5,570 matches
-
12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie ale tuturor motoarelor Renault aflate În fabricație. În transă, Isabella a continuat prin a enumera, fără să se Încurce măcar o dată, elementele componente ale unui tanc Sherman, compoziția chimică a benzinei folosite În Formula 1 și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bombastică a publicisticii. Din nou, exact ca acum patruzeci de ani, se trasează granițe cu sârmă ghimpată între impresioniști și teoreticieni. Unii sunt numaidecât frivoli, ceilalți au o încruntare profilactică... În fapt, asemenea disocieri pe cât de ferme, pe atât de arbitrare ignoră însăși dimensiunea de complexitate a criticii literare. Chiar fără a-și atașa, la vedere, atributul totală, aceasta își ia constituenții din diferitele domenii și discipline care o pot consilia. Ea este teorie a literaturii și practică (meta)textuală, analiză
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
dacă doriți. În ceea ce mă privește, sunt de părere că fetișurile pot fi considerate povești deghizate În obiecte. — Povești deghizate În obiecte? — Da, fetișistul Încearcă un sentiment de atracție parțială. Principalul rol În drama lui sexuală Îl are un detaliu arbitrar dar privilegiat. Obiectul sexual În sine este neinteresant; de fapt, s-ar putea chiar să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de dictatură laică a încercat să-l înconjoare cu o aură mistică, Saddam n-a fost decât un șarlatan bestial și atât. Spre deosebire de duritatea ascetică a regimurilor islamist-fundamentaliste, fondate totuși pe niște principii, regimul Saddam a fost o dictatură personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un imperiu al corupției născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-am închipuit salonul plin de victime convalescente ale dezastrelor aeriene, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i ofere motive Întemeiate pentru a face dreptate, fiindcă dorea ca oamenii lui să se teamă, știind, din experiența căpătată la bordul multor vapoare, că o asemenea teamă trebuia să se bazeze mereu pe convingerea că pedepsele nu erau niciodată arbitrare. În „regatul” lui, cel ce respecta legea era În siguranță, cu excepția cazului În care nu era de acord cu legea respectivă. El, Oberlus, poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să pomenesc de destinul acelei progenituri asupra căreia doamna Nina Roth‑Swanson păstrează tăcerea, de parcă faptul că suferea de o boală congenitală ar fi putut arunca o umbră asupra lui Mendel Osipovici. N‑am deloc intenția de a dezavua estimările arbitrare ale criticilor, cu atât mai puțin exegezele amintitei Nina Roth‑Swanson - deși numai eu aș fi Îndreptățită s‑o fac - dar am totuși o nedumerire: cum a fost posibil ca doamna N.R.‑S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zi, când se Întâlnise cu Iolanda din Întâmplare, după ce timp de doi ani mișcările lor fuseseră perfect coordonate, programate, ferite de apariții bruște și plecări neașteptate. Oricum, interpretarea pe care el o dăduse expresiei „carte blanche” i se părea acum arbitrară. Ar mai putea contramanda totul printr-un alt anunț. Sau să Închidă casa și să plece aiurea. Dar nici să stai zile, săptămâni În șir lângă telefon sau primind la orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe termen mai lung. Ideea abonamentului nu este rea, depinde ins... cum se aplic.... Are sens s... se imagineze o schem... care s... repartizeze povară facturii pentru consumator pe întregul an. Dar aceast... repartizare nu trebuie f...cut... în mod arbitrar, f...r... s... țin... cont de consumul efectiv. Este de neînțeles de ce înțelegerea cu firmele str...ine nu a fost f...cut... public... din timp. Este de v...zut cum și ce s-a negociat cu Gas de France și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
s... impoziteze veniturile cet...țenilor și firmelor din 2004 cu 16%. Eu sunt al...turi de Ministerul de Finanțe în dorința de a se evita posibilele derapaje în 2005, printr-o colectare adecvat... de venituri. Dar nu prin m...suri arbitrare, care sunt în contradicție cu noțiunea de justețe (de justiție). Și onest este s... spui c... ești obligat s... g...șesți modalit...ți de acoperire a unor g...uri estimate la buget, decat s... umbli cu subterfugii. Jurnalul Național 25
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
pagină apar noi personaje și se trece de la un plan al acțiunii la altul. În plus, relatarea este frecvent întreruptă de citate din Biblie, cu care romanul ar trebui, probabil, în intenția autorului, să intre în rezonanță. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de daimon în literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, în contextul nostru, prin „spirit” constituie, dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au învățat toate meșteșugurile, arta războiului, precum și arta împodobirii trupului. Judecata se adresează în primul rând îngerilor rebeli (LXV, 11), dar și oamenilor care s-au lăsat ademeniți de tertipurile lor. După cum vedem, structura temporală e cât se poate de arbitrară. Enoh a trăit înaintea lui Noe, dar autorul nostru scrie din perspectiva unui Enoh postdiluvian. Nimic mai firesc pentru un asemenea gen literar. Granițele temporale și spațiale se frâng, iar noi am dovedi o mare naivitate căutând o coerență logic-argumentativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din capitolele 6-11, generația următoare de profeți creștini i-a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; păcătoșii populează grotele extramundane; îngerii rebeli sunt închiși în temnițe pe vecie. Noua lume are o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însă și cu textul original ebraic”. De fapt, nu este vorba despre o confruntare, operațiune ilegitimă în cazul unor texte autonome, așa cum voi arăta mai încolo, ci despre o amestecare a textului grec și a celui ebraic, după un scenariu arbitrar. În ochii traducătorilor, utilizarea simultană a două surse pentru obținerea unei singure versiuni românești a reprezentat și reprezintă, se pare, un plus. Procedeul e interpretat ca un spor de garanție a fidelității și originarității textului propus spre degustare credincioșilor ortodocși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară a variantei mai lungi), urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa în Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se închine Lui toți fiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se sincronizeze, neputând face altceva. Acolo unde cuvintele nu sunt suficiente, și înaintea lor, oamenii au inventat simboluri. Ne uitam la ele și simțim. Putem simți infinitul. Dar invers, și simbolurile sunt exprimate, și deci limitate, iar găsirea lor este arbitrară, o coincidență. În imagini, infinitul își exprimă posibilitățile. În principiu se exprimă prin negru-nonexistența ce implică posibilitatea tuturor existențelor, prin existența nonexistenței. Dar noi, oamenii, căutam albul, intimitatea care să ne satisfacă pe noi, infiniții formulați. Negrul nu ne exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spiritualitas are o semnificație mult mai vastă decât categoria de credință înțeleasă în sens religios. Este un concept care include mistica ortodoxă și dogma bisericească, dar și unele curente esoterice sau New Age: în acest sens însă, spiritualitatea poate deveni arbitrară. De aceea mă voi opri asupra fiecăruia din elementele spirituale a căror înțelegere mi s-a limpezit pe parcursul vieții și care se regăsesc în cărțile mele, le voi supune analizei critice și voi face o sinteză. "Ce cred eu?" Vreau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reprima, rezultată în urma unei educații greșite sau chiar a unei boli nevrotice. La fel de parțială este viziunea acelor teologi care reduc la libertatea de conștiință și la judecata individuală toate problemele morale ale omului. Libertatea de conștiință nu poate fi înțeleasă arbitrar și subiectiv. Prin urmare, pentru educație, la fel ca și pentru o conduită în viață, se impune întrebarea: Cum să-mi construiesc ghidul interior ținând cont de cantitatea imensă, practic necontrolabilă, a informațiilor de pe internet? Progresul tehnologic fără precedent nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care și teologii îl folosesc în mod arbitrar. În primul rând trebuie să îl definim: termenul, în sensul originar al cuvântului, derivă din gr. myein = a închide (gura). Misterele sunt secrete, doctrine și culte despre care nu se vorbește cu cei neinițiati. Mistica este astfel acea religiozitate care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca să vadă, de partea cui este dreptatea și adevărul. Dacă e vorba să trunchiem versetele din Scriptură și să nu ținem seama de legătura între ele, de înțelesul întregului capitol, cum și de anumite reguli omiletice, apoi ajungem la interpretări arbitrare și la deducții cu totul opuse intenției autorului. Așa, de pildă, în Capitolul X v. 4 din Psalmi se spune: "Cel rău zice cu trufie: Nu pedepsește Domnul. Nu este Dumnezeu. Iată toate gândurile lui", iar în Cap. XIV v.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în evidență a unor relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]