2,289 matches
-
arenă internațional.... În România, trebuie s... aplic...m mai riguros regulile de bâz... ale economiei de piaț.... Dar este necesar, în același timp, s... discut...m despre capitalism că sistem real, imperfect (s... nu uit...m aforismul lui Churchill!) - că arhetip ce ființeaz... în diversitate. Nu exist... economie de piaț... infailibil..., așa cum evoluția instituțional... și coabitarea între sectorul privat și cel public nu sunt predeterminate. Printr-o astfel de dezbătare, am ieși din „copil...ria ideologic...” de dup... 1989, ne-am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
rolul jucat de doi actanți vulnerabili în economia filmului americano-european, dar deosebit de puternici în imaginarul nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în care a dominat, până la apariția complexului "Lolita", imaginea femeii fatale planturoase). Niponii însă au fost și sunt în continuare atrași de "fetițe"; de aici, răspândirea cvasi-universală a modelului școlăriței neștiutoare, care trebuie inițiată, treptat, dar ferm, în tainele amorului. Arhetipul s-a dovedit atât de puternic, încât există chiar și un nume pentru acele fete care, deși și-au pierdut de mult virginitatea, păstrează cu obstinație masca unor mignone nevinovate: "copile prefăcute" (burikko). O bună prietenă din Tokyo, care lucrează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără îndoială, separarea ideii de feminitate de existența datelor corporale: femeia este doar un dat biologic, arhetipul feminității este un construct cultural forjat și mânuit de bărbat, pentru că, după cum bine se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără îndoială, separarea ideii de feminitate de existența datelor corporale: femeia este doar un dat biologic, arhetipul feminității este un construct cultural forjat și mânuit de bărbat, pentru că, după cum bine se știe, rolul feminin (onnagata) nu este jucat niciodată de femei. Și este de ajuns să privești un singur dans al lui Bando Tamasaburo, cel mai renumit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mici, obligate să se miște într-un ritm anume pentru a sugera ideea de fragilitate și nesiguranță, totul concură pentru a-i crea impresia bărbatului că nu se află în nici un pericol. În fața femeii europene, care scapă de sub carcanele acestui arhetip, japonezul este complet neajutorat. Este șocant să vezi că și astăzi bărbați în toată firea roșesc, se bâlbâie în fața albei puternice și sigure pe ea, nereușind nici măcar s-o privească în față. Femeia japoneză a intuit aici sursa deopotrivă a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
feminitate care zace, pentru eternitate, codificată în ideogramele japoneze. Cu alte cuvinte: să decupăm, umblând prin kanji cu foarfecele unei vagi priviri de gender studies, pentru că nu mă identific, în esență, cu acest demers, câteva din trăsăturile fundamentale care informează arhetipul feminin vehiculat de milenii în această parte de lume. Pentru aceasta, sunt necesare însă câteva lămuriri preliminare. Ideogramele, cu obârșia în China, au fost adoptate de către japonezi, care la vremea respectivă nu dispuneau de un sistem propriu de scriere, între
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
detaliată care ar necesita apelul la teoriile moderne ale imaginarului, voi încerca, în rândurile de mai jos, să schițez profilul câtorva figuri arhetipale principale, prezente în acest tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei ca pe un tampon între lumea interioară și cea exterioară. Cum persona este, în primul rând, un arhetip social, transpare cu claritate că singura modalitate în care japonezii par a fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei ca pe un tampon între lumea interioară și cea exterioară. Cum persona este, în primul rând, un arhetip social, transpare cu claritate că singura modalitate în care japonezii par a fi în stare să conceapă și să realizeze integrarea socială este renunțarea dureroasă la exprimarea vocii lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe care o exercită în favoarea individului: spațiul interior, făcut inaccesibil de măști, poartă pecetea acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un conflict simbolic, undeva la mijlocul distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de producție, ci în mod complementar cu acestea. F. von Hayek consideră că, din punct de vedere istoric, piața a apărut înaintea Statului și consideră concurența ca pe un dat natural. Pentru el, sistemele economice nu dispun decît de două arhetipuri. Unul, numit "Nomos", este rodul libertății de manevră a indivizilor și conduce la un stadiu de echilibru autoreglat prin adaptarea actorilor la informațiile pe care le transmite sistemul de prețuri. Celălalt, botezat "Taxis", trimite la o ordine construită de către o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a operei romanești. În Formele liricii portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
de transmodernism. Eu avansez întîi și întîi conceptul de transmodernitate, ca pe o nouă cale de abordare a produsului cultural în general, și a celui poetic / plastic în articular. ș...ț Noua paradigmă explorează tăcerea sub-/inconștientului, masa colectivă de arhetipuri / anarhetipuri, descojește, dezvăluie maya de pe simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator de alte și alte esențe / aparențe ale cunoașerii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
război mondial -, fotografii, bogații), 3. Zile faste (spiritualitatea, cărțile și învățăturile fundamentale), 4. Zilele săptămânii (viața obișnuită cu activitățile specifice pentru fiecare zi a săptămânii). Viața în ștetl nu are nimic spectaculos. Botoșanii de la începutul perioadei ani interbelice sunt târgul arhetip, locul unde nu se întâmplă (mai) nimic, în care oamenii trăiesc în tihnă, viața își urmează cursul, reglementată de învățăturile transmise din generație în generație: ritualul vieții religioase în centrul căruia se situează marile sărbători și, în plan cotidian, ziua
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
ultima stagiune, sub conducerea aceluiași Gheorghe Iancu, la trei sau patru titluri. Un prim pas către reîmbogățirea repertoriului pierdut al Baletului Operei îl constituie repunerea în scenă a unei piese care face parte din repertoriul tuturor marilor companii de balet, arhetip al baletelor romantice, Giselle, de Adolphe Adam, pe un libret de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges și Théophile Gautier. Pe scena bucureșteană baletul a fost montat prima oară de Vasile Marcu și remontat în regia și adaptarea coregrafică a lui Mihai
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și aici trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
originalitatea versurilor fiind limpede, inclusiv prin schimbarea de polaritate a unui simbol dominant, cum ar fi cel al lebedei. Nici vorbă de act stenic, creator, masculin, diurn, și nici de extaz feminin lunar, ci de o presimțire a împreunării cu arhetipul androgin, întrepătrundere între nedesăvârșirea omului și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
absență, revine în prim plan cu o carte "scandaloasă", în care face apologia sofistului Callicles, reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în tradiția gîndirii occidentale trecea drept modelul eroic al gînditorului, arhetipul filozofului progresist. Critica reacționează brusc, întrevăzînd în cartea lui Frédéric Stauff "scandaloasa apologie a sofismului și cinismului, condamnarea lui Socrate pentru a doua oară la moarte, un revizionism sfruntat" etc. După un arabesc amoros în care Philippe își dezvăluie și
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
R.B.: Frédéric Stauff, eroul romanului dumneavoastră, al cărui nume ar putea trece drept anagrama lui Faust, dispune de amprentele "biometrice" ale unor predecesori iluștri, cea mai vizibilă fiind cea lăsată de Cioran. Ce v-a determinat să optați pentru acest "arhetip"? B.d C.: Este adevărat că numele lui Stauff este anagrama lui Faust. Am intenționat să fac din personajul meu un fel de Faust invers, a cărui voință de putere nu se exercită asupra lumii, ci împotriva lui însuși. După
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
și a Textului ca echivalent al Creației. Paula Ribariu construiește prin imagine, dar, în aceeași măsură, construiește prin Cuvînt. Lumea se naște pe măsură ce este formulată, iar expresia, odată eliberată, se ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, această pictură tinde să devină un model ideal, nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei lumi, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular în care intră, deopotrivă, discursul și
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
care Coman își concepe volumele de poeme. (Aici se aseamănă cel mai mult, dintre congenerii săi, cu Teodor Dună. Catafaziile acestuia erau, în ciuda bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici, e o consecință a înrădăcinării. Poza călătorului care rătăcește, folositor, cu o oaie pe umeri are izvoare în scenariile semitice. Alipirea trece, de la un moment încolo
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
despre poezie de nuanță neo (sau post) clasică, ce mizează pe exemplaritatea toposurilor, pe rigoare expresivă și apolinism formal îi corespunde o poezie de o amplă deschidere spre idee, nutrită de o viziune "eleată" (Ovidiu Cotruș) asupra existenței. Recursul la arhetip e, în fond, resortul care pune în mișcare mecanismul poetic, precum și tectonica imaginarului, imprimându-i o funcționalitate estetică de o desăvârșită armonie, lucru observat, între alții, și de Al. Cistelecan: "Contactul ei (al poeziei lui Doinaș, n.n.) nu se realizează
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
simbolul că realitate plurivoca, ambiguitatea simbolului. Sînt evidențiate procesele de „umplere” a formelor arhetipale: „Inconștientul furnizează «formă arhetipala» prin ea însăși «goală» care, pentru a deveni sensibilă conștiinței, «este umpluta imediat de către conștient cu ajutorul elementelor de reprezentare, conexe sau analoge». Arhetipul este așadar o formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, care depășește întotdeauna concrețiunile individuale, biografice, regionale și sociale ale formării imaginilor” (v. notă 33)
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
diviziei Belknap Press a faimoasei edituri. Coordonatorii propriu-ziși sunt Greil Marcus și Werner Sollors, personalități binecunoscute în zona studiilor literare și culturale. Greil Marcus și-a dobândit notorietatea pentru investigațiile din zona muzicii rock și punk, din perspectiva căreia explorează arhetipuri ale civilizației americane contemporane. Cel puțin două dintre ele, Mystery Train (1975) și Lipstick Traces. A Secret History of the 20th Century (apărută inițial în 1989 și republicată de curând la Harvard University Press), l-au plasat între pionierii abordărilor
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]