1,388 matches
-
dur, neîmblânzit de nimic, în stare să sacrifice orice pentru avere, inclusiv pe propriul fiu, la capătul unor aventuri existențiale-limită vor învăța, amândoi, să iubească, să înțeleagă, să ierte, să spere. Nu întâmplător, sfârșitul romanului este unul deschis. Ajunși în aridul Bărăgan unde le este destinația finală ca deportați, cei doi trebuie să înceapă o viață nouă, în condiții imposibile. „Am să fac o casă pentru noi la capătul lumii” decide Jacob, devenind, din acel moment, un învingător. Impresionant este însă
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu înlocuiește imaginarul camerei de filmat ce dublează textul cu obiectivul aparatului de fotografiat. Problema memoriei, cu oglinzi în boală și estetică deopotrivă, oferă, în sfârșit, o suprapunere de sens. Din păcate, ideile sunt la fel de aride. M-aș fi așteptat ca Florin Lăzărescu să dezvolte conceptele foarte interesante ale lui Gheorghe Crăciun despre fotografie, sau mai cunoscutele texte ale lui Barthes și Sontag. Nimic din toate astea. Scriitorul ieșean execută un fel de speculație a literaturii
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
palpita./ Îl pândisem luni și luni de-a rândul...”. În R.l., verdictul procesului „Rugului aprins” (îl regăsesc printre condamnați pe Șerban Mironescu cu care, la facultate, ne împrieteniserăm, Mihai și cu mine, oarecum). Cât de instructivă ar fi lectura asta aridă pentru unii tineri cu minți înfierbântate, care nici măcar nu mai au scuza că sunt foarte tineri! Să afle cum în regimul pe care și-l doresc se pot da 25 de ani de închisoare pentru absolut nimic. A murit un
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
a crede că rațiunea poate lămuri orice. E convingerea savantului care e încredințat că, grație unei idei geniale, îl poate prinde pe Dumnezeu de chică. În acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe spezele aride ale intelectului logic. E cazul utopiilor ivite din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
lui Mozart, iar Mșamaț pare că vrea să-mi strice cheful cu tot dinadinsul. Neliniște accentuată, furie și senzația de martiriu. În parte furia stă în faptul că pentru ei totul (în general și acum, în aceste circumstanțe accidentale) este arid și orice reproș naște conștiința vinovăției. În final (la mijlocul celei de-a treia părți), hotărîrea de-a împodobi casa: „Tot restul lumii a împodobit-o deja. Și familia Farmer și-a împodobit-o“. Oroare: nu sîntem în rînd cu lumea
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
virtuțile cetățenești sunt vorbele care-i servă de trepte ale scării pe care se suie.” Citatul de mai sus parafrazează textul lui Filimon, dar ideea e perfect redată. Cam așa cred că ar putea proceda orice profesor de azi, transformând arida transmitere de cunoștințe într-un mic spectacol al seducției. Cum n-am avut onoarea să predau fie și o singură lecție de literatură română, poate mă înșel și o astfel de strategie funcționează doar pentru naivi ca mine...
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
în loc de ceasuri și cu ipad-uri expuse pe un perete cu graffiti. Locul ouălor care înfloresc sau se pietrifică din Metamorfoza lui Narcis e luat de cunoscutul f, de la Facebook. Lebedele care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii. Și trebuie să le găsim puțină dreptate. Cum ar fi pictat un suprarealist în zilele noastre rămâne, însă, o temă provocatoare.
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
reprezentai, de a duce mai departe locomotiva strălucitei pleiade dintre cele două războaie. Lumea părea că va fi atunci a noastră, proiectele ne erau pe măsură, plănuiai o trilogie simfonică dedicată acelor stepe dobrogene în al căror mediu vântos și arid deschiseseși ochii asupra lumii. Blocada ar fi fost atunci episodul Tomisului îngenunchiat de războiul ce-l asediase, Toragai epopeea unui cavaler al stepelor din trecutul legendar, Ovidiu la Tomis plonjarea în trecutul antic, ce cu atâta ușurință ieșea la iveală
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
la 180 de grade printre tarabe cu suveniruri, ajunge aproape pe plajă, traversează cîmpuri foșnitoare și se pierde prin pădurici de conifere, locuri în care nu trebuie să fii surprins văzînd un falnic copac fix în mijlocul șoselei. într-o climă aridă (350 de zile însorite pe an, portocalele se coc prin decembrie, iarna plouă uneori), vegetația e sfântă. La robinet curge apă de mare desalinizată, teoretic nepotabilă. Se bea apă plată, cumpărată în bidoane de 20 de litri. Se mai găsește
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
ori, prea puțin discursiv, eseistul își făurește cu migală și pasiune demonstrația, relativizându-și mereu aserțiunile, punându-și sub semnul întrebării ipotezele, revenind, interogându-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și fascinantă. Fascinație ce reiese și dintr-o evidentă identificare empatetică a eseistului cu intimitatea textului, refex al multiplelor euri revolute cristalizate în expresie.
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
al căror rost era să servească drept bază explicativă pentru restul imaginilor pe care le avea despre lume. Odată ce-și alesese intuițiile de bază ale gîndirii sale, tot efortul fizicianului se muta în făgașul convertirii acestor intuiții în limbajul arid al matematicilor superioare. În fond, orice ecuație matematică este rezultatul unei intuiții inițiale pe care fizicianul a supus-o unui proces de retranscriere matematică. Iar ceea ce la început este doar intuiție devine la sfîrșit doar matematică, adică un set de
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
pe cont propriu, afirmația directorului MNAC privitoare la insuficiența resurselor financiare în materie de achiziții. Licitațiile de artă, se știe, distribuie inevitabil, pretutindeni în lume, piesele cele mai valoroase celor ce plătesc mai bine (deci nu muzeelor). Totuși, în jocul arid al pieței de valori, un muzeu de artă se înscrie totuși în mod vital ca placă turnantă menită să situeze statutul artistului în contextul unei generații, dar și să instituie canale de comunicare și de fertilizare a producției artistice. Colecțiile
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
au etimologii incerte sau chiar origine necunoscută: caltaboș, dar și rață sau copil). Pentru cititorul român această carte e de mare folos (și de plăcută lectură): cu atît mai mult cu cît dicționarele noastre generale rămîn încremenite într-o tradiție aridă, indicînd doar etimologia directă, sursa imediată a unui cuvînt; or, ceea ce fascinează în povestea limbii e tocmai istoria culturală, marcată de întîmplări umane, de treceri dintr-o limbă în alta și de evoluții surprinzătoare: cele mai interesante fiind așa-numitele
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
când, în paranteză fie spus, doar 8% dintre englezi citesc versuri într-un an, zice un studiu de la Oxford. Nu mă îndoiesc de intențiile bune ale lui Jeffs, dar modul desuet în care le materializează o face să cadă în aridul teren al stereotipiei. Ce m-a deranjat cel mai mult este că pelicula cade în vechiul clișeu "de a da vina pe el". Nu înțeleg de ce regizoarea nu folosește absolut nimic din romanul autobiografic Clopotul de sticlă și de ce filmul
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
e jenă să recitesc o însemnare din săptămânile trecute, realitatea e că nu mai am proiecte, nici visuri, m-am cantonat într-un trecut penibil." în fapt, pretențiile sunt foarte mari. Cu asemenea tăiș și Jurnalul lui Petru Comarnescu arată ,arid, lipsit de nerv. Eroul își ascunde cu iscusință blestemul cu care l-au hărăzit ursitele. în rest - notații strălucite - pe alocuri, panseuri docte, erudiție. L-am cunoscut în epoca ŤRelațiiť (Institutul, n.n.) ciufut, ursuz, coleric, insipid". Oare ce ar trebui
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Nici acelea nu sunt excesive ca individualizare, tocmai pentru a sugera ieftinătatea vieții kenyenilor. Două laitmotive marchează traseul inevitabil nefast: primul este strivirea florii de la început, continuată cu numeroase metafore vegetale, culminând cu ,cosirea" grădinii și cu un teren perfect arid, al doilea este un peisaj arătat prin clasicul truc al lui Hitchcock: ,unghiul olandez", adică o filmare dintr-un unghi câș, în contradicție cu congruența planurilor. Complementul vizual al alternării identitare a protagonistului se constituie prin cadrele pe care le
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
de aceea, pentru nespecialiști ca mine, mai puțin îmbietoare. M-am înșelat. Peripețiile cuvintelor care migrează dintr-o limbă în alta, reciclarea sensurilor, procesele care se petrec în zonele de confluență dintre limbi sunt subiecte de dezbatere deloc plictisitoare, deloc aride, când sunt abordate fără pedanterie și cu har. Mefient față de ele la început, am ascultat cu mare interes și pe alocuri captivat expuneri de specializare strictă precum aceea a prof. Jiři Felix, de la Universitatea Carolină, decanul de vârstă și de
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
culturale), judecățile critice la adresa cărții care tocmai se scrie, anticiparea reacției cititorilor sau a criticilor literari. Procedeul de bază este cel de mise en abîme. Naratorul este personaj al propriei narațiunii, iar travaliul său de a face literatură din peisajul arid al timpului prezent (populat cu navetiști cvasi-adormiți, profesori repartizați la țară, funcționari mărunți fără ambiții și lipsiți de viață, gospodine cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă de interes a acestui tip de literatură. La prima vedere
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte, le recunoaște valabilitatea și co-rec---titudinea. Pe de altă parte, refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le accepta universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
trecut. În locul ei, știința a ridicat siluetele reci ale unor legi lipsite de îndurare: conservarea energiei, legile termodinamicii, evoluția darwiniană, sistemul copernican, ecuația lui Einstein sau legile transmiterii genetice. În fața acestor necruțătoare principii materiale, tresărim speriați ca înaintea unor dogme aride și dure, dar niște dogme cărora, deși le recunoaștem valabilitatea, refuzăm să le acceptăm cruzimea. Sau, mai bine spus, le acceptăm adevărul, dar nu le putem accepta universalitatea, adică o valabilitate care să fie pînă într-atît de generală încît să
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
primul care și-a intitulat o poezie Psalm în volumul de versuri În așteptarea lui 1848 (din 1847). Căci zilele-mi, iată, pier ca și fumul./ Ca lemnele în foc oasele-mi secară,/ Pălitu-m-am și m-am uscat ca iarba,/ Aridă inima îmi e ca piatra. La Luminița Niculescu, vremea mândriei se pierde în timpul trecerii omului, fiindcă timpul nu mai are răbdare,/ nici noile limanuri, nici vechile căi...// să nu se mai mândrească omul pe pământ.../ în zilele urzite-n genuni
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
vin în minte prin contrast, și asta fiindcă nici una din aceste metehne nu pot fi imputate cărturarului român. În cazul cărților sale avem de-a face cu un dozaj aparte de erudiție seacă și de estetică caldă: tot ce este arid este netezit și îmblînzit, cărțile lui conținînd un enciclopedism straniu a cărui etalare nu numai că nu este indigerabilă, dar chiar ajunge să atragă cititorul printr-un efect de stîrnire a curiozității. Iar dacă încerci să dai o explicație plauzibilă
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
teme de cercetare foarte complicate, suprasolicitându-mă și aveam nevoie neapărat de o schimbare. Singurul refugiu mi-l găseam în munca, pentru că apoi să continui și mai febril căutările. Dar ce legătură să existe între munca mea de informatician (abstractă și arida) și ființă aceea stranie care cumulează toate dorințele și pretențiile mele, cele mai ascunse, în materie de frumos și feminitate? Mergeam că un robot, programat să nu-mi scape nici o stradă cât de mică a orașului. Căutând să scap de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
literare, în practica academică a poeților postmoderni. Nu simpla coincidență a unei teze de doctorat scrisă de cineva acreditat, inițial, ca poet îl interesează pe critic, ci modul în care imaginația poetică, limbajul și tehnicile ficțiunii se strecoară în peisajul arid al cercetării teoretice ori istorico-literare. În subsidiar, criticul aspiră și să deschidă o poartă de acces în teritoriul referințelor teoretice ale acestor poeți postmoderni, recunoscuți pentru metapoezia pe care o practică și pentru bagajul lor cultural. Așadar, Magna cum laude
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]