2,333 matches
-
lor: Engelhard, Bódog Artúr, Igor Gherasimov, doctorul Egon și Iosif și Fratele său. Precum și tânărul pictor Baár Andor, care era prezent cu totul altfel. Serata era la negustorul de vechituri. Numai Amália îi spunea așa, pentru că avea o dugheană sub arcadele din Piața Moartă, unde uneori vindea și cumpăra antichități. Iar pe Fratele său nici toată apa din lac n-ar fi putut să-l spele de lângă Iosif. Iar pe deasupra se părea că nici nu voia să se spele de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era vorba de ceva emoțional. A tras de gulerul cămășii ca și cum era prea strâmt pentru gâtul lui, cu un gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și Îndemînare, deși abia de-o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă zoream sub aversă către Plaza Real, nu-mi puteam smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
centrul străduței și pătrundea ca o procesiune funebră În inima Ravalului. Am recunoscut vechea poartă din lemn și fațada barocă la care mă condusese tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
totul aparte, jumătate detectiv, jumătate poet, care să ceară puțin și pe care să nu-l sperie misiunile imposibile. Cred că am găsit candidatul potrivit, am zis eu. L-am găsit pe Fermín Romero de Torres În locul său obișnuit, sub arcadele de pe strada Fernando. Cerșetorul tocmai reconstituia prima pagină din Foaia de luni pornind de la niște fragmente recuperate dintr-un coș de hîrtii. Ilustrația zilei era despre lucrările publice și dezvoltare. — Fir-ar să fie! Altă belea? l-am auzit exclamînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria ceea ce ar fi putut să fie un Înger sau o reptilă Încolăcită pe o cruce. Se ghiceau schițe ale unei vile cu aspect extravagant, garnistă cu turnuri mari și cu arcade ca de catedrală. Linia desenului vădea siguranță și un anume instinct. TÎnărul Carax dovedea Însușirile unui desenator talentat, Însă toate imaginile rămăseseră la stadiul de schiță. Tocmai mă pregăteam să pun la loc ultimul caiet fără a-l cerceta, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o parte. Dante, trăgându-și calul de hățuri, trecu Încet pe sub arcada joasă. Încerca să vadă fețele străjerilor, pentru a și-i aminti pe fiecare, blestemându-i cu jumătate de gură. Chiar În acel moment, din spatele său se ridică un cântec În depărtare, un soi de psalmodiere cu vorbe nedeslușite. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care se zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp: proiecte, case, alerg, caut structuristul, merg la o firmă de construcții... draga mea, nu-mi văd capul. Știi, astăzi, în România, toți vor case cu termopan (pe fundal, melodia Termopane, termopane, imagini video cu construcții kitsch), cu șarpantă, cu arcade, li se pare lor că arcadele sunt un semn al bunăstării, vine clientul cu o revistuță din astea cu grădinițe, căsuțe, hop și el, Măria Sa, Clientul cu Bani. Toți ăștia vor case cu mansardă, cu gresie din Italia, vor pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
merg la o firmă de construcții... draga mea, nu-mi văd capul. Știi, astăzi, în România, toți vor case cu termopan (pe fundal, melodia Termopane, termopane, imagini video cu construcții kitsch), cu șarpantă, cu arcade, li se pare lor că arcadele sunt un semn al bunăstării, vine clientul cu o revistuță din astea cu grădinițe, căsuțe, hop și el, Măria Sa, Clientul cu Bani. Toți ăștia vor case cu mansardă, cu gresie din Italia, vor pardoseală din granit, garaje, altul vrea coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu-se În noapte, intrând și ieșind din urzeala razelor de lună, se auzea un cântec, un cântec care conținea multă tristețe, unul plin de regrete infinite pentru scurgerea rapidă a vieții. Amory și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios cu ultimii unsprezece cenți și, cântând, se preumblaseră printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-o carte că mahalalele din Bombay se Întindeau În jurul unui templu și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-ului lui Heydrich, Serviciul de Siguranță a Statului, aflat la nr. 102 pe Wilhelmstrasse, părea destul de inofensiv pe dinafară. Elegant, chiar. La fiecare dintre capetele unui șir de coloane ionice se găsea câte o lojă cu două etaje și o arcadă care ducea spre curtea din spate. O perdea de copaci îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială. Am intrat cu mașina pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]