2,792 matches
-
de analiză critică sau referință bibliografică, nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau difuzată, în nici o formă și prin nici un fel de mijloace mecanice, electrice, fotocopiere, înregistrare sau în orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
examenul, la ei mediile se rotunjeau cu plus: 4 era 6, 6 era 8, 8 niciodată 10. Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe pe toți. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, nimic nu sunt, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător..." Frate, mergi matale în chilie și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și pe ea, și pe dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se poată Înțelege Între ei. Blestema mai ales Femeia, că, dacă În locul ei ar fi fost, tot așa, sclipitor și de aramă, dar Încă mai Înalt, un bărbat, nu s-ar fi ținut nenorocul de ei. Că lucru știut este că, atunci cînd pășești pentru Întîia oară Într-un loc necunoscut, bine-i să-ți iasă Înainte un om, nu o muiere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ani... Nu numai În vis, ci și cînd mă gîndesc la tine am, fără să vreau, aceeași reprezentare. E instantanee. — Părul meu, parcă ți-am explicat, nu mai bate-n galben ca-n fotografiile din copilărie, acum e ca de aramă. Iar buzele, știi bine, le am date cu ruj. Mă visezi cumva ca pe o fetiță rujată? Se alinta. Nu o visam de prea multă vreme, ci doar din noiembrie Încoace. După Întîlnirea noastră neașteptată de la Baia Mare, trecuse prin niște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
conversație spumoasă între Satana și Iad, întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. și cum a intrat Împăratul slavei, cu înfățișare omenească, tot întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce va să fie”: un munte de fier, altul de aramă, altul de argint, de aur, de metal ușor de topit, de plumb. Toți acești munți vor deveni mai moi „decât ceara” în prezența Fiului Omului. Modelul, ușor de recunoscut în spatele viziunilor „apocaliptice” din Cartea lui Enoh, îl constituie episodul potopului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un bărbat înveșmântat în baddin, și coapsele îi șerauț încinse cu aur de Ofaz, trupul îi șeraț ca de tharsis, și chipul, precum vederea fulgerului, ochii lui, ca niște făclii de foc, și brațele și picioarele lui erau ca vederea aramei sclipitoare, și glasul cuvintelor lui, ca glasul mulțimii. În Apocalipsa lui Ioan nu există decât viziuni extatice. Vizionarul este răpit în duh („Am fost în duh în zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învinși de patimile trupești. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai prețioase. și pe lângă aceste pietre fermecate, ei le-au transmis și cunoștințele potrivite pentru fiecare lucru, i-au inițiat pe oameni în magie și i-au învățat astronomia, precum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâinile - așa, ca din Întâmplare, peste desen - și urmărește-i mimica” - a Întins coarda gândul de veghe. Când sfatul a fost urmat de Gruia, o umbră de nemulțumire a trecut pe fața securistului. În cele din urmă, și-a dat arama pe față: ― Ce conține cartea din fața ta? ― Este un tratat de Anatomie, care prezintă corpul omenesc piesă cu piesă, dacă putem spune așa. ― Chiar tot ce are omul? Și chiar ce au gagicile? „Nu poți să spui <unde dai și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În vorbe gândul de veghe. Mai mult, pentru a-l scoate din pasa proastă În care se afla. „De unde poți să știi că printre profesioniști - membri ai comisiei - nu a existat și un <tovarășă? Că nu și-a dat Încă arama pe față, asta-i altă poveste. Are destulă vreme s-o facă. Așteaptă momentul potrivit. E un oportunist. Aici nu avea loc, fiindcă se afla În fața rectorului, care, din câte se știe, nu ar fi tolerat un asemenea <dezmăță”... - și-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost lungă și caldă, dar aveam prea multe de făcut, desțelenirea mergea greu și eram cu mult prea obosită pentru a putea gusta frumusețea culorilor sau a cerului. În schimb simțeam că forțele fizice îmi sporiseră, pielea căpătase culoarea aramei, mișcările nu îmi mai provocau dureri, sudoarea nu mă mai năpădea la cel mai mic efort. Chiar și gândurile îmi deveniseră parcă mai senine, mai optimiste. Fără să îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și bunătatea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la prețuri convenabile. În cazul evitării unor întâlniri nedorite cu poliția, avea posibilitatea să facă bani bunicei pe lemne și să-i dubleze apoi prin valorificarea la fier vechi a câtorva capace de canal din fontă și ceva cantități de aramă pe care le-a dosit în râpa de la Serpentine, până la o posibilă pătrundere cu căruța în târg. Și iată că prilejul s-a ivit de când cu lemnele astea uscate pentru care polițaii nu prea cer acte, că nu le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pustii lucesc în noapte. The story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât e de estetic să privești camera ca pe o operă de artă , departe de tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să dispară, toate lucrurile, deși a aranjat camera cu inspirația unui artist ( Ion Aramă "Strada Ancorei", Areta Sandu"Glonțul de porțelan"). Primea de la lucrurile din jur acel aer călduț, din fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rătăciri ale poporului evreu prezentate în Vechiul Testament: "Peste tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci când popoarele-n rătăcirea lor adorau în locul lui Dumnezeu cel adevărat idolii, făuriți din piatră sau aramă, din animale sau elementele naturii"155. El identifica prezența, ca o moștenire latină, inclusiv în diverse obiceiuri românești de Sfântul Ilie sau de Sfinții 40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și a lui Taniuz, pietatea era îmbinată cu cele mai scabrose orgii publice, ca să satisfacă senzualitatea Evreilor, după cum se vede în cartea profeților Ieremia și Ezechiel, iar zeului Moloch, i se aduceau jertfă prunci, care erau puși pe mâinile de aramă ale idolului, înroșite de foc. De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului Moloch, spunând că era vorba numai de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e plină de viață și tinerețe? Peste tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci, când popoarele-n rătăcirea lor adorau în locul lui Dumnezeu cel adevărat idolii, făuriți din piatră sau aramă, din animale sau elementele naturii. Să te desparți de singurul tău copil și să-l aduci jertfă pe brațele înroșite de foc ale acestui idol, pe care tu în ignoranța și rătăcirea ta îl socotești Însuși Dumnezeu, apoi aceasta nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înseamnă a reda integritatea materială a unei opere de artă, sau mai curând a suportului său fizic, în măsura în care acesta a suferit deteriorări. De fapt, opera de artă nu reprezintă în sine nimic material. Fragmentele ceramice ale unui mozaic, lemnul sau arama unei gravuri, pânza unui tablou, culorile care o acoperă sunt într-adevăr "lucruri" ce aparțin lumii care ne înconjoară. Însă în experiența estetică (indiferent că vorbim de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente materiale nu servesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nevoie la defrișările prin foc. De la acumulatorul despre care se presupune că ar fi putut produce și stoca toată energia electrică de care ar fi avut nevoie vreodată întreaga parohie tata a tras un cablu până la o vergea ascuțită de aramă, care a fost fixată în vârful celui mai bătrân și mai înalt brad din spatele casei. Apoi nu i-a mai rămas decât să aștepte furtuna. Bufetul de la hanul din Norsjö era remarcabil. Mi-a plăcut mai ales toba tare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apărare, iar casa unde am locuit înainte de a sta cu familia mamei mele apare din noapte, ivită printr-un defect al oglinzii sau din sertarul comodei în care rufăria noastră se amestecă laolaltă cu cuiburi de molii și clanțe de aramă, de când în urmă cu câteva luni mi-ai poruncit Vino iar eu m-am și prezentat, cu umbrela și două valize uzate, în acest mic apartament din Quinta do Jacinto, în Alcântara, ca să explic că da, că sunt cu treizeci
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
care se împotriveau vântului de nord, de panourile cu sfinți din capela mortuară, și de o crăpătură dintre cărămizi pe unde intra marea de iarnă și se zăreau coșurile din Ericeira aruncându-se tumultuoase în apă. Vedeam un Iisus de aramă atârnat de cruce ca o picătură de marginea robinetului, resturi de veșminte ale sfinților căzând de pe ornamentele cioplite, o mierlă care se odihnea de ploaie pe o grindă, agenții poliției secrete pe o banchetă uzată, și un paracliser clipind spre
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
lui, luând cunoștință cum se prăbușește admirabila noastră creștere economică, cum se frânge spectaculosul salt al PIB-ului național, cum își trage sufletul mai întâi la jumătate din ce-a fost, apoi la sfert, pentru ca mai încolo să-și dea arama pe față și să se transforme în recesiune, am ieșit pe treptele casei, cuprins de aceeași neagră bănuială. Operând cu cifre și mulțimi matematice, am decis că o opțiune se impune. Vărul meu părăsise casa turtită, cale pe care nu
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
Severin, excelență. Nu e chiar Alteță Serenissimă, dar totuși. Curaj, ce naiba! M-aș mulțumi și cu un post de secretar de stat, am oftat cu spectrul crizei suflându-mi în față, chiar cu unul de subsecretar. Consilier cu plăcuță de aramă pe ușă. într-o încăpere cu un singur birou. Și cu termopane. În nici un caz, veni răspunsul șuierător. înțelesei că începe să se enerveze.
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
să citească ceva de acolo", a spus cântărețul. Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine, într-adevăr, din 1 Corinteni, Capitolul 13: 1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. 2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Și
Connect-R vrea ca puștii să caute definiția dragostei în Biblie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72344_a_73669]