313 matches
-
de către mitropolitul Teoctist Arăpașu, ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1982 a fost hirotesit arhidiacon tot de mitropolitul Teoctist Arăpașu, iar în 1985 a fost transferat la Centrul Eparhial de la Iași, unde a avut mai multe funcții: prim-arhidiacon al Catedralei mitropolitane din Iași, secretar al mitropolitului Teoctist, corector la revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei” și econom mitropolitan. În anul 1990 a fost numit secretar al noului mitropolit al Moldovei, Daniel Ciobotea. Nu a rămas în această funcție decât
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
Zakynthos, Sf. Mc. Anastasie, Sf. Mc. Panaghiotis, Sf. Spiridon, Sf. Nifon II, Sf. Ignatie Zagorski, Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, Cuv. Sava cel Sfințit, Sf. Mc. Eustatie, Sf. Mc. Theodor Stratilat, Cuv. Paisie, Cuv. Stelian Paflagonul, Sf. Mc. Mercurie, Sf. Mc. Arhidiacon Ștefan, Sf. Apostol Andrei, Sf. Mc. Dimitrie, Sf. Mc. Haralambie. De-a lungul timpului mai multe fețe bisericești au slujit în biserica din cadrul mănăstirii, din această listă fac parte și următorii:
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
înzestrare a mănăstirii și de închinare a ei au fost îngropate în pământ de către călugări și au putrezit. La 12 februarie 1618, domnitorul Radu Mihnea a ridicat biserica la rangul de mănăstire , păstrându-i închinarea la Muntele Sinai. În 1653, arhidiaconul Paul de Alep a menționat existența mai multor case în incinta mănăstirii. În veacul al XVII-lea, Mănăstirea Balica a beneficiat de mai multe danii, în principal de la domnitorii Movilești. Cu toate acestea, războaiele și proasta administrare a averilor sale
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Fecioarei (la vest). În dreptul proscomidiei este pictat Isus-Viță-de-Vie, alături de Bunul Samarinean ca figură a lui Isus. Arhanghelul Mihail, călcând diavolul în picioare, reprezentat pe una din ușile diaconești, este considerat „păzitorul intrărilor și ieșirilor”; în imediata lui apropiere sunt reprezentați arhidiaconii Ștefan și Laurențiu. Din tradiționala teorie a sfinților ierarhi nu lipsesc cei trei autori ai liturghiei (Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur). Scene din ciclul vieții sfântului Ioan Botezătorul își găsesc locul în altar, legate de
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
monahal, fiind educat de "frații" congregației din Deventer, care îl inițiază în mistica înoitoare denumită "Devotio moderna". Studiază dreptul și matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își retrage această teză
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
altele. Pentru prima dată, monahii de la Mănăstirea Chevetogne au publicat diferențele dintre greci și slavi în slujirea liturghiei, în cartea de slujbe « La Prière des Églises de rite byzantin», precum și în manualele de slujbă ulterioare - liturghier, arhieraticon, etc - alcătuite de arhidiaconul Denis Guillaume. Între timp, parohiile și mănăstirile de rit bizantin din Occident au adoptat uzajuri diferite, dintre care cele mai multe au restaurat obiceiuri liturgice vechi de dinainte de reformele liturgice. Monahii de la Mănăstirea Cantauque, de aparteneță ortodoxă română însă de tradiție melkită
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
de Abélard (de la cuvântul latin bajulus, tutore, sau poate de la franțuzescul abeille, albină). Primul său profesor de filosofie este Roscelin, un nominalist irecuperabil, care avea o școală în Bretania. Al doilea profesor al lui Abélard, Guillaume (lat. Guilelmus) din Champeaux, Arhidiaconul școlii catedrale din Paris, a fost realist, având deci încredințarea că universaliile sunt însăși esența existenței. Între aceste două poziții extreme, Abélard a încercat să afirme o opțiune proprie, exprimată însă în cadrul unor polemici aprinse și, din acest motiv, formulată
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
sosește în Țara Volohă, se așază în acea mănăstire"". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). Această vizită a fost prezentată de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale, acesta lăudând slujba religioasă. În anul 1735, a fost construit zidul de incintă care înconjoară actualmente Mănăstirea Galata de către egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
dată o serie de inovații de origine munteană, cum sunt: Biserica Mănăstirii Galata a fost pictată în interior în frescă la începutul secolului al XVII-lea, în mod sigur în altar și naos, după cum remarca secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep. Istoricul Nicolae Grigoraș își exprimă opinia că ar fi fost pictat pe alocuri și pridvorul. Pictura originală a bisericii a fost distrusă însă într-un incendiu din anul 1762, odată cu catapeteasma și alte obiecte bisericești. Unele fragmente
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
spre Suceava. Importanța acestui lăcaș ecleziastic este dovedită și de înzestrarea acesteia, în anul 1468, cu un clopot foarte mare , ce avea un sunet deosebit, dăruit de către Voievodul Ștefan cel Mare, clopot adus "cu carul din Danemarca”, potrivit scrierilor cunoscutului arhidiacon Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie, cu care a călătorit pe meleagurile Țărilor Române. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, această mănăstire avea o mare influență în viața socială și culturală a Moldovei, cât
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi și-a câștigat-o încă de la construcția sa. Pictura a fost realizată de cei mai vestiți meșteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravu cel bătrân și Ștefan. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoțit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenție edificiul, și-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor și decanilor. În timpul anchetelor dure și al procesului, episcopul Pacha a recunoscut acuzațiile absurde care i s-au adus. „Recunosc, așa cum am arătat în declarațiile de la dosar, activitatea mea de spionaj în dauna statului român și în folosul Vaticanului. Activitatea
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
de a-l îngenunchia și pe Liberiu; dar cele câteva minciuni și amenințări proferate s-au dovedit inutile. Prefectul "Leonțiu" l-a arestat pe papă și l-a târât la Milano, în timp ce împăratul se pregătea deja să-l înlocuiască cu arhidiaconul "Felix" (antipapa Felix al II-lea) la cârma Bisericii. După o discuție furtunoasă, dar energică și cu-adevărat demnă de un papă, împăratul Constanțiu l-a exilat și pe papa Liberiu la Berna, în Tracia. Departe de Roma, separat de
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
fapt a ajutat la diferențierea lucrărilor sale originale de falsuri. Toată hârtia pe care a folosit-o era făcută manual dintr-o fibră unică de polimer . În ciuda bunăvoinței lui Borgia, Rambaldi și munca sa nu a devenit niciodată vestită, datorită arhidiaconului Claudio Vespertini, care se temea de implicațiile revoluționare ale tehnologiei definite în sistemul de credință al lui Rambaldi: Rambaldi credea că știința ne va permite într-o zi să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Vespertini a încercat să distrugă tot ce
Rambaldi () [Corola-website/Science/303771_a_305100]
-
la intrare o clopotniță din lemn prin care se face actualmente intrarea în mănăstire . În 1956 bisericile mănăstirii au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice, iar după 1990 redevine mănăstire de călugări. În 1991 se construiește un paraclis pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu, o casa arhierească și se renovează pavilionul mare în care se află trapeza și camera pentru oaspeți. A devenit din nou mănăstire de călugărițe în 2010. În decembrie 2014 un alt incendiu a distrus două corpuri de clădire
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
abside. Are o singură turlă joasă pe pronaos. Acoperișul este din șindrilă. Intrarea în incintă se face prin gangul clopotniței, care se afla la 40 m în dreapta bisericii mari. Paraclisul este clădit tot din lemn și a fost pictat de catre arhidiaconul Gabriel Sibiescu. In incintă mai sunt trei cladiri, una de lemn și două din zid pentru chilii, precum și alte clădiri cu rol de anexe gospodărești. Schitul Muntioru cu hramul Schimbarea la față, care se află la 64 km de Râmnicu
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
și de tricotaje. Biserica cea mare a mănăstirii adăpostește multe valori spirituale ale ortodoxiei românești, dintre care cea mai importantă este racla din argint în care se păstrează părticele din sfintele moaște ale mai multor sfinți: Sf. Apostol Andrei, Sf. Arhidiacon Ștefan, Sf. Ierarh loan Gură de Aur, Sf. Ierarh Silvestru, Sf. Ierarh Modest, Sf. Mucenic Teodor Tiron, Sf. Mucenic Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Ermin. Sf. Mucenic Dimitrie Izvorătorul de Mir și Sf. Necunoscut. De asemenea în cadrul așezământului mănăstiresc este amenajat
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
(n. 26 martie 1894, Cernăuți, Bucovina, Austro-Ungaria - d. 22 octombrie 1985, Ehrwald, Tirol) a fost o soprana română, fiica unui arhidiacon ortodox, născută la Cernăuți. După ce și-a terminat studiile la Viena, a debutat în anul 1922 pe scena operei din Zagreb în rolul Charlotte din Werther de Massenet. Soprana a aparut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), Operă din Frankfurt
Viorica Ursuleac () [Corola-website/Science/312593_a_313922]
-
începe activitatea profesorală la liceul din Beiuș, unde rămâne până la 1 septembrie 1924, când e mutat la "Academia de Teologie din Oradea". În 7 ianuarie 1915 a fost hirotonit preot, iar în 1923 a fost numit protopop, iar în 1928 arhidiacon și în 1938 canonic onorar. A fost un iscusit dirijor. Știa să fie stăpân pe ansamblu și se impunea cu mare autoritate în fața coriștilor săi. Profesorul Ioan Georgescu îl caracterizează astfel: „Parcă era un zeu al vânturilor, un alt Eol
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]
-
cu vechiul perete al bisericii de lemn, care avea direcția răsăritului de iarnă"". Cercetările arheologice ulterioare au scos la iveală alte două temelii de bisericuțe, pe lângă actuala biserică. Aflat în trecere prin Moldova ca secretar al patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep scria în anul 1650 următoarele: "“În Vaslui se află palatele, băile, locurile de plimbare, precum marea și superba biserică, cu o cupolă zveltă și foarte înaltă. Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane ale
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
după toate probabilitățile, în vremnea lui Petru Rareș. Un călător polonez menționa în anul 1636 că biserica din Vaslui este ""zugrăvită atât în interior, cât și pe dinafară"". Aflat în trecere prin Moldova ca secretar al patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep descria în anul 1650 astfel pictura exterioară: "“Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane ale tuturor sfinților. La ușa de la intrare, pe peretele inferior e pictată scena Judecății din Urmă, în aur și azur
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
profanat și osemintele mutate sau incinerate, iar pe locul bisericii au fost plantate mături. Ieromonahul Flavian a fost arestat la data de 26 mai 1983 sub învinuirea de "activitate stilistă" și "port ilegal de uniformă", împreună cu ierodiaconul Teodosie Murgu (actualmente arhidiaconul Teoctist), fiind condamnat la doi ani și jumătate de închisoare. În anul 1986, în baza unui decret de grațiere, a fost eliberat și s-a stabilit, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Silvestru Onofrei (†1992), la Mănăstirea Slătioara, centrul duhovnicesc și sediul
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
dinaintea curții și le-au dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și de acolo apoi Vasilie-vodă spunŭ să hie adus oasele aicea în țară". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține însă că ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
o inscripție în limba slavonă cu următorul text: "Acest chivot l-a făcut binecredinciosul și de Hristos iubitorul Domn Io Miron Barnovschi Voievod, în nou zidita sa mănăstire, unde este hramul Adormirea Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 7136". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Episcop Vicar al Episcopiei Romanului: Prea Sfințitul Dr. Ioachim Băcăuanul (n.: 29.03.1954 - com. Stănița, jud. Neamț). S: 1980 - Licențiat în Teologie - București; 1991-1994 studii teologice și Doctorat în Teologie (1994) la Institutul Saint Serge din Paris, Franța; 1985-1990 arhidiacon la Catedrala Mitropolitană din Iași și redactor la revista "Mitropolia Moldovei și Bucovinei"; 1991-2000 fondează și slujește la mănăstirea ortodoxă română de maici "Buna Vestire" de la Rosiers, Franța; HA: 01.05.2000 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului. Episcopia Romanului este
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]