882 matches
-
și trupul fremătând și simțea că nu contează cât de mult ar fi, tot nu ar fi îndeajuns. Apoi totul se risipi Se trezi brusc. Soția lui citea. Lumină discretă a veiozei îi contura profilul frumos și buzele și se arcuiră într-un surâs. "Dormi... ai visat ceva urât..." Se întoarse spre ea... îi închise cartea și-i scoase ochelarii. Nu se opri atunci când ea îi spuse că este deja prea târziu. O cuprinse în brațe și începu să o sărute
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
însul - împreună cu Trakl și concomitent cu el -, pe promotorul întregii lirici expresioniste mondiale” (Edgar Papu ); 4. „ ... este tot ce s-a gândit mai profund despre Bacovia în deceniul al cincilea fără continuatori pe măsură”; „meritul capital al autoarei e că arcuiește peste timp preexistențialismul creației kirkegaardiene cu acela al modernilor, Bacovia devenind o excepțională punte de trecere” ( Theodor Codreanu ) etc. Frapată de originalitatea ideilor și stilul cuceritor al Svetlanei Paleologu Matta, Lucia Olaru Nenati pune accent și pe viziunea „tinerei doctorese
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
cioporul de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc mișcări grăbite un sărut tăcut îți așez pe buze ochii noștri mărturisesc trăiri profunde nu ne mai luăm privirile îmbrăcate în emoții aurite un dans ușor se înfiripă trupurile noastre se arcuiesc unite între sărutări și șoapte mult dorite s-au încălzit și norii albi ce deasupra noastră ne-au vegheat clipele de iubire ca într-un sărut ei s-au atins lăsând peste noi câteva picături de jurăminte... apoi și curcubeul
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
temnița tricoului amețitor de alb care îi învelea cu delicatețe. Picioare lungi, interminabil de lungi, desăvârșeau tabloul unui zâmbet care oricând ar fi îngenuncheat lumea, înaintea ei. Un tremur abia sesizabil îi însoțea mâinile lungi, mlădioase, cu degete slabe, însă arcuite într-un sublim de frumusețe feminină. Încerca să îl ascundă jucându-se într-un fular de satin care îi îmbrățișa ca într-un sărut gâtul fraged. --Bine, bine. Hai să luăm lucrurile pe rând ești de acord spuse ea cu
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului dealul acela Dealul acela, urcat de-atâtea ori de picioare desculțe, de tălpile crăpate de lutul amintirilor, rămâne semeț peste catapetesmele lumii ca o pavăza a inocenței din noi. Dincolo de el se arcuiesc mereu văile plângerii și-ale disperărilor noastre, colbul murdar al vorbelor prigonite de noi, în care diavolii roșii ai urii își plimbă țanțoș urletele. Numai dealul urcat în nopțile cu povești despre zâne și zmei rămâne reduta ce nimeni n-
DEALUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354835_a_356164]
-
m-am înfierbântat de tot, sadicule! S-au aruncat pe pat și s-au tăvălit în hohote de râs, îmbrățișându-se, sărutându-se și ajutându-se reciproc să-și dezbrace puținele haine ce le mai purtau. Trupurile lor tinere se arcuiau și se destindeau într-o armonie desăvârșită, netulburate de lămpile ce rămăseseră în funcțiune și făceau să strălucească pe piele broboane de sudoare fierbinte ce se alergau din ce în ce mai repede. Când finalizarea s-a realizat simultan, Gabi se găsea deasupra, triumfătoare
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
privirea ta celestă ai făcut să fii iubită, soțul tău cu ochi albaștri ți-a răspuns „Fii fericită!” Ochii tăi sunt ca safirul ori albaștri ca topazul, doi iriși frumoși, albaștri, zorele - să uiți necazul. S-au desprins din curcubee arcuite după ploaie și-s umbriți sub dese gene de a Soarelui văpaie. Ochii tăi spun adevărul, mi-e deajuns să te privesc, draga mea, esti minunată, trandafiri îți dăruiesc!. Ai descins dintr-o poveste de dragoste împlinită, ești lumina vieții
OCHII TĂI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355528_a_356857]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Și trupul mi-am înfășurat în așteptări în frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat ... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute și flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356822_a_358151]
-
recrea. Pînzele lui sînt inundate de păduri luxuriante și de flori fantastice, iar Yadwigha este pictată cu o grație desăvîrșită, culcată pe o canapea într-o pădure tropicală, iar trupul ei nud este șlefuit cu migala privirii, care i-a arcuit ca în vis șoldurile, coapsele, umerii, pîntecul și sexul, în mijlocul tabloului un negru cîntă la un instrument ce ar semăna cu un clarinet, cîțiva lei se strecoară prin iarbă, păsările cîntă pe ramuri, fructele sînt roșii, bleo sau lila și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
unui regizor căruia nu-i mai ajunsese pelicula și trăgea de ce-i rămăsese încălecând secvențele într-un grotesc asumat. Prunii din bătătură parcă înfloriră a tinerețe netrăită degeaba. Rămăsei între linii, ca un semn de mirare, până ce începui a mă arcui ca o seceră, deși nu venise timpul întrebărilor!" Nu poate să nu-l atingă pe cititor frumusețea și curățenia valorilor morale moștenite din bătrâni, dragostea autorului pentru pământul țării sale, dorinta lui de a trăi în spiritul, obiceiurile și tradițiile
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
întâlnit așa făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ducă mâna pe părul ei bogat, ușor buclat, ce‑i cădea în valuri pe umerii rotunzi. Uneori încercau să o sărute pe obraji ori pe gură. Atunci Iuliana se supăra. Ochii i se umpleau de scântei sub sprâncenele ce se arcuiau acu �za �tor și le vorbea scurt, fără a ridica tonul, dar hotărât, privindu‑i în ochi pe cei în cauză: - De ce faceți asta? Credeți că deveniți mai importanți în felul acesta? Haideți să ne respectăm un pic. Nu suport
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
peste trunchiul tău tânăr. Cu înfiorare răspundeai degetelor mele mângâindu-ți mătasea Și buzele mele lunecau tot mai departe.... tot mai departe ... Cu gândul am frământat marmora albă iar ea a devenit vioara ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii arcuit într-un cântec Acum sufletul meu paște dorurile Care zburdă în colțul acela de lună. Leonid IACOB Referință Bibliografică: vis de seară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
VIS DE SEARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346238_a_347567]
-
Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ascult cum freamătă stejarii Sub verde crud, amețitor, Vag, cerul se încrunt-a ploaie, Noi doi ne sărutăm pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se arcuiesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Lin, transcendând furtuni sau soare, Din viitor înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții, Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc lumină Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
deschise cu ură De durere scuipau oamenii în stradă. Automobilele înghițeau pe nemestecate bulevarde, Parcurile îngălbeniseră de emoție, O frunză căzută pe mână mă arde, Toamna își trimitea prima scrisoare, promoție... Înconjurat cu o aură de înfrigurare Îți simțeam trupul arcuit peste mine Și pulpele dezgolite în aștepare Conturau imaginea speranței ce vine... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Drumul spre Fata Morgana / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
DRUMUL SPRE FATA MORGANA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356239_a_357568]
-
mister cu fața cea mai albă, Pe care un zâmbet blând se scaldă. Înger frumos cu ochii scânteind, Reflexe de-nțelesuri multe aducând, Vestiri oculte în grai necunoscut, Ce parcă-i doar de inițiați știut... Bălaie șuvițele chipu-ți luminează, Arcuindu-se ușor năsucul ți-nobilează, Drept între frumoșii pomeți catifelați, Numai în file de poveste poți să-i cați... Vai, da e o față așa senină, luminată, Cum nicio zână pe străzi nu se arată, Ce pe mulți îi ia mirarea
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
2016 Toate Articolele Autorului E greu să fii femeie, azi Dintotdeauna a fost ! Natura a atins perfectiunea abia atunci când a creat chipul femeii. Părul lung, ochii mari înmuiați în culori diferite, un semn de nas fluturat în vânturi răslețe, buze arcuite în dorința sărutului reîncarnal, bărbia prinsă în doua puncte.Apoi sânii. Cum i- a trecut prin cap creatorului să deseneze aceaste forme ale voluptății, el știe. Acolo parcă sunt izvoarele vieții, ingredientele primei ispite ce vin înspre tine din formele
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
locotenentul strigând către Lup Katak. Hei ! Lup prietene, trimite-mi imaginile în compartimentul unu. -Am înțeles! se auzi vocea lui Lup. --Ei! Cum e? Nu-s cu dedicație? spuse locotenentul privindu-l pe Shantal Perlyn. Cele două sprâncene argintate se arcuiră și de pe chipul bărbatului dispăru aparenta jovialitate afișată la începutul conversației. -Ce scrie acolo? întrebă locotenentul prezentând imaginile dintr-o apăsare a unei taste. Se vede clar un nume ... ,, Arc Silan”. Aha! Ia te uită și aici... ,, Da-ți-vă
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FĂRĂ NICIUN CUVÂNT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Enigma spuselor de la ultima întâlnire, curcubeul vărgat arcuit peste noi ca o arcadă are în față liberă trecere spre veșnicie. Femeia vulnerabilă până-n ultima unghie descinsă ca o pisică prin odaie, cuvintele ei puse nepotrivit pe sonorități mă cheamă să văd adevărul din spasmele nopții. Am s-o
FĂRĂ NICIUN CUVÂNT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353336_a_354665]
-
scris se exercită, atinge sublimul : “ Frângere a umanului într-o capsulă de prostie să fie? Pedeapsa vine înmulțită mereu cu fiecare infinit finit, când ochii nu mai privesc zarea ci acel înapoi umbrit. Acum liniștea vrea să se aștearnă... Vioara arcuiește sunetele. Pielea mi-o simt împăturită. Revăd trupul chircit. Îl las să-și destindă celulele. Muzica lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă trupul în acoladele vieții. Tresare umbra, tresar suratele ei. Cel mai ușor
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce se numește Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, peste caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii
LA JOIE DE VIVRE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354503_a_355832]