pierdut de la începutul lucrării, care ar fi o continuare directă
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
izolat în partea de nord a Văii Hula din Galileea Superioară. În acea zonă care se afla la granița dintre trupele britanice din Palestina, cele franceze din Liban și cele franceze din Siria, mișunau bande de soldați, aventurieri și jefuitori. Arabii au crezut că unele trupe de tâlhari francezi și-au găsit refugiu alături de evrei și au cerut permisiunea să caute prin clădirile din localitate. Evreii au încercat să-și păstreze neutralitatea în haosul care era atunci, adăpostind ocazional atât pe
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
clădirile din localitate. Evreii au încercat să-și păstreze neutralitatea în haosul care era atunci, adăpostind ocazional atât pe arabi, cât și pe francezi. În acea zi nu se aflau însă soldați francezi, iar evreii și-au dat acordul pentru ca arabii să caute. Unul dintre fermieri a tras un foc în aer, acesta fiind un semnal pentru a cere întăriri din localitatea apropiată Kfar Giladi, de unde au venit zece oameni conduși de Trumpeldor, cărora li se încredințase de către Hashomer Hatzair, datorită
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
care s-au dovedit a fi loiali statului Israel ar urma să li se permită să rămână în Israel. La data de 30 mai 2004, prim-ministrul Ariel Sharon a criticat propunerea lui Liberman, declarând că ""Noi îi considerăm pe arabii israelieni ca parte a statului Israel"". La data de 4 iunie 2004, pe măsură ce disputa a devenit din ce în ce mai intensă, Sharon l-a demis pe Liberman din funcția de membru al guvernului . Liberman este liderul Partidului Israel Beytenu ("Casa noastră Israel"), un
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
al guvernului . Liberman este liderul Partidului Israel Beytenu ("Casa noastră Israel"), un partid format în majoritate din imigranți din țările fostei Uniuni Sovietice, atrăgând și foști votanți ai Partidului Likud și câțiva druzi israelieni. Susținătorii lui Liberman au cerut ca arabii care doresc să rămână cetățeni israelieni să treacă printr-o serie de teste de loialitate față de statul Israel . Crescându-și popularitatea și având și aportul specialistului în relații publice american, Arthur Finkelstein, la campania lui electorală, Partidul Israel Beytenu a
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
fie executați. Liberman i-a comparat pe acești politicieni cu susținătorii politicii naziste din cel de-al doilea război mondial, dintre care unii au fost condamnați la moarte și spânzurați la procesul de la Nürnberg. I s-a atribuit afirmația că arabii israelieni ar trebui ""să-și facă bagajele și să se ducă dracului"" . În octombrie 2006, Liberman și prim-ministrul israelian Ehud Olmert au semnat un acord de coaliție. Ca urmare a acestui acord, Liberman a devenit viceprim-ministru și ministru al
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
acesta nu a ezitat să critice atât politica israeliană cât și pe cea palestiniană. Cu toate acestea, Darwish a considerat întotdeauna că pacea poate fi instituită, afirmând: "Sunt răbdător și aștept ca în conștiința israelienilor să se producă o revoluție. Arabii sunt pregătiți să accepte Israelul cu tot cu armele sale nucleare - tot ce trebuie să facă este să își deschidă porțile fortăreței și să facă pace." În 1988, unul dintre poemele sale, "Trecători printre cuvintele trecătoare", a fost citit în Knesset, Darwish
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
ca la o parte a "lumii turce". Alții sunt îngrijorați că aceasta este un rezultat și un exemplu al "pan-turcismului", creat să încurajeze dorințele hegemonice sau chiar imperiale ale Turciei moderne. Susținătorii acestui termen arată că, în același fel, arabii cred despre ei că fac parte dintr-o mai mare "lume arabă". Este de asemenea spus că încurajarea acestor afinități lingvistice poate fi utilizată ca un vector pentru dezvoltarea regională și mărirea securității în zonă. Oponenții indică naționalismul și trecutul
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
în porturile Egiptului și Siriei. Cu ajutorul flotei construite Muʿăwiya a cucerit atât Rodosului cât și Ciprul. Acestea au dus la Bătălia Cartagelor în anul 655 dintre Imperiul Bizantin și Muʿăwiya din care Imperiul Bizantin a iesit înfrânt și de acum arabii au avut acces la Marea Mediterana. Și în această bătălie numărul vaselor din flotă lui Muʿăwiya a fost cu mult în defavoarea celor române, mai exact 200 de vase împotriva a aproape 1000 de vase române. Acestei bătălii i-a urmat un
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
Brahmasphutasiddhanta". Mai târziu, matematicienii arabi și musulmani au dezvoltat metode algebrice mult mai sofisticate. Astfel dacă Diofantus și babilonienii inventau metode ad-hoc pentru fiecare problemă, Al-Horezmi a fost primul care a rezolvat ecuațiile prin metode generale. Cuvântul "algebră" provine din arabul ""al-jabr , الجبر"" din titlul cărții "al-Kităb al-mu ta ar fī isăb al-ğabr wa-l-muqăbala , الكتاب المختصر في حساب الجبر والمقابلة", "Cartea rezumatului privind calculul prin transpoziție și reducere", scrisă de Al-Horezmi. Alți autori în consideră pe Diofant ca fiind părintele algebrei
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
arabilor (persani, africani, turci, kurzi, etc) convertiți la islam. Influxul remarcabil al acestora a creat o mare dificultate legată de incorporarea lor în societatea tribală arabă. Soluția a fost atunci dată de un contract de tutoriat ("wala"'), prin care ne-arabii primeau un tutore arab ("wali"). M"awlâ (Arabă:" مولی) este un termen derivat care arată proximitate, mijlocire, a avea putere asupra ceva. Istorc, cuvantul "mawla" a fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
în domeniul aprovizionării cu apă. În decembrie 2003 Amnon Lipkin Șahak s-a numărat printre personalitățile israeliene de stânga care au semnat la Geneva împreună cu o delegație de personalități palestinene, un model neoficial de acord de compromis între Israel și arabii palestineni. Inițiativa , cunoscută ca „Inițiativa Geneva”, și care nu avut urmări până astăzi, a fost încurajată de către guvernul elvețian și de fostul președinte american Jimmy Carter. În august 2006 Amnon Lipkin Șahak (Shahak) a fost numit de ministrul apărării de
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
adăugat ministrul transiordanian, SUA au recunoscut statul evreiesc imediat, deși existau încă anumite probleme legale. Abdullah a explicat Consiliului de Securitate motivele intrării forțelor sale armate în Palestina spunând „noi suntem obligați să intrăm în Palestina să-i apărăm pe arabii neînarmați împotriva masacrelor similare celui de la Deir Yasin." După ocuparea Cisiordaniei în timpul războiului din 1948 -1949 cu Israelul, Abdullah și-a luat titlul de Rege al Iordaniei și a schimbat numele țării în Regatul Hashemit al Iordaniei în aprilie 1949
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
moderata Transiordanie, extinzând recunoașterea celor două state în mod simultan. În opinia președintelui american, cele două state ar fi fost legate inevitabil ca două state surori emergente: unul dintre ele servea ca refugiu pentru evrei, iar cealaltă urma să absoarbă arabii palestinieni strămutați de colonizarea evreiască. În plus, președintele Truman era informat cu privire al înțelegerea dintre liderii Agenției evreiești și regele Abdullah I al Iordaniei, În 1978, Departamentul de Stat la SUA a publicat memorandumul conversației din 5 iunie 1950
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
(în arabă "العرب المسيحيين ") sunt arabii de religie creștină, cel mai adesea locuitori ai lumii arabe, cu toate că există și o numeroasă diasporă. Ei sunt urmașii anticelor triburi arabe creștine și a celor creștinate. Mulți dintre creștinii arabi actuali sunt descendenții triburilor arabe creștine preislamice, și anume
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
Ultimul rege Lahmid, Al-Numan al III-lea, un vasal al Sasanizilor, în secolul al VI-lea, de asemenea, s-a convertit la creștinism (la o sectă nestoriană). Creștinii arabi au jucat un rol important în al-Nahda (renașterea arabă), și pentru că arabii creștini formau clasele superioare și burgheze educate, ei au avut un impact semnificativ în politică, afaceri și cultură, dealtfel și cele mai importante figuri ale mișcării al-Nahda au fost arabi creștini. Astăzi, creștinii arabi joacă un rol important în lumea
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
își reia viața de plăcere. (Burton comentează în nota de subsol: „Această poveste este inspirată în mod evident de la evadarea lui Aristomene din Messinia din groapa în care fusese aruncat, o vulpe fiind ghidul său. Într-o zi, mai devreme, arabii au fost elevi dornici de literatură greacă...”) În mod similar, prima jumătate a călătoriei seamănă cu episodul Circe din Odiseea, unde oamenii lui Ulise sunt hrăniți cu un fruct magic care le privează de simțuri. „Când am stat o vreme
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent este Egiptul unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, o dată cu cucerirea țării de către arabii musulmani. Moscheile clădite în Sicilia și Spania și-au păstrat un stil original arab sau maur, neîmprumutând elemente arhitecturale specifice zonei. În vestul Chinei, în Turkestanul chinez sau Uiguria, moscheile seamănă mai mult cu cele arabe, dar pe măsură ce se înaintează
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
printre care: fenicieni, cartaginezi, romani, vandali, bizantini, iar mai apoi arabii umayyazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. Primul stat arab independent a luat naștere pri 788 sub conducerea lui Idris I .care scoate țara de sub dominația Califatului arab, astfel, creându-se din acest moment un stat independent sau cu o autonomie sporită pe aproape
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
masive de filosofie elină. Astfel încât Ħiğăzul, Yamăma, podișul Nağd și tot restul regatului kindit ar putea fi într-adevăr socotite nuclee de iradiere a spiritului semit. Chiar și termenul ’"arab ", care denumește în primul rând beduinii nomazi și abia apoi arabii în general, este un cuvânt de origine semită, folosit pentru a desemna, folosit pentru a desemna orice origine aridă, pustie. Inițial, cuvintele "arab" și "deșert" au fost sinonime.”„ Dacă din punct de vedere etnic arabii alcătuiesc o stirpe foarte veche
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
beduinii nomazi și abia apoi arabii în general, este un cuvânt de origine semită, folosit pentru a desemna, folosit pentru a desemna orice origine aridă, pustie. Inițial, cuvintele "arab" și "deșert" au fost sinonime.”„ Dacă din punct de vedere etnic arabii alcătuiesc o stirpe foarte veche, din punct de vedere cultural ei au intrat târziu în istorie. Tradiția orală a nomazilor a făcut ca știrile despre viața lor să apară ca urmare a întâlnirii unor popoare sedentare, cărora scrierea le era
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]