999 matches
-
Cel mai probabil, argoul românesc a absorbit turcisme și grecisme în faza lui veche, de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul de "pe-trecere" sau pluralul parai (în loc de vechiul parale) cu sensul "dolari". Un turcism
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
cu sensul "dolari". Un turcism care pare să reflecte o influență turcească directă este zula. Nu-l găsim, desigur, în dicționarele noastre generale, dar pare să fie destul de vechi: a fost atestat de V. Cota, în primul glosar românesc de argou, în 1936, ca și de articolele din aceeași perioadă semnate de Valentin Gr. Chelaru (1937), Al. Vasiliu (1937) și pe care se bazează și Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944). De aceea, dicționarul academic (DLR, Litera Z, volum apărut
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
mai familiarul a juli "a răni ușor, zgîriind pielea", iar modificarea s-a extins la întreaga familie. Astăzi, variantele fonetice julă (a da cu jula), a juli, julitor și juleală sunt chiar mai frecvente decât formele originare. Dicționarele recente de argou - Nina Croitoru Bobârniche, ediția a II-a, 2003 și George Volceanov, ediția a II-a, 2006 - le înregistrează separat, fără a indica legătura cu seria zulă, zuli etc. Dicționarele on-line cuprind, deocamdată, doar seria nouă: "Vezi că Jardel dă cu
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
4.07.2007) etc. În ultimul exemplu, zulă are, chiar în afara locuțiunii, sensul de "furt". E destul de sigur că la originea expresiei (care a circulat și în varianta a face zulă) stă un mai vechi împrumut și calc parțial din argoul turcesc, în care există locuțiunea zula etmek "a fura". Aceasta e atestată de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide - dar e ușor de găsit, între timp, în dicționare, chiar bilingve, unde
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
care a circulat și în varianta a face zulă) stă un mai vechi împrumut și calc parțial din argoul turcesc, în care există locuțiunea zula etmek "a fura". Aceasta e atestată de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide - dar e ușor de găsit, între timp, în dicționare, chiar bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de slang) pentru "ascunzătoare" (pentru lucruri furate), iar zula etmek apare cu sensul "a ascunde, a
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
Larger Redhouse Portable Dictionary, Istanbul, 1998). Informația se găsește și în internet (sozluktr.com), spațiu din care putem afla și de existența unui grup muzical turcesc Baba Zula, ca și de faptul că termenul zula ar fi intrat și în argoul din Israel, cu sensul de - să zicem - "ogeac", loc preferat de petrecere cu prietenii. Cum se vede, dincolo de influențele lingvistice ale culturii "înalte", oficiale, argoul își are propriile "cuvinte călătoare", propriile trasee de difuzare și transformare - dacă nu internaționale, cel
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
turcesc Baba Zula, ca și de faptul că termenul zula ar fi intrat și în argoul din Israel, cu sensul de - să zicem - "ogeac", loc preferat de petrecere cu prietenii. Cum se vede, dincolo de influențele lingvistice ale culturii "înalte", oficiale, argoul își are propriile "cuvinte călătoare", propriile trasee de difuzare și transformare - dacă nu internaționale, cel puțin "zonale".
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
răspîndire. Surprinzătoare e și rapiditatea cu care termenul s-a impus în uzul familiar, de unde a fost preluat de cel jurnalistic. Cuvîntul nu apare atestat în dicționarele românești generale sau istorice, și nici în mai vechile studii și glosare de argou; pare așadar să fi intrat în circulație în ultimele decenii (deși în variantele orale ale limbii lipsa atestărilor nu înseamnă mare lucru). În ce mă privește, cred că l-am întâlnit prima oară în presa de la începutul anilor '90: "Cîntări
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
weekend-ul trecut la o paranghelie cu niște prietenari. Rupți de beți am plecat de acolo...", "Vineri noapte am tras o paranghelie pe cinste cu prietenii, de-au chemat vecinii poliția". Cuvîntul apare în ultimele ediții ale noilor dicționare de argou: la Nina Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2003), paranghelia este "petrecere zgomotoasă; orgie"; definiția, evident exagerată în partea a doua ("orgie"), este reluată și de G. Volceanov (Dicționar de argou al limbii române
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
niște prietenari. Rupți de beți am plecat de acolo...", "Vineri noapte am tras o paranghelie pe cinste cu prietenii, de-au chemat vecinii poliția". Cuvîntul apare în ultimele ediții ale noilor dicționare de argou: la Nina Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2003), paranghelia este "petrecere zgomotoasă; orgie"; definiția, evident exagerată în partea a doua ("orgie"), este reluată și de G. Volceanov (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2006), care îi
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
noilor dicționare de argou: la Nina Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2003), paranghelia este "petrecere zgomotoasă; orgie"; definiția, evident exagerată în partea a doua ("orgie"), este reluată și de G. Volceanov (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2006), care îi adaugă indicația neinspirată "învechit". De fapt, termenul are o aplicare preferențială pentru situația de "chef mare", dar se poate folosi pentru orice fel de petrecere: " Am auzit-o pe la vreo
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
comandarea (= paranghelia) unei muzici, în local, de către protagonist. N-am reușit să aflu dacă filmul a circulat la noi (cu acest titlu sau cu altul); se pare că a fost destul de popular, oricum, în spațiul balcanic. Evoluția semantică (petrecută în argoul grecesc, bulgăresc ori românesc, între care există comunicare) e verosimilă: un titlu de film poate ajunge să desemneze, metonimic, ceva din situația tipică reprezentată în acesta - și, oricum, e destul de recentă. Pe de altă parte, independent de film, chiar strigătul
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
campanie publicitară pentru asigurări. E, desigur, o decizie conștientă a publicitarilor în cauză, care au recurs la un actor foarte popular și la un cuvînt cu sonoritate pentru a atrage atenția publicului larg vizat de campania lor. În Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (ediția a II-a, 2006), cuvîntul este cuprins cu o explicație parțială și contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei vorbitorului fața de interlocutor (pus în circulație de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
a elementelor). Instabilitatea formei este asociată cu o instabilitate a sensului; în genere e vorba de termeni de calificare afectivă, intensivă, folosiți frecvent ca apelative. Calificarea poate fi negativă (mai des) sau pozitivă, cu o pendulare între extreme firească în argou, unde adjective ca bengos, penal, belea sînt atestate cu sens superlativ atît în apreciere, cît și în depreciere. Ca și pentru alte formule de intensificare (dat naibii, teribil etc.), polaritatea se stabilește contextual și se poate transmite mai departe ca
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
și sensul lor simbolic, în cazul mecanicii cuantice, deși știi în linii mari despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau ca Haricleea Darclee într-o cameră de hotel/ imundă, invadată de șoareci// Ești Hariceea Darclee sau ești o umbră groasă - / un cocalar care-și rățoiește vecinii?// o producție a argoului/sau un prieten?" sau "nu te mai ascunde sub preș!/nu mai asculta amici fără destin/ și fără imaginație!/ ești iubire necugetată și vrajă./ sunt dragoste fixă, curată." sau "Dumnezeu mi-a umplut prietenii de bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
și cu întreaga tradiție literară, utilizând un limbaj colocvial, plin de umor, constituindu-se, după formula criticului Duarte Faria "într-un veritabil roman al strategiei lui a spune". Printr-o scriere dezinvoltă, presărată și asezonată cu expresii colorate, împrumutate din argoul lisabonez, Dinis Machado construiește personajul Molero ca pe un colecționar de momente care, sub pretextul redactării unui raport, colecționează diverse povești și fapte de viață. Dar pe măsură ce ne cufundăm în text, constatăm că Molero scrie mult mai mult decât un
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
a anihilării, descompunerii - prin metafore ale strivirii (turtă), ale mărunțirii (arșice, praf, pulbere), ale reducerii la o stare amorfă, păstoasă (borhot, clei, cocă - "îmi picase un fraier, era matol cocă", Dobrescu 1938). Aproape toate cele de mai sus circulă în argoul actual, în care cele mai frecvente par a fi mangă și muci ("Beat mangă, Ilie Petre, de 31 de ani, din Topoloveni", ziarulargesul.ro; "deci vă faceți muci la show-uri? aveți această obișnuință?" forum.tuning.ro). De la mangă, probabil
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
matrafoxat, care i-a pus un cuțit în gât și i-a cerut să plece din casă" (Vlg 3224, 2000). Participiul împachetat (cu sensul "beat") poate face aluzie la limitarea mișcărilor; adjectivul basculant (cu același sens) - la nesiguranța lor. În argoul românesc din secolul al XIX-lea a fost atestat cu sensul de "amețit, (ușor) beat" și adjectvul candriu - "Să ne facem candrii și s-adormim" (Baronzi 1862; cf. Orășanu 1861). Cred că nu e întîmplător faptul că argoul are mai
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
lor. În argoul românesc din secolul al XIX-lea a fost atestat cu sensul de "amețit, (ușor) beat" și adjectvul candriu - "Să ne facem candrii și s-adormim" (Baronzi 1862; cf. Orășanu 1861). Cred că nu e întîmplător faptul că argoul are mai puține cuvinte pentru bețiv: starea de beție fiind considerată normală, nu mai e nevoie de o denumire specială pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanții pot bea oricît, fără să se considere bețivi. Există
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
Rodica Zafiu Într-unul dintre dicționarele on-line de argou românesc (dictionarurban.ro), este înregistrată expresia a avea lilieci la mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
cutiuță sau colivie. Termenul bibilică e interesant pentru că nu poate fi explicat doar prin metaforă; în crearea și impunerea lui a contat, probabil, jocul de cuvinte, bibilică fiind perceput ca un pseudo-diminutiv glumeț de la bilă. Mansarda-cap (care are, și în argourile altor limbi, echivalente mai mult sau mai puțin frecvente: engl. attic, fr. mansarde etc.) e o imagine destul de prezentă în româna de azi. Înregistrat chiar înainte de 1989 (într-un articol al lui Ion Moise din 1981), cuvîntul e confirmat din
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
de azi. Înregistrat chiar înainte de 1989 (într-un articol al lui Ion Moise din 1981), cuvîntul e confirmat din interior, de textele unor argotizanți autentici: "i-a spart toată mansarda troacei" (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994: 71). Dicționarele de argou înregistrează și alte utilizări ale cuvîntului, cu sensuri vulgar-sexuale asupra cărora nu ne vom opri aici. Unele dintre combinațiile lexicale au logica lor, realizînd metafore în lanț: de exemplu, expresia a-și mobila mansarda e chiar mai coerentă decît a
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
flit - a trata cu flit, cu sensurile "a repezi", "a pune la punct", "a nu da atenție". Mai frecventă în uz este totuși expresia a da cu flit - "a alunga", necuprinsă în dicționarele noastre generale, dar înregistrată de cele consacrate argoului. Nina Croitoru-Bobârniche, în Dicționar de argou al limbii române (ediția a II-a, 2003), izolează mai multe subsensuri ale expresiei: "a ironiza", "a înfrunta", "a determina să plece". Expresia este încă actuală, așa cum o dovedește și prezența sa în dicționarele
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]