1,164 matches
-
particular la tamili, gujarați, kashmirezi, bengalezi (adică la cei denumiți generic de Alexandru Macedon indieni). Se cuvine să menționăm că aceste popoare s-au format între 2500 și 1800 î.H. pe valea Indusului prin contopirea localnicilor - dravidienii - cu triburi ariene, migrate din bazinul Volgăi (indo-europeni). Conștiința religioasă care a rezultat a moștenit elemente de vedism (importanța acordată focului - Agni - ca protector al căminelor), dar și din credința autohtonilor - poziția de lotus pentru meditație. Nu se poate vorbi de hinduism decât
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
toate vechile materiale, cum a făcut Licurg la Sparta, pentru a ridica o clădire sănătoasă.” (tr. S. Antoniu). Pierre Vidal-Naquet, „Tradition de la démocratie grecque”, în Moses I. Finley, Démocratie antique et démocratie moderne, Paris, 1993, p. 16. Léon Poliakov, Mitul arian, (1971), București, 2003, p. 89. Vezi, de exemplu, Jonathan Z. Smith, Drudgery Divine, Chicago, 1990, p. 45. Nae Ionescu, Roza vânturilor, București, 1990, p. 287. Și totuși, accesul în era „Sfântului Duh” se va face, după Gioacchino, după multe eforturi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de regimul comunist” (M.B.). Iordache Făcăoaru a trasat „portretul individului normal autentic de etnie română, astfel Încât să poată separa această populație de celelalte «impure» care trăiau În România” Într-un mod asemănător cu cel practicat de germani pentru purificarea rasei ariene. El a devenit membru al Gărzii de Fier și și-a făcut publice sentimentele sale antițigănești și antisemite. Făcăoaru era etnicist declarat. Pentru el, Într-o bună tradiție cinică, cu adevărat scopul scuza mijloacele. Romii nu trebuiau asimilați, ci „Împuținați
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Berlin, unde a obținut un doctorat În sociologie cu disertația intitulată „Soziale Auslese”. Făcăoaru, căruia Îi plăcea să pună În practică lucrurile pe care lepromova, a hotărât să se Însoare cu o femeie de naționalitate germană, din categoria sănătoasă a arienilor. El s-a dovedit foarte minuțios În cercetarea purității genealogice și a sănătății viitoarei sale soții, Tilly, Înainte de a lua decizia de a se căsători cu ea50. Făcăoaru a lucrat pentru Moldovan la Institutul de Igienă Socială În anii ’30
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
separa această populație de celelalte, „impure”, care trăiau În România. Accentul pe care Făcăoaru Îl punea pe puritate și pe „curățarea” populației românești de grupurile și indivizii inferiori ce slăbeau puterea națiunii este foarte aproape de interesul german pentru purificarea rasei ariene - o viziune popularizată de Julius Friedrich Lehman de la sfârșitul anilor ’20 și care a devenit ideologia oficială a regimului nazist după 193354. Majoritatea celorlalți promotori ai eugeniei, inclusiv Moldovan, nu acordau o atenție la fel de mare ca și Făcăoaru purității rasiale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unul la adresa celuilalt. Deja În 1941 Însă, Manoilescu devenise mai interesat de perspectiva eugenistă propusă de Iordache Făcăoaru și Își exprima aprecierea pentru lucrările acestuia despre structura rasială a populației din România și pentru discuția lui Făcăoaru despre superioritatea rasei ariene 68. Ideile lui Moldovan se apropie și de cele ale lui Nichifor Crainic, mai ales despre etnocrație și ortodoxism. De fapt, dat fiind că lucrările lui Crainic au fost publicate În anii ’30, este posibil ca acesta să fi fost
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
abordare complet diferită atunci când afirmă că „mișcarea eugenistă era autoritariană pentru că oferea statului și practicanților profesiilor de prestigiu puteri nelimitate În eliminarea bolilor și În Îmbunătățirea sănătății generațiilor viitoare. Dar ea nu era nici produsul unei teorii superioare a rasei ariene și nici nu era În mod intrinsec nazistă”. Weindling, Health, Race and German Politics, p. 7. 16. Weindling, Health, Race and German Politics; Haller, Eugenics. 17. Stepan, „Hour of Eugenics”, p. 6. Dikötter aduce un argument similar În Imperfect Conceptions
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
, Atanasie M.[arian] (20.III.1830, Lipova - 20.I.1915, Sibiu), folclorist. Este fiul Persidei (n. Șandor) și al lui Ion Mărian, comerciant. Face primele clase în Lipova, după care urmează gimnaziul la Arad, Timișoara și Pesta. Începe dreptul la Pesta, dar îl
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
În anii 1930, naziștii au emis o serie de „decrete privind numele” al căror unic scop era acela de a distinge Între ceea ce considerau ei a fi populația de origine evreiască și ceilalți cetățeni. Evreilor care aveau nume cu rezonanță ariană li s-a cerut să și le schimbe (sau să adauge la ele „Israel” sau „Sarah”), la fel și arienilor care aveau nume cu rezonanță ebraică. Listele cu numele aprobate au fost adunate, iar cazurile de contestație au fost aduse
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
distinge Între ceea ce considerau ei a fi populația de origine evreiască și ceilalți cetățeni. Evreilor care aveau nume cu rezonanță ariană li s-a cerut să și le schimbe (sau să adauge la ele „Israel” sau „Sarah”), la fel și arienilor care aveau nume cu rezonanță ebraică. Listele cu numele aprobate au fost adunate, iar cazurile de contestație au fost aduse Înaintea Oficiului de Cercetare Genealogică a Reich-ului. Odată acest proces administrativ Încheiat, o persoană putea fi deportată sau executată doar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Până la Începutul secolului XX au existat abordări care substantificau asemenea trăsături, dându-le un caracter general-uman. Erau discursuri care Încercau să găsească invarianți ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția fenomenologică, În sensul În care studiile calitative, cercetările bazate pe observare și participare pornesc de la o punere Între
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Simmacus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător chiar la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
are atât un conținut teologic, ci e mai degrabă menită să explice pe larg simbolurile credinței; sunt examinate aici și virtuțile creștine. Mai târziu, dar tot în timp ce compunea Trinitatea, lui Augustin i-a fost adusă (în 418) o Predică a arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. p. ???). Zece ani după aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trinitatea, lui Augustin i-a fost adusă (în 418) o Predică a arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. p. ???). Zece ani după aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Africa (cf. p. ???). Zece ani după aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea, a avut loc la Hippona o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin și episcopul arian Maximinus care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condamnat la Aquilea; profitând de această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă cam
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arienilor și scrie o Confutațiune a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă cam prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo), și o operă Împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); și câteva predici și câteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă cam prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația n-ar fi fost lucrarea unui adevărat Dumnezeu și nici Legea și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decât alte catastrofe din trecut. Totodată, barbarii fie sunt deja creștini (Orosius se face în mod deliberat că nu vede faptul că ei sunt în cea mai mare parte arieni), fie sunt pe cale să devină creștini și pot să facă parte din imperiu. Așadar, istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni apoi sfârșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din aceste predici nu sunt ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-o stare de plâns; totodată, a apărut din nou necesitatea de a combate arianismul care părea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decât din ceea ce a scris Ghenadie care a fost aproape contemporan cu ei: printre aceștia, Asclepius și Victor, episcop la Cartenna în Mauritania. Acest Victor ar fi scris o carte contra arienilor și una despre penitența publică; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după unii cercetători, cu o scriere foarte elaborată pe plan retoric intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]