289 matches
-
de ea deocamdată. Era încântat, cel puțin așa mi s-a părut. Ducându-și o mână la piept, ca și cum și-ar fi oprit o durere, a continuat: - De ce Rotari destramă ceea ce eu am țesut cu atâta strădanie? Se referea la arianism, din nou dominant în rândurile longobarzilor, iar eu am răspuns așa cum se cuvenea din partea unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același: apărarea Cuvântului și menținerea păcii în rândurile supușilor. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am tot gândit că tu ești singurul dușman demn de mine. Ai dreptate, nu ura a fost singurul motiv care să-i ascută ghearele Gundepergăi. Ea nu-l urăște pe Rotari fiindcă a repudiat-o, ci îl disprețuiește fiindcă întărește arianismul pretutindeni în regat în defavoarea catolicilor. Nu, nu-l urăște. Poate că-l iubește, dar îl iubește mai mult pe papă. Și-n timp ce-și duce războiul său, suferă mai puțin dacă poate să-i vadă pe cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu se abătea, firește, de la convingerile sale, și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă nesigur pe picioare și deșucheat, și cu toate astea totuși un semn de dragoste pentru Hristos. În același fel nepereche a intrat și în viața mea. - Dacă ai vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
radical diferită: „opoi” (asemănător). După Niceea, unii episcopi, deși adversari ai lui Arie, au continuat să prefere și să folosească un termen respins de Conciliu: opoiouoioq, în sensul că Fiul ar fi de aceeași substanță sau ființă cu Tatăl. Adepții arianismului respingeau atât opoouoioq, cât și opoiouoiop Mai târziu, Aetius și Eunomius au dezvoltat doctrina anomeeană (a neasemă- nării), potrivit căreia Fiul nu este numai prima creatură, dar este în esența sa și „neasemănător” cu Tatăl și astfel radical inferior. Capadocienii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
furori apocaliptice și de puternice veleități erotice. Ar fi fost de așteptat (cel puțin eu la asta mă așteptam) ca acest tonus amoros să dicteze discret măcar „ambreierea” unui volum ulterior. Nu se întâmplă, însă, asta în American Experience. „Libert arianismul” stilistic al lui Dósa e atât de accentuat încât poetul ajunge să se delimiteze (pe cât se poate) inclusiv de propriile tabieturi. Nu mai există, aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
această idee nu e nevoie să zăbovesc, el e absolut evident. Ceea ce m-a mirat cumva citînd eruditul și pasionantul studiu al lui Olender a fost să constat cît de tîrziu apare, totuși, la nivelul studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să existe, în forme clar teoretizate, de mult mai devreme. Mai mult decît atît, noii adepți ai indoeuropenismului și arianismului din secolul al XIX-lea
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să existe, în forme clar teoretizate, de mult mai devreme. Mai mult decît atît, noii adepți ai indoeuropenismului și arianismului din secolul al XIX-lea nu rămîn fără contestatari. Dar în ciuda obiecțiilor, prea izolate totuși, filologia și mitologia comparată bazate amîndouă pe revalorificarea sanscritei că limba originară și a Vedelor că text de o importanttă la fel de mare ca Biblia devin
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
continuă. Așadar, tăcerea voită - tabu-ul - așternută asupra arienilor este și tăcerea așternută asupra românilor. Din cauza aceasta dispar din marile izvoare, se vorbește despre ei ca despre ceva rău și pe la colțuri, cu mâna pe gură. Vor reapărea încet-încet când arianismul le este stins, prin impunerea religioasă slavă. Acum apare Sfântul Duh, și instituția ariană barbară și sălbatică devine instituția slavo-bulgară-bizantină cu utreniile, vecerniile și toate celelalte. Aceasta este explicația vocabularului dublu latino-slav în limbajul religios românesc, și am enunțat astfel
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
care le-ar fi fost prea slabă (ba chiar redevenind păgâni), nici nu l-au abandonat pentru alte rituri [care?], ci pur și simplu a fost precumpănitor arian până la creștinarea slavo-bulgară. Și vlahii apar în surse încet-încet pe măsura stingerii arianismului lor, fiindcă și aceasta a fost treptată, pe măsura fiscalizării lor instituționale.
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
interesate a lui Flavius Etius și, desigur, fiind puțini la număr - socotind și femeile și copiii, nu erau mai mult de treizeci de mii în tot acel teritoriu vast -, nu veniseră cu brutalitate peste populația locală, nu făcuseră prozelitism în favoarea arianismului și își însușiseră, în schimb, unele norme ale vechiului drept roman; faptul că avuseseră succes era demonstrat și de numărul mare de căsătorii mixte, cu atât mai surprinzător, luând în considerare recenta lor așezare în zonă. Fiecare senior burgund instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suspect. O săptămână întreagă îl hărțuiseră cu întrebările, dar el chiar nu știa nimic. Amănuntul că este născut dintr-o mamă evreică, deci halahic 139, adusese un plus de suspiciune, dar anchetatorul care se apucase să-i verifice mai atent arianismul numai că nu sărise în poziția drepți atunci când văzuse pe certificat semnătura lui Hitler care autentifica "sângele curat german" al posesorului. Găsit nevinovat, primise drept recompensă pentru loialitatea sa gradul de maior. Imediat după pronunțarea completului părăsise Berlinul, detașat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Crispus l-au folosit în combaterea teoriilor cosmologice ale atomiștilor, însă el n-a avut o semnificație esențială în concepția lor. În istoria gândirii creștine, oricum, termenul de „diastima” a devenit o noțiune cheie în controversă ariana. Principala susținere a arianismului era că a existat un timp când Fiul nu era. Dacă am admite așa ceva atunci trebuie să considerăm că există un interval de timp între „începutul” Tatălui și „începutul” Fiului, luând în considerare faptul că în mod normal Tatăl trebuie
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public poate fi un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
gestiune asupra patrimoniului local. 5.3.7. Gestiunea financiară a activităților locale În anii '80 am asistat la o schimbare de paradigmă, keynesismul dominant, cu diferitele sale variante, a fost detronat de școli neoliberale în esență (Public Choice, Monetarismul, Libert arianismul, Economia ofertei), care au produs o puternică undă de liberalizare a economiei, dezetatizare și dereglementare. Sectorul public a început să-și inspire gestiunea din cea a firmelor private, iar concurența și-a făcut loc și în producerea și furnizarea serviciilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sarmați. Împăratul Constantius (337-361) continuă politica tatălui său și consolidează bazele militare romane din Sciția Mică, unde sunt aduse noi unități militare la Noviodunum și se construiesc fortificații în zonă. După moartea lui Constantin, în ciuda succesului conciliului de la Niceea (325), arianismul face progrese în nordul Dunării Wulfilas (311-384), episcop got, predică un creștinism arian, în nordul și sudul Dunării, în limba greacă, latină și gotă. Impăratul Iulian (361-363) restabilește religia tradițională romană, fiind adept al lui Mithra (Sol invictus), o victimă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a frontierei. Viața religioasă în Scythia, la Tomis mai ales, era predominant creștină, niceeană un episod semnificativ este acela din 368-369, când Valens, arian convins, aflat la Tomis în drum spre Constantinopol, încearcă să-i convertească pe locuitorii cetății la arianism. Are loc chiar o înfruntare cu episcopul Tomisului, Bretanion, după istoricul ecleziastic Sozomenos. Impresionat neplăcut de atitudinea episcopului, Valens l-a exilat pentru o vreme, apoi l-a repus în scaun. Aici existau mai multe basilici creștine. După martirizarea Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sens de credință religioasă, termen popular romanic. 10 Strâns legate de creștinismul românesc, în aceste secole ale începuturilor sale, sunt și o serie de aspecte doctrinare și de organizare pe care trebuie să le avem în vedere. De pildă, arianismul, în prima jumătate a secolului al IV-lea, este un fenomen sud-est european, ce își exercită influența în zonă, să nu uităm că Arie a fost exilat la Dunăre, iar Audius (adept al său) în Sciția, soboarele ariene sunt convocate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, este un fenomen sud-est european, ce își exercită influența în zonă, să nu uităm că Arie a fost exilat la Dunăre, iar Audius (adept al său) în Sciția, soboarele ariene sunt convocate la Serdica și Sirmium. Fierberea produsă de arianism a contribuit și ea să imprime o viață latină, fiindcă era o credință populară a acestor regiuni. Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei fiind separați de împăratul eretic, Valens (364-378). Astfel, la Tomis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele ( de Viminacium, Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin condamnarea ultimilor săi susținători. Controversele doctrinare din Imperiu (spațiul sud-dunărean) au avut efecte și în spațiul daco-roman, deoarece episcopii sud-dunăreni ce-și exercitau jurisdicția și în stânga Dunării erau divizați, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o biserică ortodoxă și una ariană, la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Viețuirea în cadrul acelorași așezări a adepților celor trei biserici (comunități) a dus la numeroase celebrări comune, concluzia: în spațiul extra-carpatic nu au existat intoleranțe între credincioșii creștini, premisă importantă a răspândirii rapide a noii credințe. Marea neînțelegere dintre ortodoxie și arianism era de natură teologic doctrinară: aspectul fundamental al naturii persoanelor treimice și raportul dintre ele. Ulfila susținea, în predici și omilii, că, în conformitate cu Tradiția și Sf. Scriptură, Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul, Dumnezeu-Unul Născut, cu o divinitate deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Duh nu este nici Tată, nici Fiu, nici principiu, nici creator, ci creat de Tatăl înaintea tuturor lucrurilor, prin intermediul Fiului, al cărui slujitor este. Ca o concluzie la cele spuse mai sus, Zeiller afirmă că aici, în regiunea Dunării, avem "arianismul cel mai pur". Creștinismul propovăduit de Ulfila și urmașii săi se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă latină, fapt important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]