468 matches
-
boi și doudzăci de cai, iepe... Așijdere, să aibă a scuti și o pivniță aice, în târgu Iași... de toate angăriili. Osăbitu, m-am milostivitu... pentru dzece liudi (oameni), și doi vieri (lucrători la vie), și un văcariu, și doi argați... să fie în pace de... toate dările și angăriile. Așijdere, am miluit sfânta m(ă)n(ă)stire ca să aibă a lua pe tot anul din vama ce mare câte cindzăci de lei noi pre an; ca să trimită egumenul de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și la toți slujitorii carii veți îmbla...cu ce fel de slujbe aicea, în târgu în Iași și la ocolul târgului. Dămu-vă știre tuturor pentru preutul unguresc...ce iaste la biserica ungurească,...și doi dascali...și doi țârcovnici...și doi argați...Iată domnia mea m-am milostivit și i-am iertat de dajde...de toate câte și vor hi pre alții în țara domniei mele...” „ Ei? Ce părere ai? Este îngăduință și dreptate pentru oricare credință și slujitorii ei? Au ba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apetența pentru poezie autentică, i- am răspuns dorinței sale de a-i da în scris poezia: “Coșmar penitenciar” din 25 Decembrie 1949, Camera 4 Spital: “O noapte de Ajun...dar sorții undeva în iad erau jucați; mai trebuiau doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine rupeau flămândele jivine și nu puteam să le înfrunt. O mână a sărit din umăr, un lup trăgea de un picior, haitele puse pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu blonda, totul plutind deasupra Limei, În Monterrico și posibilitatea de a călători În orice clipă doreai În Europa sau de a te vindeca de neurastenie și de a umple casa de musafiri Într-o zi cînd nici indigenii, nici argații În portocaliu nu-și puteau face apariția, nici administratorul portocaliu, dar totuși albastră, nu mă putea căuta la biroul pe care mi l-am aranjat foarte frumos și unde mă simt minunat, desigur, desigur, acum ar trebui să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzu că Al Capone devine foarte serios. Întotdeauna trebuie să-ți găsești o țintă În care să tragi, spuse el grav. — Bineînțeles că nu trăgea În ei, draga mea; nu fi atît de naivă; dar Îi făcea să danseze. Chema argații... — Erau indigeni? — Metiși, țărănoi, naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și tipii săreau de zor. „Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și tipii săreau de zor. „Nu, nu, nu! Don Fernando! Domnișorule!“ strigau argații. — O, nuuuuuuuuu! — Doar nu trăgea În ei, draga mea. — Nu trăgeam fiindcă nu era nevoie. — Du-le gheața, Întrerupse Carlos dialogul, adresîndu-se lui Celso. Le-a dus-o, spuse Arminda, dar Celso era Încă acolo. Lasă c-o duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loc terminând Facultatea de Filologie, desăvârșindu-mi pregătirea profesională. Titlul încercării de față mi-a fost indus de o întâmplare asemănătoare din vremea copilăriei mele. Prin 1930 am avut nevoie de o audiență la proprietarul moșiei din jurul satului meu. Un argat al boierului, pe motiv că boii pe care i pășteam, fiind în vacanța de vară, încălcaseră moșia stăpânului său, vrea cu tot dinadinsul să-mi sechestreze vitele, abia scoase de la treierat, pe aria din vecinătate. M-am opus, dar până la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
copacului și își fermeca inima cu un fluier mic. Se gândea la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea în polovece mari, pe un par gros, pe care îl duceau pe umeri, alergând cu pași mărunți până în marginea câmpului de grâu. Îl lăsa și pe Ioniță să care, mai mult așa, ca să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o să văd. Apoi se apropiase de Zogru și îi pipăise fața cu vârful ascuțit al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu, spusese Mihnea, înfigându-și arătătorul în piept. Dacă ești destoinic și nu-mi faci probleme, o să ai și tu o bucată de pâine. - Iar dacă nu? întrebase Zogru, privind inelul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
răsură. Fata, și mai speriată, o luase spre grajduri unde dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țâșnit într-o zi din trupul lui neliniștit și zvârcolitor, direct spre gâtul ofilit al Nălbicăi. Și pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță deșucheată. Așa că i s-a dus repede numele de nebună. De aceea nimeni nu s-a mirat când Nălbica a hotărât să se întoarcă la mănăstire, renunțând la toată averea. A dat pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albi cu scene pioase, scoase din mintea lui ori din ce văzuse prin alte biserici. Dar obsesia cea mare a lui Ioniță Zugravu era să picteze chipul lui Pampu, despre care doar auzise. Știa de la oricine din sat că fusese argat de curte, dar că la un moment dat intrase Duhul Sfânt în el. Mai știa și că murise la porțile Mănăstirii Snagov, unde apăruse din senin o icoană făcătoare de minuni, care avea chipul lui Pampu. Dar nu apucase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm și arme, în cazul meu, toporul ăl mare de crăpat rădăcini și mai aveam în căruță și barda. Mai era Mărineci cu arcul de la ta-său mare și încă doi argați mai tineri cu satârele. Măria sa, spătarul, Dumnezeu să-l ierte, avea sabie și buzdugan la brâu. Nu credeam c-o să fie luptă, dar ne era frică. Am stat pe loc și ne-au spus unii din față, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
felul care îl paralizaseră, la cap, la cap, da-ți-le la cap se auzea de o parte și kazâclu - kazâclu de cealaltă parte. Într-un târziu, îl pusese pe spătar în căruță și le spusese Savetinei și încă unui argat să ia drumul înapoi, spre casă. Apoi ridicase toporul deasupra capului fără să știe ce să facă. Și își adusese brusc aminte de copiii, care stăteau strânși unul într-altul, unii plângând, alții dormind fără grijă. Ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
străin. Se urcă deci și el în brișcă. Caii porniră pe aleea de la intrare, ieșiră pe poartă și, ocolind livada, se-ndreptară spre celălalt pătrat. Aci se aflau șiruri de grajduri și coșare de vite, depozite pentru unelte, case pentru argați, totul astfel așezat, încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să rămână închisă. Fiecare grajd se compunea din două componente laterale de zid pentru vite, un șopron central pentru căruță și un pod pentru fân acoperit cu țiglă și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și astfel oamenii văzură, crucindu-se, noua arătare, un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pocnea din bici. A ridicat tot praful din curtea lui Bică-Jumate. Până s-apuce ceilalți să-i spuie că jupânul îl căuta cu poliția, acesta a și oprit iepșoara, crunt, și-a strigat la Mielu: - Banii, tîlharule! Unde sânt banii? Argatul râdea de parcă-și pierduse mințile: - Ha, ha, te-ai speriat, domn' Bică! Te-ai speriat, ai? Credeai că plec cu banii dumitale... N-am ce face cu ei, că-s murdari, dacă vrei să știi! Și i-a aruncat în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a înșeuat o droașcă de-o avea, a suit butoiul cerut pe șleauri și-a desfăcut cepul. Pungașii și curvele s-au cățărat pe unde-au putut, nedumeriți, dar speriați de glasul grozav al Stăpânului care poruncea. - Mînă! a strigat argatului. Să mă treci Grivița pe la Gara de Nord, și de-acolo s-o iei spre Trei Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței. Coardele cântau bete de gâtul lui Sandu și-al lui Piele. Acesta le umbla în sân, vîrîndu-le zăpadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură și să-l lege. Totul se făcu în tăcere, căci n-avuse timp neci să strige. Ochii bătrânului tribun se aprinsese teribil și [se] învîrteau cu înfricoșare în orbitele lor. Părea că-i palidul și bătrânul demon al morții. Argații morii, cari dormeau, nevasta morarului - toți fură legați. - Dați drumul roților! strigă acum bătrânul. Roțile începură a se-nvîrti și pietrele morii se-nvîrteau durduind și măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rău, neci în bine. Nu... nu s-a putut. Ungurii i-au dat 200 de zloți buni, și pentru aceea el v-a vândut. - Femeie, zise bătrânul, cu tine n-avem noi nimica, neci cu voi, feciori, zise el cătră argați. Dezlegați pe muiere, să-și [ia] bani și lucruri și ce mai are prin moară. - Încărcați puștile, măi! să dăm în sașii ăștia, zise Niță râzând. - Fără gloanțe, șopti unul altuia. Argații fură deslegați. - Fugiți, mă! le zise Niță. Foc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimica, neci cu voi, feciori, zise el cătră argați. Dezlegați pe muiere, să-și [ia] bani și lucruri și ce mai are prin moară. - Încărcați puștile, măi! să dăm în sașii ăștia, zise Niță râzând. - Fără gloanțe, șopti unul altuia. Argații fură deslegați. - Fugiți, mă! le zise Niță. Foc, copii! zise feciorilor noștri. Sașii fugeau de le - ajungeau picioarele la ceafă - puștile trăsniră dar, fără gloanțe cum erau, nu făcură decât a înmulți spaima celor ce fugeau. Femeia ieșise, cu banii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În viziunea unei omeniri fericite, a unei vîrste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă, Cu Împărțirea dreaptă a bucatelor, LÎngă aburii desfăcuți Între fînețe și vînturile de argint. Iată-te, tu, omule bun, Argat sau cîntăreț cu uneltele amiezii, CÎinii latră bucuroși plopii Îți ies Înainte Din vocea ta bunăziua urcă limpede. (Bunăziua urcă limpede). Poemul lui Voronca nu e străin, desigur, nici de experiența suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atît În versuri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]