850 matches
-
la fugă dinaintea Filistenilor, și au căzut uciși pe muntele Ghilboa. 2. Filistenii au urmărit pe Saul și pe fiii lui, și au ucis pe Ionatan, Abinadab și Malchișua, fiii lui Saul. 3. Saul a fost prins în toiul luptei; arcașii l-au ajuns și l-au rănit greu. 4. Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: "Scoate-ți sabia, și străpunge-mă, ca nu cumva acești netăiați împrejur să vină să mă străpunga și să-și bată joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să-și îndrepte săgețile spre țintă; adică, atunci când maestrul arcaș îngăduie Țintirea fără a ținti. Aș prefera, totuși, să-i las pe arcașii Zen și înseși crezurile Zen în afara acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să-și îndrepte săgețile spre țintă; adică, atunci când maestrul arcaș îngăduie Țintirea fără a ținti. Aș prefera, totuși, să-i las pe arcașii Zen și înseși crezurile Zen în afara acestei disertații miniaturale - în parte pentru că Zen devine rapid un cuvânt indecent, sectarist, pentru o ureche discriminatorie, ceea ce e în bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să-și îndrepte săgețile spre țintă; adică, atunci când maestrul arcaș îngăduie Țintirea fără a ținti. Aș prefera, totuși, să-i las pe arcașii Zen și înseși crezurile Zen în afara acestei disertații miniaturale - în parte pentru că Zen devine rapid un cuvânt indecent, sectarist, pentru o ureche discriminatorie, ceea ce e în bună măsură, deși superficial - justificat. (Spun „superficial“pentru că purul Zen o să supraviețuiască apărătorilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aurit. Oare e nevoie să adaug -și, cred că la ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un adept Zen. (Ar fi oare deplasat să arăt că rădăcinile lui Seymour și ale mele în filozofia orientală - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un adept Zen. (Ar fi oare deplasat să arăt că rădăcinile lui Seymour și ale mele în filozofia orientală - dacă pot să le numesc, cu șovăială, „rădăcini“-au fost, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de urs care îi acoperea armura până la pulpe și care nu putea fi străpunsă de săgețile arcașilor barbari, dar îi îngreuia mult mișcările. Luptase alături de Antonius, mai întâi în Gallia, apoi în Hispania Tarraconensis, și participase la misiuni mult mai primejdioase decât o operațiune de aprovizionare. — Chiar dacă mergem să culegem câțiva napi, mâna aceea de argint trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa de la Suceava acum 500 de ani. Când îl cântam, simțeam trăind acele vremuri de mărire și de glorie românească, ne afundam în cinci sute de ani de istorie și trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldați și arcași ai lui Ștefan și însuși cu el. „Ca un glob de aur”, cântecul lui Mihai Viteazul, cântecul lui Avram Iancu „Să sune iarăși goarna”, cântecul Școlii Militare de Infanterie de la 1917, „Sculați, români”, compus de Iustin Iliescu și de Istrati
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
azi-dimineață, dar nu cred că s-a Încălzit cu totul. Vine iarna mai repede. - Căpitane... interveni Pietro. - Nici o schimbare, spuse Oană. Granițele s-au Închis. Din noaptea aceasta, oricine trece În Moldova pe drumuri lăturalnice e ucis pe loc de arcași. Celelalte porunci le veți primi mâine. Până atunci, odihniți-vă. Trâmbițele sunară din nou. Alexandru privi Întrebător. - La miezul nopții comandanții corpurilor de oaste sunt chemați la măria sa. De mâine, curtea de la Suceava Începe să se mute la Vaslui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Achingiii sunt grupați la punctele de sud, În apropierea Chiliei, și În cele din sud-vest, În zona Buzăului. Unități de cavalerie ale lui Laiotă Basarab au fost trimise În recunoaștere la Oituz, dar s-au retras din fața baricadelor controlate de arcașii noștri, spuse curierul trimis În zori de comisul Toader. Voievodul urmărea pe hartă avansarea avangărzilor imperiale. În față se aflau, ca de obicei, trupele de elită ale achingiilor și beșliilor, călăreți sălbatici, aruncați la atac pentru a jefui teritoriile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am Înțeles, spuse curierul domnesc, plecând să transmită poruncile. -Comisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă călăreții comisului Groza și trecu la Încercuirea voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul Cuceritorilor, se formase o linie de arcași care scoseseră săgețile și ochiseră spre căpitan. Și abia atunci Alexandru descoperise că tatăl său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prins Între aripile atacului moldovean nu mai respecta ordinul. Mișcarea, acolo, devenea haotică. Era vorba doar de supraviețuire. În fața lui Alexandru, Însă, se desfășura unul din episoadele cele mai spectaculoase ale confruntării. Flancul drept al Apărătorilor formase o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n loc... nu câștigă nici unul că fugi mongolul... -... din trei În trei ceasuri... se auzi, slab, vocea curierului. - Ce-o fi zicând? se Întrebă moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare parte din Înălțimi. Apoi, peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșiră În față zece războinici, care primiră pesemne porunca de a avansa spre armata care se vedea la mai bine de două mii de pași. Dar nici unul nu apucă să mai facă vreo mișcare. La semnalul lui Oan-san, cei douăzeci și cinci de arcași lansară săgețile. Atacul provocă panică, dar bandiții nu păreau să se retragă atât de ușor. Ceva Îi nedumerea În legătură cu armata din fața lor. Era prea fixă. Căpetenia ieși În fața oamenilor săi și strigă: - Un luptător al nostru contra unuia de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de jaf. Îmi pare rău, Oan-san, dar asta nu e lupta ta. Călugărul descălecă și coborî Încet dealul. Oan-san rămase În Întunericul pădurii, urmărind cu atenție ce se petrece. Înainte ca Liu Huang să ajungă În fața agresorilor, tânărul făcu semn arcașilor să se adune În jurul lui. Își dădu seama că nu mai are traducător, dar Încercă să se exprime cât mai clar prin gesturi. Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi numără pe degete. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi numără pe degete. Erau opt. Apoi Îl arătă pe călugăr, care se oprise, calm, În fața lui Jian Shi. Apoi arătă săgețile, care trebuiau Îndreptate spre cei opt. Arcașii Înțeleseră și se răspândiră În locurile din care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ci făcuse direct o săritură și se rotise În aer. Deși nu avea nici o armă, Îl doborâse pe șeful bandiților de două ori Într-o singură secundă. La doar douăzeci de pași depărtare, Oan-san urmărea calm desfășurarea luptei. Cei opt arcași ai lui Jian Shi se apropiară, pregătindu-se să tragă. Dar, În spatele lor, un ușor murmur arăta uimirea războinicilor. Jian Shi se ridică din nou, ușor amețit. Locul În care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]