250 matches
-
fondatorii revistei școlare "The Science School Journal", o publicație care îi permitea să își exprime părerile despre literatură și societate. Astfel își încearcă talentul în ficțiune cu prima versiune a romanului "Mașina timpului", ce a fost publicat sub numele "Cronica Argonauților". Anul școlar 1886-1887 a fost ultimul an al studiilor sale. Deși a trecut cu brio examenele de biologie și fizică, lipsa lui de interes în geologie a dus la eșecul absolvirii și pierderea bursei. Doar în 1890, Wells a obținut
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
înainte de a se retrage din armată. A rămas în oraț mulți ani și a devenit faimos în rolul de colaborator și/sau editor al unor ziare și periodice locale, printre care s-au numărat "The San Francisco News Letter", "The Argonaut", the "Overland Monthly", "The Californian" și "The Wasp". Antologia "True Crime" a Bibliotecii Americane cuprinde o selecție a rapoartelor sale criminalistice din "The San Francisco News Letter". Între 1872 și 1875, Bierce a locuit și a scris în Anglia, unde
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
144,420 de locuitori conform recensământului. Străzile principale ale orașului Volos poartă nume legate de istoria seculară a muntelui Pilion: Iason, Iolkos, Demetrias. Locul de promenadă la tărmul mării, mărginit de hoteluri moderne și terase ale cafenelelor, poartă numele „cheiul Argonauților”. Refugiul împădurit al zeilor și eroilor Greciei antice, muntele Pilion este cadrul de desfășurare a unui mare număr de aventuri amuzante sau dramatice din mitologia greacă. Aici, la nunta lui Peleu cu Thetis, Eris a aruncat faimosul măr al discordiei
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
și eroilor Greciei antice, muntele Pilion este cadrul de desfășurare a unui mare număr de aventuri amuzante sau dramatice din mitologia greacă. Aici, la nunta lui Peleu cu Thetis, Eris a aruncat faimosul măr al discordiei, aici s-au îmbarcat Argonauții pentru a porni în căutarea Lânii de Aur și tot aici Titanii s-au străduit zadarnic să înghesuie pe Pilion peste Ossa. Muntele Pilion este presărat cu 24 de sate pitorești, cuibărite pe pantele sale, printre livezile de castani, măslini
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
confesională. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre () de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de "Tomis". Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc "τομή" ("tomí") însemnând "tăietură", "despicătură". Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca "tăietura" (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina Hesperidelor, a fost învins și el de către erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorât cu măciuca sa, ajutat fiind și de zeița Athena. 14. Prinderea cercopilor. 15. Expediția argonauților, la care a participat, abandonând-o însă pe parcurs. În sfârșit, viața eroului, bogată în peripeții, cuprinde și alte episoade menite să-i ilustreze forța și vitejia. De pildă, este cunoscut episodul luptei dintre Heracle și zeul apei Achelous, pentru
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
acea vreme, majoritatea datelor provenind de la observațiile făcute de către Hiparh cu 300 de ani mai devreme. Catalogul cuprinde 1.022 de stele care sunt grupate în 48 de constelații, dintre care 47 mai există și azi; a 48-a, Nava Argonauților ("Argo Navis" ), a fost împărțită în 4 constelații: Carina, Puppis, Pyxis, Vela. Nu este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste figuri, însă există o particularitate a reprezentărilor care ne ajută: porțiunea de forma unui cerc în jurul
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
se leagă și de înțelesul numelui german, cuvântul "Laubach" însemnând "mlaștină". O ipoteză romantică susține faptul că numele provine din cuvântul slavon "Luba" ("iubit"). Numele german al orașului este "Laibach", folosit oficial până în 1918. Conform legendei grecești, eroul Iason și argonauții săi, după ce au gâsit lâna de aur în Colchis, au luat-o spre nord navigând pe Dunăre, în loc să se întoarcă spre Marea Egee. Navigând în sus, se spune că au mers spre râul Sava și apoi la izvorul râului "Lublianica". Au
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
spre Marea Egee. Navigând în sus, se spune că au mers spre râul Sava și apoi la izvorul râului "Lublianica". Au debarcat, pentru a-și căra barca la Marea Adriatică, înspre vest, pentru a ajunge înapoi acasă. Între orașele Vrhnika și Ljubljana, argonauții au găsit un lac înconjurat de o mlaștină. Acolo se spune că Iason a învins un monstru. Acel monstru era dragonul care astăzi este prezent pe stema și steagul orașului. Mai mulți dragoni înnaripați decorează "Podul Dragonului" (), de multe ori
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
argint, așa-numiții tetrii. Mitologia popoarelor din Colhida era influențată de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. Lâna de Aur căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. Lâna de Aur căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și orașul Eea drept capitală a regatului. Coloniștii greci au apărut în Colhida în decursul
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspirație creștină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele (zeița mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de argonauți. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
lui Aiolos (și prin urmare văr al Diomedei). Împreună, ei au avut cinci copii: Asterodia, Ainetos, Actor, Phylacos și Cephalos. În "Fabulele" lui Hyginus, Diomede a fost soția lui Pallas din Argos și mama lui Euryalos, erou participant la Expediția Argonauților și Războiul Troian. La Homer, însă, tatăl lui Euryalos este considerat a fi Mekisteos, fiul regelui Talaos din Argos. Nu se știe nimic altceva despre mama lui.
Diomede (nume feminin) () [Corola-website/Science/327447_a_328776]
-
fost pierdut “HMS Coventry” D118 6, navă soră cu “HMS Sheffield” D80 2, în timp ce însoțea nava “HMS Broadsword” F88 6, pe post de momeală pentru a îndepărta avioanele argentiniene de alte nave importante, la San Carlos Bay. De asemenea, “HMS Argonaut” F56 6 și “HMS Brilliant” F90 6, au fost serios avariate. Cu toate acestea, foarte multe nave britanice au scăpat, datorită tacticilor improprii de bombardament ale piloților argentinieni. Pentru a evita riposta concentrată a artileriei anti-aeriene britanice, piloții argentinieni lansau
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
sub stăpânirea romană, denumită de atunci încole Argamum și fiind un port de escală al navigatorilor pe ruta Bizanț-Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat să prospereze și să se dezvolte. Legenda spune că este unul dintre locurile unde Argonauții s-au oprit în drumul lor spre patrie, după găsirea lânii de aur, când erau urmăriți de flota regelui Aetes ( Uliul), tatăl Medeei. Cercetările au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
ca frați buni pe Aison și Pheres, iar ca frați vitregi pe gemenii Pelias și Neleu (fiii mamei lui, Tyro, cu zeul Poseidon). După ce Pelias a uzurpat tronul din Iolcos, înlăturându-l pe succesorul legitim Aison (tatăl eroului Iason, conducătorul argonauților), Amythaon și ceilalți frați ai lui au fost nevoiți să părăsească cetatea și să se stabilească la Pylos, în Mesenia. Acolo, Amythaon s-a căsătorit cu Eidomene (fiica fratelui său, Pheres, conform uneia dintre versiuni), cu care a avut patru
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
Editura Nemira. Debutul literar are loc în anul 1978, cu un grupaj de versuri publicate în revista „Luceafărul”, iar cel editorial în anul 1988, prin concurs, concomitent în vol. „Prier” (Editura Cartea Românească, București, redactor Mircea Ciobanu) și în vol. „Argonauții II” (Editura Facla, Timișoara, redactor Eugen Dorcescu). Victoria Milescu este inclusă în zeci de antologii de poezie, de critică literară și în dicționare; semnează cronici literare, versuri, interviuri cu tematică exclusiv culturală. Poeta Victoria Milescu a fost invitată la emisiuni
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
a dobândit un fiu, pe Podarces. Ghicitorul și-a primit recompensa și a condus cirezile de boi la Pylos, unde a obținut mâna frumoasei prințese pentru fratele său. Iphiclos, fiul lui Phylacos, mai este menționat uneori ca făcând parte dintre argonauți, participanții la expediția condusă de Iason pentru aducerea din Colhida a lânii de aur. Totuși, nici Homer, nici Hesiod și nici Ferecide, care au scris anterior despre această expediție, nu îl menționează printre participanți. Este vorba, cel mai probabil, de
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
viețuiau pe coasta orientală a Mării Negre. Puterea sa și aceste structuri statale, deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat un rol activ în Asia Mică. Potrivit mitologiei grecești, Colchida este regatul lui Eete și al Medeei și destinația argonauților, sau chiar și țara amazoanelor. Regiunea corespunde astăzi mai multor provincii georgiene, între care Svanetia, Racea și Abhazia, Imerenthia, Guria, Adjaria mai la nord-est de Turcia actuală și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
în timp ce potrivit lui Ptolemeu, pe de altă parte, Pontul se întindea până la râul Phase (actualul Rioni). Astăzi se știe că Pițunda se afla în spatele cetății cochice situate în nordul țării. În această regiune s-au născut legendele lui Iason și ale argonauților, care s-au dus acolo pentru a căuta Lâna de aur a vrăjitoarei Medeea. Numele de „Colchida” apare pentru prima oară în operele lui Eschil și Pindar. Autorii mai vechi vorbeau despre această regiune sub numele de Eea (reședința regelui
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
cel Mare (336 î.Hr. - 323 î.Hr.) și, cu nașterea dinastiei Pharnabazizilor (care a durat până în 99 î.Hr.), el este vasalizat, apoi anexat de regatul Iberiei. Puterea și radierea culturală a Colchidei au luat loc în mitul lui Iason și al argonauților. Potrivit acestui mit, Iason cu eroii Greciei antice au venit în Colchida pentru a lua Lâna de aur a regelui colchid Eete. Lâna de aur este se pare inspirată din tehnica extragerii aurului pe care îl practicau și îl practică
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
un român istoric de care autorul a început proiectul în 1968. Întotdeauna pentru Einaudi urmat "fantomă lui Mozart" în 1986 , și "miracolul sfintei Odilia" în 1989, care a fost distins cu premiul al Orașului Romă. Alte lucrări au fost: "Amade" (argonaut), povestea sejurul din torino pentru Mozart, un adolescent, care a fost inspirat de piesă de Roberto Tarasco "Amadé, sau geniul de la vârsta de iluminare", produs în 2006; "casă de timp" (Piemme); "ochii împăratului", câștigător al Rapallo premiu și în anul
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
de succes de thriller plin de umor anchete de căpitan de poliție Florindo Flores, care i-a adus scriitorului premiul "Cesare Pavese". În 1999, Piccolo Regio din Torino, a fost pus în scenă spectacolul "de Noapte cu Mozart" (publicat pentru argonaut în 1991), si a fost lansat în biblioteci "Încercare pe Giulgiu", (Einaudi) - dupa incendiu în capelă de la Torino Catedrală de arhitectul Guarino Guarini, care este foarte apreciat de către scriitor. 2002 este "O cu tandrețe", autobiografie, câștigătorul de anul 2003 premiul
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
prietenii mei, să leg din nou inima mea de inima voastră, Ardealul bătrân de înălțimile Pindului, cununa Carpaților de zăpezile Olimpului. Dacă vreți, furați-mi și voi cel puțin unul, neliniștit ca Istrul solemn călător spre Pont-Euxin-ul iluziilor înșelătoare deznădejdea Argonauților, tragedia Medeii, chinul strămoșului nostru Ovidiu. „Atât de lungă a fost anul acesta domnia iernii, m-a surprins fără foc, m-a găsit fără tinerețe” oftează, cocârjat, Palamas, un Eminescu îmbătrânit al Eladei. „— De ce în Senat e atâta emoție? Și
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]