520 matches
-
nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară și familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanța practică a conceptului. Există desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj argotic) doar soluția ilegală; gratis și gratuit - termenii standard - sînt împrumuturi moderne din franceză (forma gratis motivându-se și prin latină); mai vechi și popular e turcismul geaba, care a produs compusul sudat degeaba, adesea folosit în construcția pe degeaba; în
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
Romei" (Jurnalul Național, arhiva Internet); ,intrare moca... muzica extrem de bună" (sapteseri.ro); ,spațiu comercial moca în buricul târgului" (EZ 08.2005); în ambele ipostaze permite chiar gradația: ,vând aproape moca" (computere. bursa. rol.ro), ,bilet aproape moca" (weblog.ro). Cuvîntul argotic apare adesea în asociere cu termeni tehnici - ,hosting moca de 1 GB" (phpromania.ro); ,hosturile moca nu sînt sigure" (wmarena.ro) - și a pătruns destul de mult în limbajul jurnalistic marcat colocvial. Forma moca constituie de fapt un indiciu cronologic și
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
sens expresiei pe de-a moaca au apropiat-o poate de un cuvînt cunoscut - moca (tip de cafea). Lucrurile sînt totuși mai complicate: cuvîntul moacă, cuprins în expresia pe de-a moaca, circulă încă destul de mult, în registrul popular și argotic, cu sensurile ,față" și ,cap": Are o moacă de gîde" (S. Tănase, 1990); ,dacă ați citit CV-ul meu (dacă nu - clikați pe moaca mea și îl aveți" (obrega.tripod.com); ,se citește pe moaca ei că își dorește o
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
dintotdeauna imaginația vorbitorilor: formele și consecințele actului de a rîde apar în extrem de multe structuri cu valoare intensiv-superlativă, multe clișeizate, permițînd însă variația sinonimică, substituțiile expresive în tiparul dat. Verbul a rîde e folosit ca atare în limbajul popular și argotic; se schimbă doar expresiile care îl conțin și care sînt adesea foarte marcate, hiperbolice. În română, la fel ca în multe alte limbi, excesul de rîs e prezentat ca o experiență intensă și de-a dreptul sinucigașă. Sînt frecvente și
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu sară la beregată, să nu rămîi fără hemoglobină". Clipurile publicitare surprind de fapt un comportament reflectat în limbaj: o anume iritare, nerăbdarea, agitația, tonul imperativ și agresiv sunt asociate cu tendința profundă spre lentoarea gesturilor, pierderea
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
Rodica Zafiu De multe ori, doar întîmplarea și amintirile contemporanilor pot lămuri originea și evoluția unor cuvinte argotice. Necuprinse în dicționare, instabile ca formă și ca sens, acestea ajung extrem de repede mici enigme etimologice pentru generațiile ulterioare și ridică dificultăți în fața edițiilor critice sau a traducerilor. Un cuvînt care se poate găsi în amintirile din vremea comunismului sau
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
adică construcții, munci agricole etc., din cauza dosarului prost" (ibid.); "am plecat în armata pe care am făcut-o la dilibau cu tot felul de foști deținuți de drept comun" (Cariere, 30.11.2005). Autorii textelor publicistice sînt conștienți de caracterul argotic și adesea ironic al termenului, pe care îl marchează prin punerea între ghilimele: "la diribau nu ajungeau decât cei fără pile ori cu probleme față de regim", "viața de diribau a unui consătean de la Canal"; "știam că la Canal este și
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
ca unități de geniu, căi ferate, de construcții, drumuri etc. au funcționat până în 1989" (2.03.2004). Deși, cum se vede din exemplele de mai sus, mulți vorbitori cunosc încă sensul originar și forma mai apropiată de etimon a termenului argotic, pentru alții aceste legături s-au rupt, astfel încît se produc diferite remotivări semantice și formale. Varianta dilibau e preferată pentru că se lasă reanalizată ca un derivat sau un compus de la verbul familiar-argotic a se dili (,a înnebuni"); astfel, dilibau
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
în Franța și-i taie gâtul Fratelui Roger" (onlinesport.ro); "cred că o să fiu internat la dilibau, cu mințile răvășite" (dinamo-online.net). În unele contexte termenul pare să devină chiar un sinonim pentru închisoare (pus poate în legătură cu partea finală a argoticului bahaus, sau pur și simplu pornind de la contextele negative și de apropierea de sensul ospiciu): "La dilibau cu el!" (EZ, forum 14.09.2006). Mai mult, dilibau ajunge să capete sensul metonimic "cap" (,înțeleg că românca asta avea o problemă
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
autorul unor zeci de piese și scenarii, ci și cel de muzician (arta de a crea armonie) și practica de filozof. Dacă adăugăm la toate acestea reușita traducerii - Simona Brînzaru, în largul ei și când e vorba de echivalarea expresiilor argotice - e de așteptat ca nuvela lui Eric-Emmanuel Schmitt să devină un best-seller și în România. Olargă deschidere către diferite genuri literare are și Lidija Dimkovska, poetă, traducătoare, eseistă, prozatoare, editoare macedoneană, n. 1971 la Skopje, cunoscută în România mai ales
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
la Eugen Barbu, pe vremea Princepelui, personajele se ruinează pe pharaon, un precursor de poker, ca și nevasta lui Kir Ianulea. Mai încoace, în "Groapa", bandiții joacă tabinet pe bani sau mai ales barbut, prilej pentru autor să noteze expresii argotice cu savoare suburbană. Tabinet, benign însă, joacă și țăranii lui Preda. Bridge-ul nu prea prinde în literatură pentru că, de la strămoșul whist evocat de G. Alexandrescu, trece un timp pînă la apariția în anii 30 a jocului iar apoi, după
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
ai nepădurii, Neîmpliniți, sperând o noua zare, Își lasă stearpă glia primitoare Migrând pe urmele firimiturii. În urmă cresc lăstarii lor haotic, Sub mângâieri de vânt și ploi acide, Își strigă, noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc cu fruntea spre vremelnicie, Se frâng lipsiți de orice bucurie, Încovoiați de timp, ei tot visează, Să îți chemi, Țară, înapoi damnații! Să faci să fie iar ce-a fost pădurea
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
au fost publicate în România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania, scrie rtv.net. George Astaloș figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord. Este autorul unui microdicționar argotic de circa 1000 de articole. Este autor a peste 200 de studii, eseuri și articole critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria etc. Din 1972 a fost
Unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi a murit [Corola-blog/BlogPost/93081_a_94373]
-
mai folosește la nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple cum le rafistolam eu, argotic, Într-o pornire de răutate gratuită. Mă rog, gratuită ca gratuită, dar răutate cât cuprinde, și asta probabil pentru că mi se părea că am spatele asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu guler lat, cu tăietura dreaptă (nu ascuțită) - moda a revenit - cu manșetă dublă, cu butoni. Un material apărut atunci - sare cu piper - era purtat și de fete și de băieți. , în special de studenți, și se spunea în termeni argotici „antijeg”. Cu material de antijeg și cu un 218 model m-am dusă la Maria Bârgăoanu ca să-mi coase două cămăși. E de prisosă să vă spun că, nu din orgoliu, le-a croit și le-a cusut ireproșabil. A
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost lucru ușor, căci Strickland nu era un mare vorbitor. Părea să se exprime cu oarecare greutate, de parcă nu cuvintele ar fi fost mijlocul cu care opera mintea lui; și trebuia să-i ghicesc intențiile sufletești după niște clișee, expresii argotice și frânturi de gesturi nedefinite. Însă cu toate că nu spunea nimic important era totuși ceva în personalitatea lui care-l împiedica să fie plicticos. Poate sinceritatea. Nu părea să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
debutează în revista Tribuna din Cluj-Napoca - anul I, nr. 6 - din 17 martie 1957, cu trei poezii, impunându-li-se titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
îngrijit de Constantin Crișan), București, Ed. Albatros, 1985; Antimetafizica („dialoguri “/ „convorbiri “cu Aurelian Titu Dumitrescu), București, Editura Cartea Românească, 1985; Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme, pagini de jurnal etc. - Ediție îngrijită de Al. Condeescu), București, Editura Eminescu, 1990, 640 pagini; Argotice - cântece la drumul mare (poezii - ediție alcătuită/îngrijită și prefațată de Doina Ciurea), București, Editura Românul, 1992, 160 pagini; Tânjiri după firesc (Cuvânt înainte de Aurel Covaci, notă asupra ediției de Ioanid Romanescu; cuprinde «versuri ocazionale dedicate, în marea lor majoritate
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
fundamentale: a) etapa „ieșirii complete “din eminescianism, a „direcționării lirice “între simbolism, expresionism și avangardism, prin „proletcultism “/ „realism-socialist “, către „resurecție “/ „modernism “, cuprinzând creațiile dintre anii 1957 și 1965, îndeosebi, volumele: Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp și Argotice; b) etapa cristalizării originalei „ontologii “a Limbii/Logosului, în volumele dintre anii 1966 și 1983, începând cu 11 elegii (1966), continuând cu Alfa (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970), Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Respirări (1982), în Albumul memorial Nichita Stănescu (1984), în Fiziologia poeziei (1990) etc. A) Etapa „ieșirii complete “din eminescianism, a „direcționării lirice “între simbolism, expresionism și avangardism, prin „proletcultism “/ „realism- socialist “, către „resurecție “/ „modernism “: I. Treapta întâi, sub „măștile virtuozității “: Argotice - cântece la drumul mare. Căutările, ezitările, opțiunile, asimilările, sedimentările lirice din perioada de formare, dintre anii 1954 și 1960, a poetului tânăr, se relevă cel mai bine din postumul Argotice, volum îngrijit - în 1992 - de Doina Ciurea (cea dea doua
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
socialist “, către „resurecție “/ „modernism “: I. Treapta întâi, sub „măștile virtuozității “: Argotice - cântece la drumul mare. Căutările, ezitările, opțiunile, asimilările, sedimentările lirice din perioada de formare, dintre anii 1954 și 1960, a poetului tânăr, se relevă cel mai bine din postumul Argotice, volum îngrijit - în 1992 - de Doina Ciurea (cea dea doua soție a lui Nichita Stănescu, care l-a cunoscut cel mai bine din acea perioadă, după ce a divorțat de Magdalena Petrescu, „iubirea-i adolescentină “din 1952, și care certifică autenticitatea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Ciurea (cea dea doua soție a lui Nichita Stănescu, care l-a cunoscut cel mai bine din acea perioadă, după ce a divorțat de Magdalena Petrescu, „iubirea-i adolescentină “din 1952, și care certifică autenticitatea însemnărilor/datărilor din manuscrisele stănesciene editate). Argoticele lui Nichita Stănescu grăiesc peste timp tocmai despre „ucenicia “lui la focul nestins al operelor „interbelice “datorate marilor noștri lirici, de la Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga ș. a., la Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu ș. a., despre căutarea cu firească insurgență a unui
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
cu lozinci „parastelare” : A., ținut al cinstei, onoarei și demnității socialiste!”. Finalul scriiturii mi-a fost inspirat de replica unui fost elev excelent de-al autorului (trecut nu mult după aceea în lumea umbrelor!):” Pac și-o bilă!”, o retorică argotică convențional-teribilstă la o situație ce nu promitea să angajeze vreo răspundere, să încununeze cine știe ce efort ș a cărei apostilă fugară o aplic și eu rândurilor de față! Cu gândul îndreptat și deloc pios la cei care (încă) ne conduc!... Referință
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
fundamental în noi, speranța întru împlinire și desăvârșire. Căci altfel, cu ce am mai rămas în vremuri de cumpănă ? O serie de termeni liturgici sunt tălmăciți și răstălmăciți, desacralizați și ridiculizați pentrua fi înscriși, „cu fruntea sus”, în registrul vorbirii argotice. Iar bagatelizarea, până la crunta batjocură a terminologiei și adevărurilor biblice, ca de altfel și a funcției ecleziastice este infamă și de anatemizat. Se urmează oare calea unei „exorcizări” lexicale în acest sensibil și pretins imaculat domeniu al simțirii și trăirii
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
îi sugerează „o piesă lirică galantă“ de Nichita Stănescu unui critic de poezie ca Alex. Ștefănescu, numai dacă ne referim la prima vârstă / etapă a creației genialului autor al Necuvintelor, cea dintre anii 1954 / 1960 (avându-se în vedere și Argotice) și 1966, când își căuta un inconfundabil „teritoriu poetic“. Începând cu 11 elegii (1966), prin care se inaugurează un original sistem poetic și prin care Nichita Stănescu intră în a doua vârstă / etapă a creației, ochiul de inițiat al analistului
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]