1,723 matches
-
cele citite, nici Cezar, Alexandru, sau Scipio. Plimbîndu-ne, putem reflecta mai bine și mai judicios asupra diferitelor situații ale țării și asupra artei războiului, decît atunci cînd prepelițe, cîini de vînătoare, cerbi, o turmă de tot felul de animale și ardoarea vînătorii ne preocupă: un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune poporului: Nu așteptați nimic de la mine, vă voi plăti prost serviciile; ar însemna, astfel, să stingă ardoarea pe care orice supus o are în mod natural în slujirea suveranului său. De bună seamă că numai omul econom poate fi generos, doar cel care-și administrează prudent bunurile poate face bine celorlați. Este cunoscut exemplul lui Francisc I
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei erogenii subversive. Iar Vladimir Vladimirovici a luat În serios această dramă, ca dovadă că a Înfruntat-o nu numai În Lolita, ci și În Ada sau ardoarea. E adevărat că, În cazul meu, destituirea fizionomiei feminine mature de către cea infantilă ține de istoria personală, de inevitabila confruntare con comitentă a realului și a imaginarului În proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul ? Poate nu știuse să trezească cu adevărat femeia din ea ? Femeia fără nume îl încercuise dintr-o dată într-un cerc fierbin-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul " Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea deja șuieratul obuzelor de artilerie. Ultimele cuvinte ce mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea lor copleșitoare. El se hotărâse în sinea sa, aproape solemn, că își va găsi sau construi calea către ceea ce-și dorea el cu ardoare, adică fericirea, iar asta singur singurel - fără martori, fără ajutoare. Nu dorea alte păreri, alte sfaturi, sau să fie îndrumat de cineva sau de ceva independent de voința sa. Iar faptul de a-și păstra adânc în inimă tot preaplinul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cumva suntem noi cei care am inventat veceul și voi doar niște imitatori cu zel?" (Pentru necunoscători, precizarea se impune: toaleta japoneză clasică presupune așezarea pe vine, așa cum este obiceiul și astăzi în Turcia, de exemplu). Am fost combătută cu ardoare: "Poate că voi l-ați inventat, dar nu e deloc logic ce spui tu, să te așezi doar pe jumătatea din față a colacului, nu e deloc comod. Nu-i mai plăcut să stai cu fundul bine proptit, ca pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase. Bart o cuprinse pe Arm într-o îmbrățișare plină de tandrețe și ardoare, iar dintre buze îi scăpă fără voie un geamăt prelung care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
E lucru încâlcit cu ele... Să mai...” Dar oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de ambiguu, al ascunzișurilor ei. La cei deprinși cu gustul ficțiunii, obișnuiți și să se mintă fabulos, dedublarea, transferul de personalitate nu sunt doar mimate, ci și trăite la mare
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
plimbase cu opt sute de ani în urmă pe străzile acelea înguste, frescele lui Giotto, casa părintească, un mic oratoriu, acum, locul apoi unde compusese ,,Cântecul fratelui Soare", la Mănăstirea San Damiano. Am avut bucuria de a întâlni ceea ce dorisem cu ardoare. - Întâlnirile cu unele personalități din viața religioasă au fost, la rândul lor, niște momente de grație... - Au fost alte fericite semne pe care nu știu dacă le meritam: am avut norocul, de pildă, să-l pot vedea de aproape pe
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
sub semnul unei defecțiuni familiale. Asul apologeticii de partid avusese neșansa de-a fi fost abandonat de propria-i fiică, Elena, și de soțul acesteia, Andrei Coler, care n-au întîrziat a emigra în Occidentul tuturor relelor, pandemoniul veștejit cu ardoare de Cameleonea de-a lungul întregii sale vieți. Scena merită a fi decupată: "S-au dus la Răutu și i-au spus că el și Lena a doua zi vor depune actele de emigrare, la care Răutu le-a răspuns
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
bărbaților ieșind unul din altul, la vîrste diferite, ca dintr-o matrioșcă. Și, risipită în toți, „incurabila mea singurătate", aceea mărturisită de Sebastian în Jurnal. Pe care jocul abia o stîrnește, ca pe culpa nevindecată, și deopotrivă limanul dorit cu ardoare, ale modernității.
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
petreceau lucrurile în presa interbelică. Suplimentul publicației Realitatea evreiasc| nr. 314-315, coordonat de Geo Șerban, e consacrat de data aceasta unui fabulos fotograf, Iosif Berman (1891-1941), care a inovat partea tehnică a meseriei spre a-și exprima fidel ideile, sensibilitatea, ardoarea umanistă.? Despre Iosif Berman, Geo Bogza spunea: "Revoluția prin care Arghezi a înnoit limba literară, încărcînd-o de plasticitatea gîndirii sale, Berman a produs-o în lumea imaginilor fotografice, smulgîndu-le din anchiloza de pînă atunci și încărcîndu-le cu viață adevărată." Că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
prinse-n patru versuri sau terține. Acum însă, înfumuratul pedepsit e, De parcă-l mână torțe-șerpi, Erinii, Din deal în vale, din uscat spre mare. Aud cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n seamă ia ce-ți spun, Folosește-ți anii juni, Fii mai grabnic înțelept: Pe-al norocului cântar Rar stau talgerele drept; Trebuie să urci și iar Să cobori; câștigi, domnești - Sau să pierzi și să
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
lustru și a spus, pînă la vîrsta de 32 de ani, cam tot ce avea de spus. După aceea - tăcere sau repetare, în ton minor, a producției deja publicate. S-a consacrat doar poeziei, artei versurilor, socotită de el - cu ardoarea neofitului - arta supremă. în afară de poezie n-a scris nimic semnificativ; cele cîteva pagini de proză, cuprinse în Memorial de călătorie și în corespondența privată, ne interesează astăzi doar prin luminile pe care le aruncă, direct sau indirect, tot asupra poeziei
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
mai sigur. Și acest liman a fost literatura. "Cum nu există durere pe care literatura să n-o aline, și cum dorește să-și facă un nume, spune tot Ghislain de Diesbach în amintita monografie, Martha lucrează cu mai multă ardoare la cărțile ei... Lumea, aceea a cartierului Sainte Germain, ca și a literelor, îi va aduce succesele grație cărora va uita eșecul căsătoriei și gloria care o va răzbuna de indiferența lui George." Și poate, întrucâtva și de moartea lui
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
cu niciun chip de ce "ieșiții", "liberații", nu se mulțumesc cu ce au căpătat (!) - J3, 11; vezi și 30). A înțeles că se afla într-o situație paradoxală: în timpul comunismului, i se interzicea să revină în țară, ceea ce își dorea cu ardoare; mai apoi, lucrul a devenit realizabil, dar îi dispăruse orice imbold de a-l împlini (cât timp exista Ceaușescu - deci întoarcerea noastră era imposibilă - era posibilă, în dorință. Acum, că este posibil, nu e posibilă: nu există dorință; nu mai
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
plăcere pe care-o rănește focul și, astfel, devine mai plăcere decât plăcerea. Nu e deplin amorul când nu cunoști lucrurile pe care le poate inventa doar amorul. Caută acel strâmt atrium al cubicumului unde nu ajunge lumina, și găsește ardoarea insuportabilei, mușcătoarei înfometări de a cunoaște prin bucurie. Eu sufeream când ea-mi spunea Eu sufeream când ea-mi spunea: ŤCe treabă ai cu pantalonii, dragule?ť Victoria, împărăteasa, domnea peste obiceiurile din lumea anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie fericit, dar nu poate. Sau nu vrea? Ardoarea anunță arderea, consumarea, sfârșitul; dar acest lucru se întîmplă în logica naturală a lucrurilor. Apoi mai este ceva: a gândi prea mult înainte de a acționa. Dar tot Oliveira este bărbatul care scrie cea mai frumoasă epistolă de dragoste (a se
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
vreodată, doar că viitorul nu întârzie pentru nimeni, cu atat mai puțin pentru mine. Aș putea zice că acum un an sau doi, pe vremea asta, era altfel, pentru ca, ei bine, chiar era altfel. Aș putea zice ce doresc cu ardoare pentru liniștea mea. Aș putea zice multe, dar mă rezum la a zice că mi-e dor de tine, mi-e dor de cel care erai, de cum erai când... eram. Mă rezum la a duce dorul vechiului tău, la a
Mantea, mesaj pentru Ştefan, dar lasă și o portiță pentru împăcare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72396_a_73721]
-
Dar ar trebui să se informeze să nu ajungă în situația mea”, a spus Simona Pătruleasa la “Prețuiește viața”. Cu lacrimi în ochi, vedeta și-a amintit că atunci când vedea pe stradă femei cu copii de mână, își dorea cu ardoare să devină părinte. "Acum, când îmi amintesc, mă bucur că am reușit să trec peste toate problemele acestea, fără să intru în depresie. Când mă uit la fetița mea, Ingrid, uit de toate. Are doi ani și două luni. Este
Drama Simonei Pătruleasa. A trecut prin clipe cumplite by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71660_a_72985]