728 matches
-
mugurii au pocnit și toți pomii sunt în floare, tot atunci pornesc și alte vietăți să miște-n front, să se miște că li-e vremea, nu ca să-mi aducă afront. Să se miște cât le-or ține piciorușe și aripioare, să le miște, frate, toate că pe mine nu mă doare, ce mi-e teamă, ce mă doare și ce grijă am acum e săracul codobelc ce-a pornit hai hui la drum. Că nu știe amărâtul câți căsuța i-
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
divorțul și să-l știu pe Ionuț lângă mine, fără el viața mea nu ar avea nici un sens. - Mami, uite că am reușit să montez avionul, nu a fost greu, zău! Buni numai a ținut de el ca să-i pun aripioarele, este că-i super! Era în extaz, ochișorii îi străluceau de bucurie, iar Laura îl sorbea din ochi, nu l-ar lăsa de lângă ea, pentru nimic în lume ! - VA URMA - Referință Bibliografică: D E S T I N E - ep.
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
timpul care i-a încrețit fruntea. Era atât de tristă încât și frunzele copacilor care mai ieri foșneau în slavă, în acel moment foșneau în văgăună. Îngerașul, văzând-o, a înțeles suferința ei încrâncenată. A bătut de trei ori din aripioarele sale și ca din pământ în fața ei s-a arătat o casă micuță cu pridvor și mușcate roșii la ferestre. Pe poteca din grădină, venea băiatul ei cel drag plecat demult. În acel moment, bătrânei, i se păru raiul pe
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
ofer orice lui și copilașului său - dar acest om nu mai are nici o dorință... - Ce să-i dau unui om fără dorințe ? Singurul lucru pe care aș putea să il dau, este speranța ! Atunci, Îngerul a început a bate din aripioarele sale și a cules din văzduh o rămurică verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenunchiat și a plantat acea rămurică în pământ. A stropit-o cu apă vie și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
la rând prin mâinile a 2 instructori și în a treia vară, într-o vacanță ,am reușit în sfârșit să-mi dau drumul înot în bazinul casei de odihnă de la Zihron Yaakov,descotorosindu-ma de pluta,de centură și de aripioarele plutitoare care,împreună cu cască mea înzestrata cu un fel de șolzi, mă făceau să arăt că un cosmonaut! Azi, la Country, m-au podidit lacrimile,am incercat sa ma stăpânesc,dar până la urmă,am izbucnit în plâns. (va urma) Referință
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
și stoarsă. Se dă la cuptor în hârtie de copt. Ciorbă de pește: Se fierb legume: cartofi și ceapă. Se adaugă peștele de diverse sortimente: crap, somn, caras, știucă, biban, cubulețe de roșii, ardei gras, oțet, sare. Este gata când aripioarele se desprind din pește. Se servește cu smântână și leuștean. Jurilovca: chifteluțe marinate, pește afumat, șalău pane sub formă de fudulici (fâșii), caras prăjit, saramură de somn rondele, crap natur, cu solzi la cuptor, colțunași umpluți cu vișine sau caise
FESTIVALUL GASTRONOMIC ŞI ECO-CULTURAL D’ALE GURII DUNĂRII, BUCUREŞTI, I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379905_a_381234]
-
drăcoaica din cap! Eugen începu într-adevăr lucrul la începutul săptămânii. De dimineață până seara! Iar toată noaptea, nu mai visa pe Consuelo. În cap, îi sunau acum toate comenzile ascultate repetat, în cursul zilei, la fast-food: ”Un meniu, aici! Aripioare picante!” A doua zi, din nou la lucru. Eugen auzi limba în care vorbeau câțiva noi clienți. O femeie tânără exclamă „I am from Chile! „.. Tânărul privi spre ea și recunoscu speriat, poza de la închisoare. Ĩncremeni pentru câteva minute... picioarele
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
care îi acoperea fața și un coș mare pe braț, înotând grăbită printre stâncile unui defileu care se deschidea în preajma lanțului muntos subacvatic din locul în care fusese răpită Anemona. Perluță își simțea inima bătându-i în gât și micuțele aripioare înțepenite de emoție, căci bănuia că bătrâna mergea să-i ducă prințesei de mâncare. Nu peste mult timp, Coral ajunse în fața unui turn stâncos, păzit de uriașa caracatiță de care scăpase Perluță cu ajutorul Anemonei. Tentaculele erau întinse pe tot peretele
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Așa ceva nu este cu putință, împărate! - Îndrăznești să mă refuzi? Nu apucă bietul flăcău să explice împăratului că florile care sunt rupte nu trăiesc prea mult și că peștii care nu au în apropiere apă nu mai pot mișca nici o aripioară, că împăratul făcu un semn cu mâna și tot puhoiul de oșteni din alaiul său se revărsă în grădina cea frumoasă. Soldații smulseră florile din straturi, prinseră peștii și-i aruncară unul peste altul în sacii de călătorie, după care
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
cu pământ în care sădi floarea și o cupă de argint pe care o umplu cu apă pentru peștișorul auriu. Abia după trei zile în care prințesa nu mișcă vasul și cupa de lângă patul ei, peștișorul începu să bată din aripioare și floarea să grăiască cu glas subțire și plângător. - Nenorocire pe capul nostru! Împăratul Mustață-Sură e un monstru! Auzind acele vorbe despre tatăl ei, prințesa se supără și ieși din camera ei unde nu se mai întoarse decât seara, când
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
le îngriji câteva zile, se hotărî să-l trimită pe peștișor în zbor pentru a-l căuta pe Florea - Zâmbet de Floare să-i dea de veste că mezina căzuse în mâinile Vrăjitorului Întunericului. Peștișorul auriu zbură cât îl ținură aripioarele către casă. Mic cum era, fu nevoit să se oprească la fiecare din cele zece mări pe care le avea de străbătut, dar nu se dădu bătut până nu ajunse la grădina minunată pe care Florea începuse să o reconstruiască
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
va mai fi nicio ninsoare Și nici nevoie de fulare, Pe cer zâmbește mândrul soare Și vesele se-ntrec izvoare. Natura este în schimbare, Nu este ger, dar e răcoare, Iar ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe vestitoare. În poienițe e splendoare De flori și gâze la plimbare, Iar din zăvoi
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
din zâmbetul lui răsărea, în culori și mai vii, curcubeul, căci se năștea un alt îngeraș ... - O, Doamne, cât e de frumos pe pământ! Oare oamenii chiar văd toate aceste frumuseți? se întreba îngerașul. Mai privi o dată răsăritul, își strânse aripioarele și făcu din curcubeu un leagăn, apoi începu să cânte iar din cântecul lui, și se făcu pe dată lumină, iar roua începu să picure cu bucurie pe chipul florilor. Mai încolo, un greieruș adormi la umbra unei frunze abia
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
se făcu pe dată lumină, iar roua începu să picure cu bucurie pe chipul florilor. Mai încolo, un greieruș adormi la umbra unei frunze abia răsărită. Îi fusese prea somn de-atâta cântare din noapte, o buburuză își deschise, harnică, aripioarele și își scaldă antenuțele într-un picur de rouă, iar lumea gâzelor începu să se trezească la viață. Un fluture cu aripi diafane își scria, timid, în rotocoale abia simțite zborul către o fereastră, mare și albă. Dincolo, prin sticla
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
reflecta atâta frumusețe și lumină! Se tot întreba în gândul lui: cum este oare să simți îmbrățișarea mamei?! Pentru o clipă își dori să fie copilașul acestei mame, dar își aminti repede de misiunea lui, așa că își întinse și el aripioarele învăluind cu iubirea sa, și mamă și prunc deopotrivă. Sa-l botezam, rosti părintele cu gals scăzut, din care bunatatea lui învăluia și inimile cele mai împietrite. O cădiță mică, în care mama îl îmbăia pe micuțul prunc, apa pregatită
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Apoi furnicuțele roșcate se mutaseră în minunatul bloc cu sute de camere și zeci de lifturi, săpat în pământ într-o spirală perfectă, de la care porneau o mulțime de galerii întinse prin toată livada, iar fluturașii începuseră să își odihnească aripioarele în pavilioanele suspendate între tulpinile înalte de cicoare. Ce mai, orășelul lui Hărnicel se anima pe zi ce trecea, iar toate acele gâze mulțumite și pline de veselie nu mai conteneau să vină cu noi și noi clienți pentru căsuțele
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
alt cartier nou înafara celui construit de Hărnicel. Dacă melcii își părăsiseră partea lor de livadă pentru a veni în partea cu căsuțe minunate, unde dispăruse Hărnicel? Chiar în acel moment o văzură pe buburuza Roza, dând cu disperare din aripioarele ei lucioase. - Băieți! Băieți! Trebuie să vă întoarceți repede! Melcii au scos toate gâzele din casele lor și au dărâmat adăposturile fără cochilii. Era greu de crezut că niște leneși ca melcii din livada de pruni puteau să distrugă întreaga
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
2016 Toate Articolele Autorului Aici, la țărmul mării scrutez întinderile încercând să descopăr ceva, dar parcă înadins totul a încetat să se mai miște împrejur. Doar ampla respirație marină, din când în când un zvâcnet spintecă scurt apele ca o aripioară înotătoare. Percepția e pur vizuală nimic logic; apare și dispare, ca la orizont aripa unui delfin. Impresiile acestea - constatări simple, pe care cândva, cine știe când, le vor scoate la iveală niște amintiri. Atunci le voi învălui în cuvinte alese
PESCĂRUŞII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375056_a_376385]
-
vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
roșii ce le cădeau de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele purtau rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap aveau pălărioare cu dantele și volănașe, iar de pe umeri le fâlfâiau ca niște aripioare în adierea vântului voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflori pe chipurile gazdelor. Narcisa fu cuprinsă de emoție, dar Contele păși grav în mijlocul lor: - Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc! Aveți în fața voastră
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
văzut că nu mai avea putere să zboare; sentimentul de vinovăție, de milă mi-a răvășit sufletul. De unde să fi știut că acel praf care de fapt era constituit din mici, foarte mici solzișori, pleacă atât de ușor de pe acea aripioară care avea transparența aerului? Întrebam cine i-a colorat așa de frumos și auzeam spunându-mi-se: „Doamne, Doamne!”. Și atât! Cine cunoștea pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori? Nu am mai repetat încercarea. Mai
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
2015 Toate Articolele Autorului DESPRE ȚARĂ Oare țara asta este Chiar atât, atât de mică, De încape-a ei poveste Într-un piept cât o mărgică De furnică? Țara mea ce ape are De le soarbe dintr-o dată, Tremurând din aripioare, O gâză nevinovată, Însetată? Cum de-adună astă țară Greierii cu fața gravă, De-i cântă în prag de seară Cântec drag, fără zăbavă, Cânt de slavă? Veselă ori necăjită, Țara mea cum face oare De rămâne îndrăgită De toți
DESPRE ŢARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373042_a_374371]
-
frumușel păstrăvul din jgheab, îl pun în pălăria mea pe care o umplu cu apă și urc drumul spre casă. Mă opresc însă la știubei și arunc păstrăvul în apă. A început să respire bucuros și să miște maiestuos din aripioare. Cât de frumos era, ce buline roșii îi împodobeau corpul, doar pe șira spinării era mai întunecat! Am alergat spre casă, am luat bucățele de pâine și le-am aruncat în știubei, să aibă păstrăvul meu ce mânca. În următoarele
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
n-a-ntâlnit încă băiat Se juca de-a fata mare când ascultă cea dintâi Gură care-i cere gura s-o-nvețe la sărutat Și visând la taina care prima dragoste se cheamă Tălpile-i zburdau și parcă se schimbau în aripioare Depărtându-se de casă. Ea, copil, n-a luat în seamă Că pădurea și cu visul ăsta sunt înșelătoare... Umbra nopții ce-a venit l-a găsit pe bietul tată Pasăre strigându-și puiul în al cărui loc răsar Luna
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
înapoi și am inceput sa gonesc vrăbiuța spre geamul deschis, însă în drumul ei se izbea și cu mai multă putere în sticlă geamurilor închise peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am observat că în momentul când a ieșit afară ciripitul ei nu mai era disperat ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe streașina unei
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]