1,340 matches
-
Se recunoaște, mai ales în prima povestire citată, rolul femeii ca agent moral, cu o voință liberă, dar nu și cu o situație socială egală bărbatului. Cumpătarea este una dintre virtuțile feminine cele mai apreciate în epoca medievală. 778 Discursul argumentativ al Prudenței se apropie, ca ton, de operele Cristinei de Pizan, apărătoare a principiului feminin.779 Personajul feminin vine să arate că femeia poate fi partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mișca în mod profund cititorul. Un poet ce apelează excesiv la imagini devine acel horticultor care își parfumează trandafirii. Se observă, în acest sens, continuitatea discursului la Cocteau care amplifică și reia în mod constant motivele alegorice introduse în scop argumentativ. În aceeași manieră discutată anterior, poemul este asemănat și cu un balon cu aer cald, legat mai întâi cu sfori de spiritul poetului, pentru ca ulterior să fie eliberat, detașându-se, astfel, drept un obiect de sine stătător. Se observă aici
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
30 2.4. Pamfletul și polemica: forma proximă și diferența specifică / 31 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? / 36 2.6. Structura discursului polemic / 41 2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a spațiului românesc cu ajutorul căreia revoltatul, observă autoarea, e deplin liber, "învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostească" (sunt cuvintele cu care se încheie cartea). Un eseu despre spiritul polemic, dacă e coerent în propriile-i fibre argumentative și dacă respectă condiția lui tare, n-ar trebui să fie altfel decât o întreprindere polemică adică belicoasă, în stare beligerantă față de autorii pe care îi invocă în construcțiile sale. Dintre criticii care au analizat opera publicistică argheziană, puțini scapă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că poate fi citită și savurată ca literatură autentică nu doar de specialiști, ci îndeosebi de cei preocupați să redescopere scriitura din perioada interbelică întocmai ca pe un spectacol literar al disputelor de idei, în care expresivitatea discursului și strategiile argumentative au câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descriptiv-exhaustivă a gazetăriei poetului și nici o nouă disecție asupra pamfletului în genul celei operate de Mariana Ionescu, ci încercăm să penetrăm zone necercetate până acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune o concepție despre cuvântul războinic apărut în timpul războaielor religioase" și semnifică "continuarea dezbaterii cu alte arme, o practică argumentativă condensată care se opune practicii lungi a dialecticii clasice"9. La origine se aplică în special operelor de controversă în materie de teologie, disputelor asupra dogmei, însă polemica poate fi definită, în strânsă corelație cu etimologia termenului, ca orice tip
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Figuralul ar fi, astfel, acel element inefabil, adesea dificil de surprins care se face responsabil de singularizarea rostirii. Prin figural discursul dobândește pecetea individualității creatoare. Iar pe de altă parte, a doua dimensiune a retoricii, alături de cea estetică, este cea argumentativă, clasabilă exclusiv în sfera judiciarului, unde forma tipică pe care o ia conflictul este procesul. Ei bine, trebuie remarcat că, în polemica literară, între argumentarea logică și amprenta stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altul, el nu poate trăi decât contra altuia"34. Înțeleasă ca atitudine ce presupune, mai întâi, un declic mental ducând la actul premeditării și, consecutiv, materializarea verbal-gestuală a acestuia, polemica este identificată cu dimensiunea sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru George face o distincție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletar. Pe palierul sincronic vorbim de moduri operante în diferite tipuri textuale. Astfel, cele două forme sunt similare ca statut literar, în timp ce polemica aflată în raport de consangvinitate cu ele, dar dobândind în timp și o autonomie formală, prin dominanta argumentativă a discursului, nu are încă, în spațiul literar românesc, un statut certificat. Motivându-și demersul prin absența unui studiu riguros și modern asupra pamfletului românesc, Cornel Munteanu sesizează, încă din 1999, că "lipsesc [...] studii asupra eseului, jurnalului, memoriilor [...], asupra discursului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om la om"58. Eminescu, după un veritabil slalom argumentativ, conchide retoric: "Să judece dar astăzi țara ce fel de oameni sunt acești onești negustori de principii liberalo-naționale, acești patrioți de industrie"59. De asemenea, la Arghezi întâlnim nenumărate formulări de genul: "cititorul a constatat" sau "aș fi voit să
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vorbim și de o relație dialogică explicită, pe care autorul-polemist o stabilește cu destinatarii săi prin distribuirea rolurilor deictice și prin uzanța conectorilor argumentativi iată, așadar, evident, într-adevăr, care va să zică, pesemne, ce credeți? etc., specifici retoricii discursului polemic, prin excelență, argumentativ. Marc Angenot operează o distincție funcțională între "forma dialogată" și "dialogism", prima fiind proprie dezbaterii filosofice autentice, în care se confruntă două moduri de a gândi (dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
moduri de a gândi (dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile de la inferior la superior". Aceasă concluzie vizează strategia de influențare a atitudinii interlocutorului care ar putea, gradat, să treacă de la contestarea tezei locutorului la o părere nedecisă și, eventual, la un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea este modalitatea prin care autorul își regizează intervenția publică în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este cel care, pretextând un dat evenimențial, pe care îl relatează sub forma unei micro-povestiri factuale, pune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paturi, pe după sobă, prin toate obscuritățile în care se ascundea regulat, am găsit, ca atunci când mă iau prin casă după pisoiul meu delicvent, în locul domnului Banu, câte un rotogol cleios. Erau răspunsurile sale literare la articolele mele"82. În planul argumentativ, anecdota, prin presupusul ei, joacă rolul unui raționament analogic prin ficțiune, pe când în cel narativ, dobândește o funcție estetică prin transcederea ludică a realului-evenimențial care a pretextat-o. Această micro-povestire ficțională (Gérard Genette) care este anecdota corespunde, de asemenea, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic și trădează un autor a cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru atitudinea locutorului față de cele enunțate. Mai mult, comparantul este învestit cu forță argumentativă, el apare ca o secvență scurtă și percutantă al cărei potențial persuasiv rezidă în caracterul frapant al unei asocieri neașteptate sau nepotrivite. Abstractul devine vizualizabil și, prin urmare, gradul de pertinență al concluziei crește semnificativ: Niciun sistem de gândire neputând
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prioritară a adversarului: aceea de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice în același mod. E important de adăugat că scheletul argumentativ al scrisorii deschise argheziene este clădit din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac deliciul polemicii explicite. Invocând, de pildă, ca argument de autoritate, maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de întemeietor, discursul de tip manifest este unul agresiv-asertiv, în care verbul "a defini" înseamnă a personaliza sau valoriza subiectiv caracteristicile obiectului sau noțiunii la care se referă. Această redefinire presupune o conceptualizare nouă, iar în jurul ei se înfiletează structura argumentativă a textului. Refuzul de a asimila idei și accepțiuni prefabricate e specific teoretizărilor argheziene și exprimă, în esență, un sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e o obligație morală față de națiunea română. 2. Analizând discursul publicistic eminescian din perspectivă retorică, Monica Spiridon eludează din start dimensiunea ideologică, responsabilă de etichetarea gazetarului ca retrograd, paseist, reacționar, utopist, xenofob, antisemit etc., pentru a se plasa în dimensiunea argumentativă a discursului în care, fără îndoială, conceptele și principiile dobândesc valențe noi. Astfel, vizionarismul său utopic devine, la nivelul textului, printr-o fertilă metamorfoză a Istoriei în istorisire, o ficțiune explicativă, euristică, după inspirata formulă a Monicăi Spiridon. Scrisul jurnalistic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altfel mai toate textele în care Eminescu polemizează cu "roșii", articolul publicistului de la Timpul relevă de la o primă analiză existența celor cinci stadii ale discursului (după R. Barthes), fiecare stadiu fiind secondat, așa cum se știe, de câte o competență: inventio (argumentativă), dispositio (structurală), elocutio (stilistică)227. Fiind vorba de un contra-discurs, adică de textul-răspuns în cadrul unei polemici explicite, în inventio Eminescu formulează lapidar unul din locurile comune care întrețin disputa și evident conectează cititorul la realitatea imediată, furnizându-i, în același
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]