1,120 matches
-
temperament autoritar" încă de timpuriu. Scrisorile adresate Aretiei Panaitescu alcătuiesc un episod biografic ce acoperă trei ani din viața poetului (1903-1906) și, dincolo de o certă valoarea literară, ele aduc un plus de lumină în încercarea de a reconstitui eul polemic arghezian. Corespondența ni-l restituie, din acest punct de vedere, în modul cel mai fidel cu putință, pentru că, aflat într-o situație de comunicare strict personală cel puțin în momentul real al schimbului epistolier pe care dorește s-o prelungească, e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară a lui "ceea ce se vede", e impresionantă această consecvență în susținerea, dar și aplicarea propriilor standarde etice, dacă ne gândim la vârsta pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prim conflict interior manifest în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare într-un spațiu mult prea coercitiv pentru un spirit independent precum cel arghezian va constitui o experiență indelebilă și va fi intens exploatat, nu doar de poetul Arghezi, ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vârstă interogativă și traduce un complex identitar care, groso modo, ține de orice intelect superior aflat în faza incipientă a probematizărilor existențiale pe care însă experiențele individuale îl singularizează. Cu certitudine, etapa duhovnicească a fost determinantă pentru maturizarea eului poetic arghezian. S-a spus că poetul s-a născut atunci când monahul a murit, tocmai pentru că marea sa aventură, cum o numește Alexandru George, i-a amprentat sufletul liric. E interesant, în acest sens, modul contrastant în care Arghezi se raportează la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naționalistă. [...] Eu și când voi nega pe Dumnezeu, voi avea sentimentul că-l voi iubi mai mult decât dumneavoastră care nu știți nici să-l urâți ca un bărbat, nici să-l adorați ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește relația intimă cu divinitatea, lirica argheziană a fost terenul cel mai fertil și, în consecință, cel mai exploatat, iar hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în detalii spațiofage, care nu fac obiectul demersului de față, reținem însă un unghi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un unghi de interpretare relativ recent, diferit în raport cu viziunile criticii clasice care, se știe, prin reiterare, au devenit un material șablonard pentru unele manuale de literatură română. Marin Mincu operează (fără voie) o scindare între eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul percepe o atitudine elaborată, un scenariu al revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra de sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb corosiv, menit s-o strivească"124. Un episod capital al biografiei argheziene, de care se leagă ombilical o importantă parte a literaturii polemico-pamfletare, este, fără îndoială, cel legat de colaborarea la Gazeta Bucureștilor și de prizonieratul de la sfârșitul anului 1918 (până la 1 ianuarie 1920), moment care coincide cu prima mare represiune politică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu obiectivitate: "Istețimea agentului copoi delator de a se strecura printre redactorii Gazetei Bucureștilor și apoi în catacombele de la Văcărești a restructurat ideile poetului și publicistului despre libertate, conștiință și omenie, înclinând voluntar spre aerul glacial al mizantropiei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic antiiorghist", încercând să privim și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literarmente vorbind, textul cu pricina are statut de jalon în diacronia pamfletului românesc, fiind, în principiu, o denunțare publică, într-o montură artistică, evident, a intolerabilei ideologii politice promovate de Germania nazistă. Concluzionând, vom spune că dimensiunea polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de factori repercutanți asupra individualității: cel psihologic, al experienței sociale, cel istoric-contextual etc. Când conținutul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical. În acest sens, discursul-pledoarie referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer, droghist, ți-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]