367 matches
-
la notă pe care e pus, gorgon care face să se ia două note într-un timp, digorgonul care face să se ia trei note într-un timp, triargonul care face să se ia patru note într-un timp și argonul care se folosește împreună cu oligon supra kendime. Interesant este că în serviciul de cult din Biserică muzică bizantina se cântă fără instrumente, acestea fiind folosite doar la curtea împăratului sau la banchete. Adevărată emblemă a artei bizantine, muzica psaltica este
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
necesar ca în imediata vecinatate a procesului de sudare să nu fie aer. Acest lucru se realizează prin intermediul gazului protector. Acest gaz poate fi de două tipuri, MIG (Metal Inert Gas) sau MAG (Metal Activ Gas). Gazele inerte, de exemplu argonul, heliul sau amestecuri ale lor se folosesc la sudarea metalelor și aliajelor reactive cum sunt cuprul, aluminiul, titanul sau magneziul. Gazele active se folosesc la sudarea oțelurilor obișnuite, de construcții sau înalt aliate. În cazul proceselor de sudare MIG/MAG
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
unele cazuri deosebite se folosește la sudarea materialelor cu afinitate mare la gaze ca titanul, tantalul și zirconiul. Pentru a suda astfel de materiale este nevoie de un mediu inert, în care nu poate pătrunde aer (o atmosfer controlată de argon de exemplu) sau duze de gaz protector cu design special. Este o dezvoltare a procedeului WIG, destinată sudării mecanizate a materialelor extrem de subțiri (topire progresivă) sau groase, până la 8 mm (tehnica în gaură de cheie). Este un procedeu de sudare
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
doar un sens istoric. Nici denumirea de gaze rare dată elementelor din grupa a VIII-a nu este foarte potrivită, căci unele dintre ele se găsesc în cantități destul de mari în atmosfera pământului (1 m aer conține 9,3 l argon). Descoperirea gazelor rare își are originea în observația făcută de Rayleigh în 1894 că azotul izolat din aer are o densitate puțin mai mare decât azotul obținut prin descompunerea combinațiilor acestui element chimic. Diferența este de numai aproximativ o unitate
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul element a fost numit argon (= inactiv) (Ramsay, 1894). Se știa mai de mult că unele minerale pun în liberate un gaz inert, când sunt calcinate sau prin dizolvare în acid sulfuric. După descoperirea argonului, crecetând gazul izolat pe această cale din mineralul de uraniu, cleveita
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul element a fost numit argon (= inactiv) (Ramsay, 1894). Se știa mai de mult că unele minerale pun în liberate un gaz inert, când sunt calcinate sau prin dizolvare în acid sulfuric. După descoperirea argonului, crecetând gazul izolat pe această cale din mineralul de uraniu, cleveita, Ramsay a constatat (1895) că acest gaz avea un spectru identic cu al unui element necunoscut pe atunci pe Pământ, dar pus în evidență cu mult timp înainte (1868
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
1895) că acest gaz avea un spectru identic cu al unui element necunoscut pe atunci pe Pământ, dar pus în evidență cu mult timp înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca în afară de heliu și
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
evidență cu mult timp înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca în afară de heliu și argon să existe și alte elemente cu proprietăți asemănătoare, unul situat după F, altul după Br și un al treilea
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca în afară de heliu și argon să existe și alte elemente cu proprietăți asemănătoare, unul situat după F, altul după Br și un al treilea după I. Pentru acestea Ramsay a calculat masele atomice aproximative: 20, 82 și 129. Mai târziu (Ramsay, 1897) s-a constatat
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
existe și alte elemente cu proprietăți asemănătoare, unul situat după F, altul după Br și un al treilea după I. Pentru acestea Ramsay a calculat masele atomice aproximative: 20, 82 și 129. Mai târziu (Ramsay, 1897) s-a constatat că argonul brut conține cele trei elemente prezise (cu mase atomice reale: 20,2; 83,8 și respectiv 131,3), care au fost numite neon, kripton și xenon. Ele au fost separate prin lichefierea și distilarea fracționată a argonului brut. Radonul (emanația
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
a constatat că argonul brut conține cele trei elemente prezise (cu mase atomice reale: 20,2; 83,8 și respectiv 131,3), care au fost numite neon, kripton și xenon. Ele au fost separate prin lichefierea și distilarea fracționată a argonului brut. Radonul (emanația radiului), descoperit în 1900 de Rutherford, ia naștere prin transformarea elementului radioactiv radiu și este el însuși radioactiv. Alte elemente radioactive, toriul și protactiniul, dau naștere și ele unor emanații, care sunt izotopi ai radonului. Toate gazele
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
ia naștere prin transformarea elementului radioactiv radiu și este el însuși radioactiv. Alte elemente radioactive, toriul și protactiniul, dau naștere și ele unor emanații, care sunt izotopi ai radonului. Toate gazele rare (cu excepția radonului) se găsesc în atmosferă. Conținutul de argon este de aproximativ 1%. Heliul se mai găsește în toate mineralele conținând elemente radioactive uraniu și toriu, cum sunt monazita, torianita și cleveita, și provine din transformările radioactive ale acestor elemente. Sursa cea mai bogată de heliu sunt gazele naturale
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
de apropiat de 0°K, încât este probabil că el nu va putea fi atins. Căldurile de topire ale gazelor rare au valori extrem de mici (0,0033 kcal•mol pentru heliu, la -270 °C și 0,265 kcal•mol pentru argon, la -189 °C). De asemenea au valori mici și căldurile de vaporizare (0,022 kcal•mol pentru argon la -180 °C). Rezultă de aici că forțele de atracție dintre atomii gazelor rare sunt extrem de slabe. Gazele rare sunt relativ solubile
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
ale gazelor rare au valori extrem de mici (0,0033 kcal•mol pentru heliu, la -270 °C și 0,265 kcal•mol pentru argon, la -189 °C). De asemenea au valori mici și căldurile de vaporizare (0,022 kcal•mol pentru argon la -180 °C). Rezultă de aici că forțele de atracție dintre atomii gazelor rare sunt extrem de slabe. Gazele rare sunt relativ solubile în apă. Astfel 1 litru de apă de 20 °C dizolvă la 1 atmosferă 8,8 cm³ de
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
că forțele de atracție dintre atomii gazelor rare sunt extrem de slabe. Gazele rare sunt relativ solubile în apă. Astfel 1 litru de apă de 20 °C dizolvă la 1 atmosferă 8,8 cm³ de heliu și 33,6 cm³ de argon (volumele gazelor sunt reduse la 0 °C și 1 atmosferă). Solubilitatea în apă scade cu temperatura și crește cu presiunea. Dacă se răcesc sub 0 °C soluțiile obținute sub presiune ale gazelor rare din apă, cristalizează hidrați ai gazelor rare
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
stabile ale primelor trei gaze rare. A putut fi pusă însă în evidență existența, în fază gazoasă, a unor ioni instabili HeH și ArH și a unor molecule (He) și (Ne). Calculele teoretice nu exclud posibilitatea unor compuși stabili ai argonului. Kriptonul are o reactivitate redusă; se cunosc numai puține combinații ale acestui element. În schimb xenonul se combină ușor cu fluorul. Fluorurile xenonului dau reacții variate, și din ele s-au obținut un număr relativ mare de combinații ale acestui
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
aerului după Linde. Fracținea de aer care rămâe nelichefiată conține heliul și neonul, căci aceste două gaze au puncte de fierbere mai scăzute decât celelalte gaze din aer și, din această cauză, se lichefiază mai greu. Aerul lichid obținut conține argonul și gazele rare mai grele. Prin distilări fracționate repetate, se obține un concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca atare. (ca materie primă pentru acest amestec se poate folosi și gazul rezidual de la fabricarea amoniacului). Pentru a izola kriptonul din acest argon brut, el este supus unor distilații
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca atare. (ca materie primă pentru acest amestec se poate folosi și gazul rezidual de la fabricarea amoniacului). Pentru a izola kriptonul din acest argon brut, el este supus unor distilații fracționate repetate. Kriptonul se obține cel mai greu căci este fracțiunea mijlocie. Cu mare succes se utilizează, pentru separarea gazelor rare, proprietatea cărbunelui activ de a fixa pe suprafața sa foarte mare, de a
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
cărbunele absoarbe cel mai ușor pe cel cu masa atomică cea mai mare, deci întâi xenonul, apoi kriptonul, etc. Prin încălzirea cărbunelui la temperatura camerei, gazul absorbit este apoi pus în libertate. Dacă se absoarbe complet amestecul celor trei gaze, argon, kripton, xenon, și se încălzește încetul cu încetul, se desoarbe întâi argonul, apoi kriptonul și la urmă xenonul. Cu ajutorul cărbunelui activ se poate separa și amestecul de neon și heliu izolat din fracțiunea necondensată a aerului lichid, în modul descris
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
mare, deci întâi xenonul, apoi kriptonul, etc. Prin încălzirea cărbunelui la temperatura camerei, gazul absorbit este apoi pus în libertate. Dacă se absoarbe complet amestecul celor trei gaze, argon, kripton, xenon, și se încălzește încetul cu încetul, se desoarbe întâi argonul, apoi kriptonul și la urmă xenonul. Cu ajutorul cărbunelui activ se poate separa și amestecul de neon și heliu izolat din fracțiunea necondensată a aerului lichid, în modul descris mai sus; heliul, cel mai greu condensabil dintre toate gazele rare, nu
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
față de care are avantajul de a nu fi inflamabil. Gazele rare se întrebuințează pentru realizarea unei atmosfere inerte în acele procese fizice și chimice în care azotul, folosit de obicei pentru acest scop, nu este destul de inert. Astfel heliul sau argonul se utilizează în metalurgia titanului. Becurile electrice cu atmosferă de gaz inert se umplu cu argon brut. Tuburi de descărcare de forme diferite umplute cu neon (portocaliu intens) și cu argon (albastru) se folosesc pe scară mare pentru firme luminoase
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
atmosfere inerte în acele procese fizice și chimice în care azotul, folosit de obicei pentru acest scop, nu este destul de inert. Astfel heliul sau argonul se utilizează în metalurgia titanului. Becurile electrice cu atmosferă de gaz inert se umplu cu argon brut. Tuburi de descărcare de forme diferite umplute cu neon (portocaliu intens) și cu argon (albastru) se folosesc pe scară mare pentru firme luminoase. Heliul se mai folosește ca gaz purtător în cromatografia gaz-lichid, în tehnica temperaturilor foarte joase, sau
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
acest scop, nu este destul de inert. Astfel heliul sau argonul se utilizează în metalurgia titanului. Becurile electrice cu atmosferă de gaz inert se umplu cu argon brut. Tuburi de descărcare de forme diferite umplute cu neon (portocaliu intens) și cu argon (albastru) se folosesc pe scară mare pentru firme luminoase. Heliul se mai folosește ca gaz purtător în cromatografia gaz-lichid, în tehnica temperaturilor foarte joase, sau (în amestec cu 15-21% oxigen) ca gaz de respirat în scufundările submarine autonome la mari
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
de suprafața plăgii . Fibrina astfel formată este apoi înlănțuită de către factorul XIII endogen , creând o rețea mecanică stabilă , fermă , cu bune proprietăți adezive . 4 Studiile clinice care au demonstrat obținerea hemostazei au urmărit 240 pacienți ( 118 TachoSil , 122 laser cu argon ) , supuși intervențiilor chirurgicale de rezecție hepatică parțială și 185 pacienți ( 95 TachoSil , 93 tratament chirurgical standard ) supuși rezecțiilor renale pentru tumoră superficială . Un alt studiu controlat efectuat la 119 pacienți ( 59 TachoSil , 60 burete hemostatic ) , a demonstrat vindecarea , hemostaza și
Ro_1004 () [Corola-website/Science/291763_a_293092]